Politica monetară reprezintă un ansamblu de acțiuni prin care autoritățile monetare (banca centrală, trezoreria etc.) influențează asupra cantității de monedă în circulație, nivelul ratelor dobânzii, cursurile de schimb valutar și alți indicatori economico-monetari în vederea realizării obiectivelor generale ale politicii economice (de stimulare a activității economice, ocupare a forței de muncă, stabilitate aprețurilor etc.).
Obiectul său îl reprezintă adaptarea volumului mijloacelor de plată la nevoile economiei, precum și garantarea valorii monedei naționale față de exterior.
Politica monetară este o politică macroeconomică de ajustare a echilibrului economic prin rata dobânzii. În condiții de avânt economic, se practică o rată a dobânzii mică, pentru a se stimula investițiile, iar în condițiile de boom economic, o rată a dobânzii mare.
Politica valutară reprezintă ansamblul măsurilor, metodelor și instrumentelor cu ajutorul cărora autoritatea monetară abilitată caută să acționeze pentru a stabili, urmări sau influența cursul de schimb pe piața valutară.
Piața valutară presupune existența unui sistem de relații care se formează între bănci, case de schimb și clienții acestora, prin intermediul cărora se efectuează operațiuni de vânzare-cumpărare de valute și devize, contribuind la stabilirea cursului de schimb.
Cursul de schimb reprezintă expresia sintetică a raportului valoric exprimat ca preț al tranzacției cu devize pe piața valutară. Se cunosc două regimuri de curs de schimb:
- flotant( flexibil). Cursul de schimb flotant se stabilește liber pe piața valutară prin confruntarea cererii cu oferta de valută. Poate fi flotant pur când banca centrală nu intervine pe piață pentru a vinde sau cumpăra valută, sau flotant impur, când banca centrală intervine, fără a avea obligația intervenției.
- fix (fixat). Cursul de schimb fix este stabilit de banca centrală ca un curs oficial al monedei naționale față de o monedă puternică care nu înregistrează fluctuații semnificative. Odată fixat este stabilit și un culoar de fluctuație, de regulă foarte îngust (1%; 2,25%).
Politica valutară se află în strânsă interdependență cu politica monetară internă, reflectând raporturile existente între piața monetară internă și piața internațională. Astfel, cursul de schimb devine un important instrument al politicii economice.
În afara obiectivelor generale ale politicii economice, politica valutară urmărește asigurarea stabilității monedei naționale și întărirea puterii sale de cumpărare, controlul inflației și consolidarea echilibrului balanței externe. Pentru realizarea acestor obiective, politica valutară dispune de următoarele instrumente:
- Reglementarea schimburilor valutare. Sistemele de control promovate în domeniul valutar sunt înlocuite permanent cu noi reglementări, în special reguli prudențiale pentru bănci în scopul de a le proteja împotriva riscurilor ratelor dobânzii și cursurilor de schimb.
- Modificarea parităților. Reprezintă un instrument de politică valutară utili- zat pentru a acționa asupra balanței de plăți. Modificările de paritate sunt calificate ca: devalorizări-revalorizări – în sistemul cursurilor fixe; și deprecieri-aprecieri, pentru cursurile fluctuante.
Devalorizarea reprezintă o decizie oficială a autorităților monetare care constă în diminuarea valorii monedei naționale în raport cu un etalon de referință (aur, o altă monedă etc.).
Deprecierea unei monede (pe plan extern) trebuie deosebită de devalorizare. Deprecierea înseamnă diminuarea valorii unei monede în raport cu una sau mai multe devize.
- Intervențiile publice asupra cursurilor. Pentru a influența evoluția cursului, băncile centrale intervin pe piața schimburilor valutare și pe piața monetară. Aceste intervenții au loc la vedere și au ca scop asigurarea echilibrului pieței prin vanzarea sau cumpărarea de devize.
Băncile centrale ale țărilor cu monedă slabă cumpără moneda națională contra devize pentru a susține cursul acesteia. O țară cu moneda puternică, care trebuie să susțină o altă monedă pentru a putea evita aprecierea propriei monede, va spori volumul rezervelor sale în devize devalorizate. Aceste intervenții influențează lichiditatea economiei naționale.
