În literatura economică se apreciază că primele evoluţii ale productivităţii în general au avut loc în SUA la sfârşitul secolului XIX. S-a pus accent, s-a scos în evidenţă productivitatea forţei de muncă sub forma productivităţii muncii. Productivitatea muncii constituie forma principală de exprimare a eficienţei economice întrucât ea reprezintă rodnicia sau eficienţa cu care se cheltuieşte forţa de muncă.
Productivitatea muncii este una din cheile reuşitei economice. Ea permite să se înţeleagă programul economico-social al unei naţiuni. Aşa cum aprecia Michel Didier în lucrarea ,,Regulile jocului” ,,un ţăran chinez hrăneşte dificil 3 persoane în timp ce un fermier american produce hrana a mai mult de 10 persoane”. Aceasta explică de ce în Rusia raioanele magazinelor sunt cel mai des goale în timp ce Japonia exportă produsele sale în lumea întreagă. În practică economică în vederea aprecierii eficienţei economice se apelează în primul rând la productivitatea muncii. Între eficienţa economică în general şi productivitatea muncii există unele deosebiri:
- productivitatea muncii exprimă cheltuielile forţei de muncă în sfera producţiei pe când eficienţa economică caracterizează direct rezultatele dobândite în urma utilizării tuturor factorilor de producţie.
- productivitatea nu se determină numai în sfera productivităţii materiale pe când eficienţa economică are aplicabilitate în toate domeniile de activitate
- sfera de cuprindere este mai mare a eficienţei economice şi se reflectă în aceea că atât la nivel micro şi macroeconomic, productivitatea muncii este doar una din formele principale de exprimare a eficienţei economice. În literatura economică se disting două forme ale productivităţii muncii: productivitatea muncii individuală şi productivitatea muncii socială.
Productivitatea muncii individuale se calculează ca raport:
Q poate fi: – unităţi naturale sau fixe (kg, m, l, bucăţi);
– unităţi natural-convenţionale (tractoare de 15 cai putere, tone combustibil convenţional);
– unităţi valorice (lei, mărci, dolari);
T – număr de lucrători
– număr mediu scriptic de salariaţi
K – coeficient de calitate
Productivitatea muncii este:
Ws = V.N. (P.N.N.) / număr lucrători din ramurile producătoare de venit naţional
Între Wi şi Ws există o strânsă legătură interdependentă.
Creşterea productivităţii muncii determină indirect creşterea Ws. Creşterea Wi se exprimă prin creşterea Wi din perioada curentă
