Şomajul este o parte negativă de dezechilibru între cererea şi oferta de forţă de muncă, în care o parte a populaţiei apte de muncă nu are loc de muncă asigutat; cererea de mîini de lucru este, deci, sub nivelul ofertei de muncă.
Conform art.4 al Legii Republicii Moldova privind utilizarea forţei de muincă (vezi 8, p.68-77) sunt consideraţi şomeri cetăţenii apţi pentru muncă, în vîrstă aptă de muncă, care din motive ce nu depind de ei, nu au loc de muncă corespunzător, un alt venit legal şi sunt înregistraţi la oficiile forţei de muncă, unde îşi au domiciliul, ca persoane în căutare de lucru şi care dau dovadă că doresc să se încadreze în muncă.
Măsurarea şomajului ia în considerare atît mărimea absolută, adică numărul total al şomerilor, cît şi mărimea relativă a acestuia, adică rata şomajului la un moment dat. Rata şomajului se determină ca raport procentual dintre numărul şomerilor şi populaţia aptă de muncă.
Rata şomajului diferă de la o ţară la alta, ca şi de la o perioadă la alta fiind în strînsă legătură cu evoluţia economiei. De exemplu, rata şomajului în anul 1990 era 9,8% în Belgia, 8,1% în Canada, 9,6% în Danemarca, 11% în Italia, 8,9% în Franţa, 7,2% în Germania etc. Tendinţa de creştere a şomajuului se manifestă în prerzent şi în ţările din estul şi centrul Europei.
Numărul şomerilor înregistraţi în Republica Moldova la 1 ianuarie 1996, numărul şomerilor înregistraţi la oficiile forţei de muncă a constituit 24,5 mii persoane, majoritatea cărora (65%) sînt femei. Rata şomajului înregistrat în anul 1995 a constituit 1,2% faţă de 1,1% în 1994.
Şomajul poate fi voluntar şi involuntar. Şomajul voluntar este legat de un nivel ridicat de dezvoltare al economiei, deoarece numai aceasta oferă posibilitatea ca în mod voit cineva să accepte să nu munceasă o anumită perioadă de timp, să nu accepte orice din ceea ce i se oferă.
Şomajul involuntar reprezintă acea stare de inactivitate în care persoanere respective, deşi doresc să se angajeze, n-au această posibilitate datorită lipsei de locuri de muncă; el constituie forma dominantă a şomajului ce însoţeşte cu numeroase consecinţe activitatea economică din perioada postbelică. Şomajul involuntar se manifestă sub mai multe forme: şomajul ciclic, şomajul structural, şomajul tehnologic, şomajul intermitent (angajarea pe contracte pe termen scurt), şomajul de discontinuitate (de exemplu, legat de creşterea copiilor ş.a.), şomajul sezonier (ca, de exemlu, în agricultură, construţii etc.).
Protecţia socială a şomajului a devenit astăzi unul din factorii principali de reducere a efectelor negative ale şomajului asupra nivelului de trai. Garantarea unui venit minimal şomerilor are loc prin acordarea ajutorului sau indemnizaţiei de şomaj, care diferă de la o ţară la alta, atît ca mărime, cît şi ca durată, pentru care se plăteşte ajutorul respectiv. În Republica Moldova ajutorul de şomaj constă dintr-o sumă calculată în mod diferenţiat pe categorii de persoane, ţinînd cont de vechimea în muncă, gradul de studii, numărul copiilor în familie etc. (un anumit % din salariul de bază minimum pe ţară, luînd în consideraţie şi mărimea salariului mediu lunar pe care îl primea persoana cutare în ultimele 3 luni) (vezi Hotărîrea Guvernului nr.690 din 23.09. 1994).
