Preţul reprezintă unul dintre cei patru piloni ai mixului de marketing care se distinge de ceilalţi prin faptul că favorizează încasarea veniturilor de către firmă, iar celelalte variabile generează costuri. Din acest considerent, stabilirea preţului are o importanţă majoră pentru activitatea de marketing a oricărei firme şi rămâne un element fundamental al mixului de marketing prin impactul său asupra cotei de piaţă şi asupra rentabilităţii firmei.[1]
Firmele sau instituţiile îşi oferă produsele sau serviciile pe piaţă la un anumit preţ, denumit în diferite moduri: tarif (pentru preţul serviciilor), salariu (pentru preţul pe piaţa muncii), chirie (pentru preţul ocupării unui spaţiu), dobândă (pentru preţul pe piaţa monetară), onorariu (pentru preţul unei consultaţii medicale sau juridice), cotizaţie (pentru preţul apartenenţei la o organizaţie sau partid politic), comision (preţul unei intermedieri), amendă (preţul încălcării legii), impozit pe venit (preţul dreptului de a câştiga bani) etc.
Pentru cumpărător, preţul este suma de bani pe care acesta este dispus să o plătească pentru valoarea atribuită unui produs/serviciu în cadrul schimbului. Pentru vânzător, preţul este suma de bani abandonată de cumpărător în situaţia în care îşi doreşte achiziţionarea unui anumit produs/serviciu. Producătorii şi comercianţii fixează preţuri produselor, însă cel care face alegerea este consumatorul, care cumpără un produs dacă el consideră că această achiziţie valorează atât cât este dispus să plătească. Un cadou cumpărat în seara de Crăciun valorează mai mult decât dacă l-am fi cumpărat înainte cu o lună. De fapt, în această situaţie, cumpărătorul este dispus să plătească mai mult decât face produsul în sine.
Preţul se află în relaţii strânse cu toate variabilele care alcătuiesc mixul de marketing. Astfel, preţul intervine ca element de contact şi armonizare între produs şi mediul căruia i se adresează, între ofertă şi cerere. Fiind o componentă acorporală a produsului, preţul se adaptează în mod permanent cu produsul la cerinţele diferitelor segmente de piaţă. Firma va folosi diferite niveluri de preţ ale produselor în raport cu exigenţele şi solvabilitatea specifice fiecărui segment de piaţă. Pe de altă parte, preţul reflectă şi modalităţile de distribuţie prin posibilitatea pe care o oferă de a deschide şi de a păstra anumite canale de distribuţie, urmărind acoperirea cheltuielilor de distribuţie şi stimularea formelor moderne de comerţ. Preţul se interferează, de asemenea, cu promovarea produsului, contribuind la recuperarea investiţiilor din acest domeniu, iar prin nivelul preţului se pot suplini unele eforturi de promovare sau se pot mări aceste eforturi. Toate aceste corelări sunt integrate în strategia generală de marketing a firmei.
În economia actuală de piaţă, raporturile cerere – ofertă – preţ se stabilesc prin mecanismul concurenţial, generat de comportamente şi interese diferite[2]. Strategia de preţ devine astfel o responsabilitate fundamentală a marketerilor şi este o componentă a strategiei generale a fiecărei firme.
[1] J.P.Vedrine – Encyclopedie du management, Ed. Vuibert, Paris, 1992, p. 407
[2] E. Niculescu (coord.) – Marketing modern – concepte, tehnici, strategii, Ed. Polirom, Iaşi, 2000, p. 254
