Eficienta sistemului de management pe produs este determinata de organizarea superioara a activitatilor de pregatire, programare, lansare si urmarire a productiei care, în opinia specialistilor se înscriu tot în cadrul functiei de productie a întreprinderii.
Perfectionarea pregatirii, programarii, lansarii si urmaririi productiei – are câteva sarcini principale:
. determinarea principalelor etape de pregatire tehnica si materiala a productiei;
. eliminarea locurilor înguste si utilizarea capacitatilor disponibile;
. elaborarea programelor de fabricatie;
. respectarea programelor de fabricatie si realizarea ritmica a productiei;
În cadrul acestui sistem complex , o prima veriga o reprezinta pregatirea productiei.
2.4.1. Pregatirea productiei
Pregatirea fabricatiei produselor cuprinde un ansamblu de activitati interdependente realizate pe baza unui plan calendaristic, care are ca obiect crearea si asimilarea în fabricatie a unor noi produse, modernizarea prin reproiectarea constructiva si tehnologica a produselor existente în fabricatie, introducerea tehnologiilor noi si a progresului tehnic, stabilirea conditiilor materiale si organizatorice, precum si asigurarea eficientiei economice maxime pentru fiecare produs.
Pregatirea tehnica presupune urmatoarele activitati principale:
. proiectarea constructiva a produselor;
. proiectarea proceselor tehnologice;
. executarea prototipului;
. încercarea si omologarea prototipului;
. executarea seriei zero si omologarea ei.
Compartimentele din întreprinderile industriale în care se desfasoara activitati din domeniul pregatirii tehnice sunt urmatoarele:
. laboratorul de control si cercetare;
. laboratorul de cercetare;
. atelierul de proiectare sau sectia de proiectare.
Modalitatile de organizare a compartimentelor de pregatire tehnica presupun:
. compartimente specializate pe activitati specifice de asimilare a produselor (compartimente de cercetare, compartimente de proiectare constructiva, compartimente de proiectare tehnologica);
. compartimente specializate pe activitati specifice fazelor tehnologice de asimilare si pe produse;
. compartimente specializate pe produse.
Principalele cerinte ale sistemului de organizare a compartimentelor cu sarcini în domeniul pregatirii tehnice sunt urmatoarele:
. constituirea cadrului organizatoric corespunzator pentru activitatile de conceptie de perspectiva si pentru cercetari si studii aprofundate;
. separarea muncii, de conceptia muncii de rutina sau de activitatile administrative;
. folosirea rationala a cadrelor, a fondului de timp disponibil. Proiectarea produselor cuprinde urmatoarele faze:
. elaborarea temei de proiectare si a studiului tehnico-economic;
. elaborarea proiectului tehnic;
. elaborarea desenelor de executie.
O tema de proiectare se elaboreaza de catre beneficiarul produsului sau de catre executantul sau si cuprinde: denumirea produsului, destinatia si conditiile de folosire a acestuia, caracteristicile principale sub raport constructiv sau al retelei de fabricatie, principalii indicatori tehnico-economici de exploatare, cantitatea în care se fabrica, termenele de proiectare pe faze, s.a.
Studiul tehnico-economic arata necesitatea, oportunitatea, urgenta si rentabilitatea produsului respectiv. Prin acest studiu trebuie sa se arate baza de materii prime necesara, posibilitatile tehnologice de fabricatie, costul de productie al productiei curente, caracteristicile tehnice si de exploatare ale noilor produse în comparatie cu performantele produselor similare din tarile industrial avansate,s.a.
Proiectul tehnic trebuie sa cuprinda:
. elemente principale de calcul ale produsului;
. desenul de ansamblu cu sectiuni;
. caietul de sarcini.
Desenele de executie au rolul de a arata în mod detailat toate elementele de ordin constructiv pentru fiecare piesa, semifabricat sau subansamblu al unui nou produs. Cerintele activitatii de proiectare a noilor produse implica:
. largirea sortimentului produselor si îmbunatatirea continua a calitatii lor;
. urmarirea reducerii costului noului produs comparativ cu produsele vechi similare prin folosirea tuturor cailor posibile;
. folosirea obligatorie la elaborarea proiectelor pentru noile produse a normelor interne si a standardelor existente pentru diferite piese, semifabricate sau subansamble;
. îmbunatatirea indicatorilor de exploatare prin prelungirea duratei de exploatare, reducerea cheltuielilor de reparatii sau folosire; asigurarea unei concordante între indicatorii tehnico-economici ai noilor produse si sarcinile de dezvoltare a economiei nationale.
În cadrul pregatirii tehnice a fabricatiei, pregatirea tehnologica reprezinta acea activitate care are drept scop elaborarea tehnologiei de fabricatie. Într-o întreprindere industriala, prin tehnologia de fabricatie a produselor, se întelege totalitatea procedeelor de prelucrare a materiei prime si a materialelor. Printre cerintele de baza în domeniul pregatirii tehnologice a productiei, se numara:
. nivelul înalt al mecanizarii complexe si automatizarii proceselor de productie;
. cresterea productivitatii muncii si un consum rational de materii prime, materiale, combustibili, energie;
. folosirea deplina a capacitatilor de productie;
. calitatea superioara a produselor;
. realizarea tuturor indicatorilor cantitativi si calitativi.
Activitatile pregatirii tehnologice sunt în general urmatoarele:
. elaborarea procesului tehnologic de ansamblu pe faze, iar în cadrul acestora pe operatii;
. alegerea utilajelor necesare pentru executarea diferitelor operatii si stabilirea regimului de lucru al acestora;
. stabilirea echipamentului tehnologic (scule, dispozitive,verificatoare),proiectarea si confectionarea sculelor specifice;
. elaborarea normelor progresive de timp de munca si de consum de materii prime, materiale, combustibili,energie,etc.;
. pregatirea, verificarea si multiplicarea documentatiei tehnologice.
O deosebita eficienta o prezinta folosirea în cadrul pregatirii tehnologice a tipizarii proceselor tehnologice apropiate prin caracterul lor.
O etapa importanta o reprezinta executarea, încercarea si omologarea prototipului si a „seriei zero.”
Prin prototip se întelege unul sau mai multe exemplare din noul produs care se asimileaza, executat special pentru a fi supus unor încercari si probe, în vederea constatarii parametrilor si indicatorilor tehnico-economici prevazuti si a omologarii lui.
Omologarea reprezinta activitatea de conformare, pe baza de încercari si probe la care este supus prototipul de „serie zero”, a faptului ca produsul corespunde cu cel proiectat. Ea se efectueaza în doua etape, si anume omologarea preliminam de prototip si omologarea finala de „serie zero.”
Dupa terminarea si a acestor doua stadii în pregatirea tehnologica a productiei se poate trece la fabricatia curenta de serie a noilor produse.
Pregatirea materiala si organizatorica a fabricatiei noilor produse cuprinde în general urmatoarele actiuni:
. determinarea necesarului de materii prime, materiale, semifabricate din afara, combustibili si energie si organizarea unei aprovizionari optime;
. comandarea din timp si aducerea utilajelor de la furnizorii acestora;
. modernizarea utilajului existent sau adaptarea acestuia la noile conditii de fabricatie;
. asigurarea unui personal specializat;
. reamplasarea de masini si utilaje, amplasarea de noi utilaje,schimbari esentiale în fluxurile tehnologice;
. elaborarea ,daca este cazul,a unui nou sistem de planificare tehnico-economica si operativ-calendaristica.
Caile de reducere a duratei de pregatire au un caracter complex, iar importanta lor difera de la o ramura la alta. Printre caile de reducere a duratei de pregatire a fabricatiei se numara:
. folosirea proiectelor tip pentru diferitele elemente constructive ale masinilor,
utilajelor, aparatelor si instalatiilor;
. folosirea pe scara larga a diferitelor subansamble standardizate sau normalizate, prin aceasta reducându-se numarul pieselor originale ce trebuie proiectate, micsorându-se astfel volumul de munca necesar pregatirii;
. folosirea de procese tehnologice tipizate – consta în stabilirea pentru o grupa de produse omogene a unui proces tip prin selectionarea în acest scop a celor mai perfectionate metode sau procese de fabricatie posibile de folosit pentru grupa respectiva;
. folosirea tehnologiei de grup si prevederea în cadrul pregatirii tehnice a folosirii unor dispozitive demontabile formate din elemente tipizate;
. ridicarea pregatirii profesionale a proiectantilor si tehnologilor si specializarea lor pe anumite probleme;
. organizarea optima a executarii lucrarii de pregatire prin dotarea cu un bogat material informativ ajutator (instructiuni, normative, tabele de calcul, albume de desene, etc);
. executarea în paralel a diferitelor etape sau faze de pregatire,etc.
În conditiile cresterii complexitatii muncii de pregatire a productiei se folosesc cu mult succes în întreprinderile din tara noastra si din alte tari, atât a utilajelor moderne de proiectare, cum sunt computerele, cât si de noi metode de programare si organizare a acestor lucrari, cum ar fi de pilda metoda drumului critic, metoda PERT, s.a.
Aceste metode bazate pe teoria grafurilor permit ca din ansamblul activitatilor de pregatire a productiei sa fie stabilite operatiile care prin continutul si durata lor determina în principal durata totala de pregatire, urmând ca asupra lor sa se îndrepte în mod deosebit atentia în vederea reducerii totale a duratei de pregatire fara a se neglija însa nici executarea la timp a celorlalte operatii.
2.4.2. Programarea, lansarea si urmarirea productiei
Programarea productiei este o componenta a activitatii de planificare tehnico-economica,constituind planificarea operativ-calendaristica.
Programarea productiei reprezinta o activitate complexa care consta în defalcarea sarcinilor din planul anual al întreprinderii pe perioade scurte de timp sub forma unor programe operative, coordonarea tuturor verigilor de productie ale întreprinderii si controlul permanent al realizarii sarcinilor repartizate în scopul luarii unor decizii care sa asigure realizarea obiectivelor stabilite prin planificare.
Pentru realizarea activitatii sale, programarea productiei presupune un schimb de informatii între toate compartimentele tehnice, economice si de productie ale întreprinderii; rolul de coordonator al întregii activitati de productie îi revine compartimentului P.P.U.P. (pregatirea ,programarea ,urmarirea productiei).
În cadrul activitatii de programare a productiei, locul central îl ocupa programarea
productiei de baza, activitatea de programare a productiei auxiliare si de servire se
programeaza în strânsa legatura cu programarea productiei de baza.
Continut: la nivelul unitatilor industriale, programarea productiei cuprinde:
. programarea propriu-zisa a productiei;
. lansarea productiei;
. executia;
. urmarirea si controlul realizarii planului de productie.
Programarea propriu-zisa a productiei consta în efectuarea urmatoarelor lucrari:
. defalcarea, detailarea si repartizarea sarcinilor de productie care se concretizeaza în elaborarea programelor de productie ale sectiilor si atelierelor de productie;
. stabilirea parametrilor sau normativelor programarii productiei;
. determinarea termenelor de începere si de finalizare a fabricatiei produselor;
. determinarea loturilor si a comenzilor pe produse;
. stabilirea succesiunii de lansare si executie a fiecarui produs, lot sau comanda de productie;
. calculul necesarului de fabricat, care se efectueaza atât pentru produsele nelansate, cât si pentru cele lansate (productie neterminata);
. calculul si verificarea balantelor de corelare a capacitatii de productie cu încarcarea.
Lansarea productiei consta în:
. lansarea programului de productie pe sectii si ateliere de productie, în conformitate cu planul de productie si graficul livrarilor;
. întocmirea ,multiplicarea si difuzarea documentatiei de lansare a materialelor si a manoperei în cadrul sectiilor si atelierelor de productie (bonuri si fise limita de materii prime si materiale, fisa de însotire si dispozitii de lucru).
Executia produselor cuprinde:
. pregatirea executiei produselor la nivelul sectiilor, atelierelor si formatiilor de lucru;
. desfasurarea propriu-zisa a fabricatiei;
. folosirea rationala a resurselor.
Urmarirea si controlul productiei consta în:
. urmarirea realizarii produselor pe faze de fabricatie (avansul fabricatiei);
. urmarirea realizarii produselor finite;
. evidentierea abaterilor fata de programele si graficele de lansare;
. evidentierea realizarii programelor de cooperare;
. luarea de masuri în cadrul procesului de productie.
Functiile activitatii de programare a productiei sunt urmatoarele:
. functia de informare (fluxul de informatii dintre compartimentul P.P.U.P. si celelalte compartimente din întreprindere);
. fundamentarea normativelor de programare (stabilirea lotului optim, determinarea duratei ciclului de fabricatie, devansarile calendaristice, marimea stocurilor de productie neterminata);
. elaborarea programelor operative (stabilirea sarcinii fizice, ordonartarea fabricatiei, determinarea momentului de începere a executiei);
. coordonarea tuturor verigilor de productie;
. urmarirea si reglarea operativa a productiei.
Principalele obiective ale programarii productiei deriva din aplicarea autogestiunii economico-financiare în activitatea întreprinderilor:
. îndeplinirea planului de productie în ceea ce priveste volumul si structura;
. respectarea termenelor planificate (si de livrare);
. asigurarea unei maxime restrictii si desfasurarea procesului de productie;
. realizarea celei mai scurte durate a ciclului de productie;
. asigurarea unor cheltuieli de productie minime;
. asigurarea unei calitati superioare a produselor.
La baza programarii productiei stau o serie de principii care reflecta elementele fundamentale ,teoretice si practice de la care trebuie sa se plece în elaborarea programelor operative de fabricatie:
- a)activitatile si fenomenele economice din întreprindere trebuie estimate în unitati de timp calendaristic;
- b)programarea productiei trebuie sa înceapa cu termenul de livrare ,mergându-se pe fazele de prelucrare în sens invers desfasurarii procesului tehnologic;
- c)programarea productiei trebuie sa aiba un caracter preventiv si nu unul post operativ;
- d)aplicarea principiului paralelismului;
- e)respectarea principiului proportionalitatii;
- f)asigurarea concordantei dintre necesitatile prevazute în planul de productie si posibilitatile de fabricatie ale întreprinderii;
- g)elaborarea, atunci când este posibil, a mai multor variante de programare a productiei si adoptarea unei alternative optime pe baza de criterii de eficienta;
Factorii care influenteaza programarea productiei sunt:
. nomenclatura si caracteristicile produselor;
. specificul tehnologic de fabricatie;
. tipul productiei;
. sistemul sau metodele de organizare spatiala a productiei.
Metodologia de programare a productiei cuprinde:
. sistemul informational al activitatii de programare;
. succesiunea (etapele) necesare pentru elaborarea, lansarea si urmarirea productiei;
. ansamblul metodelor, tehnicilor si instructiunilor utilizate.
Sistemul informational este construit dintr-un numar de blocuri de analize denumite module. Modulele subactivitatii de programare a productiei sunt:
. programul de productie calendaristic centralizator;
. balanta de corelare capacitate-încarcare;
. ciclograma de produs;
. programul operativ(grafic de programare-lansare).
Programul operativ calendaristic centralizator cuprinde defalcarea pe luni a planului de productie si este corelat cu capacitatile de productie si comenzi, în functie de diferite criterii. Productia este specificata la nivel de articol (produs), urmarind ca detalierea la nivel de sortiment sa fie efectuata prin lansare.
Balanta de corelare capacitate-încarcare are ca scop verificarea încarcaturii capacitatilor de productie cu sarcini cuprinse în programele de frecventa pentru o anumita perioada de programare, deci asigurarea echilibrului dinamic care trebuie sa se mentina între necesitati , conform sarcinilor programate si posibilitatile corespunzatoare capacitatii de productie disponibile pentru fiecare perioada de programare data.
Ciclograma de produs are ca scop determinarea devansarilor calendaristice pe faze de fabricatie a produsului, respectiv fata de termenul de livrare.
Programul operativ (grafic de programare-lansare) are ca scop detalierea programului de productie calendaristic centralizator pe subunitati de productie si pe perioade mai scurte de timp.
Etapele programarii productiei sunt urmatoarele:
- a) Programarea productiei, cu fazele:
. programarea calendaristica a productiei (elaborarea programelor de productie-livrare la nivelul de întreprindere);
. defalcarea sarcinilor lunare la nivelul de întreprindere, pe sectii si ateliere;
. programarea în cadrul sectiilor de productie (în timp si în spatiu).
- b)Lansarea în fabricatie, cu fazele:
. elaborarea documentatiei de lansare;
. repartizarea documentatiei de lansare, conforma programelor operative;
- c)Urmarirea, controlul si actualizarea programelor operative:
. urmarirea si controlul realizarii ritmice a programelor de fabricatie operative;
. actualizarea programelor (reprogramarea productiei).
Principalele metode de programare a productiei sunt urmatoarele:
. programarea continua a productiei;
. programarea productiei prin metoda prioritatilor;
. programarea productiei pe baza de stoc.
Programarea continua a productiei-esenta acestei metode consta în utilizarea ca unitate de programare si urmarire a „complexului/zi”. Aceasta contine cantitatea zilnica ce trebuie prefabricata din fiecare prefabricat (reper) pentru realizarea produselor întreprinderii.
Principalele avantaje ale programarii continue a productiei sunt:
. asigurarea desfasurarii unei productii ritmice;
. continuitatea productiei corespunzator evolutiei continue a însusi procesului de productie;
. crearea conditiilor pentru îmbunatatirea calitatii produselor;
. impunerea, prin complexitatea ei a preluarii automate a datelor.
Programarea productiei prin metoda prioritatilor presupune:determinarea loturilor standard, calcularea ciclurilor de fabricatie, esalonarea livrarilor în functie de cerintele beneficiarilor;stabilirea termenelor de predare a comenzilor pe loturi; întocmirea fiselor de însotire.
Avantaje:
. durata totala a ciclului de fabricatie se micsoreaza ca urmare a reducerii asteptarilor ;
. regula prioritatilor este o problema de disciplina tehnologica pentru executant;
. programele de productie executându-se în ordinea prioritatilor, ramân valabile independent de gradul de realizare a duratei tehnologice a opertiei de catre executanti.
Programarea productiei pe baza de stoc de magazie se utilizeaza pentru produsele normalizate, tipizate, care intra în componenta a diferite tipuri de produse. Metoda permite fabricarea acestor repere în loturi, prin faptul ca ele se lanseaza în fabricatie prin comanda de stoc, prin precizarea produselor pentru care se fabrica.
Lansarea productiei este etapa care urmeaza imediat activitatii de programare si consta în emiterea si transmiterea documentatiei sectiilor, atelierelor , tuturor compartimentelor de munca interesate, în baza carora se declanseaza procesul de executie propriu-zis.
Pentru o lansare eficace sunt necesare urmatoarele informatii: programul de fabricatie (care indica produsele de executat, cantitatile si termenele respective); specificatiile produselor (care cuprinde lista reperelor componente ,desenele de executie, specificatiile de materiale, manopera si S.D.V.-uri); locurile de munca pe care se desfasoara procesul de productie.
Aceasta documentatie elaborata de compartimentele tehnice este completata de documentatia emisa de activitatea de lansare care cuprinde: bonul de materiale, bonul de lucru, bonul de SDV-uri,fisa de urmarire,lista tehnologica.
Principalele sisteme de lansare a productiei sunt urmatoarele:
. lansarea dupa grafic – se prevad datele de lansare numai pentru reperele principale care vor trebui respectate întocmai;
. lansarea pe baza de devansari. De obicei reperele mai mici nu se programeaza, stabilindu-se numai un termen final când trebuie terminate. Daca din acest termen se scade durata ciclului de fabricatie , se stabileste data de devansare , adica cel mai târziu moment când trebuie lansat reperul. Lansarea va avea loc înaintea datei de devansare pentru asigurarea începerii fabricatiei la data prevazuta;
. lansarea grupata – folosita în cadrul tehnologiei de grup, când reperele apartinând aceleiasi grupe se lanseaza în bloc. Ordinea punerii în fabricatie a fiecarui reper se indica în functie de devansarile respective.
Urmarirea executiei produselor consta în alegerea, prelucrarea si transmiterea datelor primare din activitatea de executie în scopul informarii conducerii sectiei sau întreprinderii asupra stadiului în care se gasesc obiectele muncii din programele de fabricatie. Sarcinile generale ale activitatii de urmarire sunt urmatoarele:
. urmarirea functionarii utilajelor analizându-se abaterile de la planul de revizii si reparatii, cât si abaterile neprogramate, cauzele si modul lor de înlaturare;
. urmarirea pregatirii executiei care vizeaza modul cum s-au respectat indicatiile din documentele lansate;
. urmarirea desfasurarii procesului de productie, sarcina cea mai importanta,urmând miscarea produselor între diferite locuri de munca, ateliere, sectii, pe diferite stadii de fabricatie.
Urmarirea fabricatiei se realizeaza în patru etape:
. înregistrarea pe formulare tipizate a realizarilor;
. compararea realizarilor cu sarcinile programate;
. evaluarea abaterilor;
. luarea deciziei de corectie a acestor abateri.
În întreprinderile industriale alimentare, de pilda, complexitatea procesului de productie, lipsa unor instrumente de control si dirijare a procesului tehnologic, precum si dificultatile ce apar pe linia organizarii si conducerii productiei au impus necesitatea realizarii unei instalatii de supraveghere, control si sintetizare a parametrilor de productie-SICAP.
Aceasta instalatie realizeaza efectiv conducerea sectiei de productie pe principiul exceptiei prin furnizarea informatiilor cu o frecventa mare (2 ore).
Sistemul SICAP prezinta o serie de avantaje: face posibila o supraveghere obiectiva a masinilor si personalului ce le deservesc, elimina aprecierea intuitiva a timpului de stationare, înlaturarea interventiei omului în culegerea ,prelucrarea si transmiterea datelor de productie, ofera informatii de sinteza în orice moment celor ce participa la procesul de fabricatie pâna la nivelul conducerii întreprinderii. Pe baza acestor informatii se pot lua masuri imediate în timpul aceluiasi schimb si se utilizeaza mai bine capacitatea de productie.
