Procesul de concepţie al produselor

Procesul de concepţie este un ansamblu de activităţi în cadrul cărora se dezvoltă şi se aleg mijloacele necesare pentru a atinge un ansamblu de obiective în funcţie de cerinţele impuse. Procesul de concepţie poate să reprezinte găsirea unei soluţii noi, selectarea unei soluţii deja existente, sau o combinare a celor două.

            În cadrul procesului de concepţie este realizat un ansamblu de activităţi astfel încât fiecare nevoie exprimată a clientului să se regăsească în produsul dezvoltat. Această satisfacere a nevoilor este realizată cu ajutorul instrumentelor şi a metodelor de proiectare, a cunoştinţelor şi nu în ultimul rând cu ajutorul resurselor disponibile.

            Viziunea actuală asupra procesului de concepţie al produselor trece printr-un ansamblu de etape (figura 3.1.) mai mult sau mai puţin formalizate în funcţie de metodele care sunt utilizate în cadrul proiectului de dezvoltare al produsului. [26]

 

 

1. Formularea nevoii

 

Prima fază a procesului de concepţie (formularea nevoii) se bazează în principal pe obţinerea de informaţii din rândul consumatorilor în scopul formulării nevoii ce va sta la baza conceperii viitorului produs.

Cauzele dezvoltării unui nou produs pot fi de ordin tehnic (defecte de concepţie, cerinţele clienţilor sau incompatibilitatea cu sistemele de producţie) sau pot rezulta din nevoia de a inova (tabelul 3.1.).

 

 

                                                Tabelul 1. Cauzele dezvoltării unui produs

Categorii de cauze	Cauze	Complexitate de rezolvare
Probleme de ordin tehnic	·   defecte de concepţie ·   exigentele clienţilor ·   corelaţia sistem de producţie–produs	Redusa
Nevoia de a inova	·   noua funcţie atribuită produsului ·   un produs nou ·   o descoperire	Mare
Refabricare	·   design ·   adaptare la normele existente ·   funcţii suplimentare atribuite produsului	Medie

 

2. Căutarea de idei

 

Această etapă reprezintă de cele mai multe ori cheia problemei legată de dezvoltarea unui produs. În literatura de specialitate există trei mari tendinţe referitoare la actul de creaţie:

1. Creativitatea este o ştiinţă exactă: creativitatea este o calitate care poate fi dobândită prin practică. Exemplu: TRIZ.
2. Creativitatea este o artă: creativitatea este rezultatul unui proces ce nu depinde de o persoană, puţine persoane pot fi creative. Exemplu: modelul lui Wertheimer [93] sau a lui Vinacke (1952).

• Creativitatea este o succesiune de faze: creativitatea este echilibrul perfect între imaginaţie şi analiză, şi de aceea poate fi provocată. Exemplu: modelul lui Osborn [70], modelul lui Rossman.

 

În concordanţă cu cele trei curente de-a lungul timpului au fost dezvoltate peste 200 de instrumente care vin în ajutorul creativităţii (ca de exemplu, Brainstorming, Analiza brevetelor, Sinectica, Metoda celor şase pălării etc.). Scopul acestor metode este de a plasa persoanele implicate într-un cadru „familiar” care să le permită generarea cât mai uşoară a conceptelor de soluţii.

 

 

 

3. Rezolvarea conflictelor

 

Nu este suficient să ai idei. Acestea trebuie să fie şi viabile din punct de vedere tehnologic. Această etapă are drept scop analizarea din punct de vedere tehnologic a ideilor generate în faza precedentă. Acest studiu trebuie să fie realizat nu numai cu ajutorul specialiştilor din domeniu, dar şi cu ajutorul persoanelor care cunosc mijloacele de producţie precum şi resursele de care dispune organizaţia.

 

4. Faza de proiectare

 

În etapa de elaborare a desenelor de execuţie, conceptul este deja validat din punct de vedere industrial (figura.3.2.). Din acest motiv, etapele următoare vor avea drept scop testarea şi validarea fizică a produsului. Aceasta fază poate fi structurată în mai multe etape, în funcţie de complexitatea şi de nivelul de calitate impus noului produs (de exemplu: alegerea materialelor, definirea tehnică a produsului, analiza rezultatelor). Tot în această etapă sunt utilizate o serie de soft-uri specializate (CAD, CAM, simulare etc.).

 

 

 

5. Faza de prototipaj şi încercări

 

În general noţiunea de prototipaj este asociată fabricării unor machete tridimensionale prin suprapunere de straturi, ceea ce reprezintă de fapt reconstituirea reală a unui model CAM. Prototipul, înainte de a fi testat, este supus unor „post-tratamente”. La fel ca faza precedentă, aceasta fază poate fi structurată în mai multe etape astfel: studiul conceptului, alegerea tehnologiei de realizare a prototipului, post-tratament, control dimensional şi funcţional.

6. Fabricarea

 

Ultima fază a procesului de concepţie, diferă de la o întreprindere la alta în funcţie de competentele angajaţilor, de demersul de calitate adoptat etc. În general, faza de fabricare poate fi descompusă în mai multe etape.

 

Ca regulă general valabilă, indiferent de modul de reprezentare, un proces de concepţie, pentru a fi eficient, trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

• să permită luarea celor mai bune decizii în ceea ce priveşte realizarea produsului;
• să fie simplu de aplicat şi de înţeles deoarece transmiterea informaţiilor între ingineri şi clienţi referitoare la cerinţe şi soluţiile găsite este extrem de importantă pentru succesul proiectului;
• să ajute inginerii în eliminarea tuturor detaliilor inutile;
• să fie adaptat la posibilităţile de realizare existente în cadrul organizaţiei;
• să evite pe cât posibil repetarea inutilă a unor activităţi.