Deşi criza i-a afectat pe toţi, situaţia economică, evaluarea ei şi mijloacele de manevră variază de la caz la caz. Ca atare, planurile nu sunt coordonate nici prin natura lor – Japonia privilegiază cererea, China, oferta -, nici în timp – în China şi Japonia planurile au intrat în vigoare, în timp ce în Europa se avansează cu paşi mici, nici prin volumul lor.
În faţa amplorii crizei financiare, numeroase guverne au injectat mari cantităţi de fonduri publice în economiile lor, în speranţa relansării activităţii şi a stopării creşterii şomajului.
Amploarea pachetelor anticriză se stabileşte nu numai în funcţie de amploarea problemelor, dar şi de posibilităţile guvernelor – de valoarea deficitului bugetar din perioada anterioară degringoladei financiare.
Statele Unite
Planul american, prevăzut pentru 2009 -2010, se ridică la o valoare de 787 miliarde de dolari, adică 5,5% din PIB, din care 287 miliarde vizează reduceri fiscale şi 500 de miliarde sunt cheltuieli publice pentru marile proiecte sau programe sociale.
China
Beijing a alocat 440 de miliarde de euro planului său de relansare, echivalent a 13,3% din PIB. Programul se întinde din noiembrie 2008 până la sfârşitul anului 2010. Din total, 37,5% vor fi folosite pentru reţelele feroviare, rutiere şi hidraulice, 25% – construcţii în zonele sinistrate din cauza cutremurului din Sichuan, 10% – locuinţe noi, 9,25% – infrastructuri rurale si 3,75% – sănătate şi educaţie.
Japonia
Guvernul nipon a deblocat 92 de miliarde de euro în trei planuri distincte de relansare, care cuprind anul fiscal în curs şi cel viitor, adică până în martie 2010. Totalul reprezintă 2% din PIB. Măsurile vizează bonuri pentru particulari în vederea relansării consumului, susţinerea pieţei locurilor de muncă şi credite de refinanţare a împrumuturilor ipotecare.
Canada
Otawa va trece la aplicarea planului său de relansare de 24 de miliarde de euro, adică 2,5% din PIB. Cheltuielile se vor întinde până în 2010, având ca obiectiv 30% din infrastructurile ţării.
Rusia
Planul rusesc se ridică la aproximativ 46,6 miliarde de euro, adică până la 5,4% din PIB. El nu vizează decât anul 2009 şi se compune esenţial din credite de refinanţare pentru particulari şi împrumuturi pentru bănci.
Coreea de Sud
Seul a prevăzut, iniţial, un program de 28,7 miliarde de euro până în 2012 inclusiv, adică 5,7% din PIB, majoritatea fondurilor vizând reduceri fiscale şi investiţii în tehnologii ecologice, prin care se speră deschiderea a 960.000 de locuri de muncă.
India
Guvernul de la New Delhi a elaborat un plan în două faze în valoare totală de patru miliarde de dolari, adică 0,4% din PIB.
Programul este destinat cu precădere relansării consumului, susţinerii companiilor orientate spre export şi dezvoltării infrastructurii.
Brazilia
Oficial nu a fost anunţat niciun plan, dar autorităţile au majorat cheltuielile din cadrul programului guvernamental de investiţii în vigoare din 2007 şi care are drept scop crearea de facilităţi pentru deschiderea de noi locuri de muncă şi dezvoltării economiei.
Bugetul acestui program a crescut în februarie cu 47 de miliarde de euro, până la 213 miliarde, având ca ţinte sectorul auto, întreprinderile exportatoare, infrastructura. Zilele trecute a fost adoptat un plan de 11,2 miliarde de euro destinat construcţiei a 1.000 de locuinţe si creării a 700.000 de locuri de muncă.
Africa de Sud
Guvernul a lansat un plan de 62 de miliarde de euro, care face parte dintr-un program general de investiţii destinat ameliorării infrastructurii.
Arabia Saudită
Ryad nu a prezentat oficial niciun plan, dar autorităţile susţin că primul exportator mondial de petrol este mai puţin afectat de criză. Totuşi, dobânzile bancare au fost reduse, iar fondurile de investiţii publice şi-au relaxat condiţiile de împrumut pentru întreprinderi.
Fondul Monetar Internaţional recomandă, pentru prevenirea unei noi crize, reforme în domeniul reglementării pieţelor financiare, reexaminarea procesului decizional al băncilor centrale, în funcţie de riscurile şi dezechilibrele anticipate şi consolidarea arhitecturii globale de stabilitate.
Reglementarea pieţelor financiare trebuie extinsă şi flexibilizată, deciziile băncilor centrale ar trebui să fie orientate către prevenirea riscurilor şi dezechilibrele financiare şi macroeconomice anticipate, iar arhitectura globală de stabilitate are nevoie de consolidare şi unificare, prin cooperare şi reformă guvernamentală, pentru a se preveni o nouă criză.
Concluziile aparţin unei analize ample a FMI.
„La baza prăbuşirii pieţei a stat optimismul generat de o perioadă lungă de creştere puternică, dobânzi scăzute şi volatilitate, cumulate cu eşecuri în ceea ce priveşte reglementarea financiară, politicile macroeconomice şi arhitectura (financiară) globală”, se arată în analiza FMI.
Astfel, în ceea ce priveşte reglementarea pieţelor financiare, fondul identifică incapacitatea de a anticipa şi detecta concentrările de risc şi stimulentele defecte din spatele exploziei inovaţiei în domeniul financiar.
Politicile macroeconomice nu au luat în considerare acumularea de riscuri sistemice din sistemul financiar şi pieţele imobiliare, consideră specialiştii FMI.
În plus, structura fragmentată de supraveghere a arhitecturii globale de stabilitate a susţinut incapacitatea de a detecta vulnerabilităţile din ce în ce mai ridicate şi interconectate.
Potrivit concluziilor analizei FMI, stimulentele „defecte” şi interconectarea extinsă a sistemelor financiare moderne pot avea consecinţe uriaşe la nivel macroeconomic, care trebuie înţelese şi reglementate urgent.
Reglementarea financiară trebuie extinsă şi flexibilizată, autorităţile trebuie să dispună de suficiente informaţii pentru a determina importanţa sistemică a fiecărei instituţii financiare şi, în consecinţă, supravegherea necesară pentru fiecare caz în parte.
„O manieră macro-prudentă pentru structurile de reglementare şi compensare ar trebui să tempereze efectele pro-ciclice, să promoveze operaţiuni de clearing robuste pe pieţe şi reglementări solide în contabilitate, să crească transparenţa în ceea ce priveşte natura şi localizarea riscurilor, pentru a dezvolta disciplina pe piaţă şi să faciliteze gestionarea sistemică a lichidităţilor”, explică analiştii FMI.
În ceea ce priveşte politica macroeconomică, băncile centrale ar trebui să adopte, în opinia experţilor fondului, o perspectivă mai prudentă la nivel macroeconomic, luând în considerare, în procesul de decizie, evoluţia preţurilor activelor, exploziile de pe pieţele de credit, gradul de îndatorare şi acumularea de riscuri sistemice.
