Produse ceramice pentru menaj

Mărfurile ceramice din categoria articolelor de menaj se pot obţine din patru tipuri de masă ceramică: porţelan, semiporţelan, faianţă şi ceramică comună, diferenţiate prin caracteristici de calitate, datorate materiei prime şi procesului tehnologic.

Porţelanul reprezintă un produs ceramic cu structură fină, parţial sticloasă, ciob de culoare alb-cenuşie până la alb-gălbuie. În funcţie de natura şi proporţiile materiilor prime, se disting două grupe de porţelan: porţelanuri moi (utilizate pentru articole fine de menaj şi articole decorative) şi porţelanuri tari (recomandate pentru articole de menaj cu caracter acid sau alcalin).

Din punct de vedere al treptelor de calitate, în ţara noastră obiectele de porţelan se fabrică în patru nivele de calitate (standard, superioară, extra şi lux) şi mai multe clase de calitate.

Semiporţelanul reprezintă un produs ceramic cu caracteristici intermediare între porţelan şi faianţă, ciob alb-cenuşiu sau gri. Se utilizează la fabricarea articolelor din menaj specifice industriei hoteliere şi de alimentaţie publică, articolelor sanitare, etc.

Faianţa se prezintă sub formă de masă ceramică fină, cu structură poroasă, ciob de culoare alb-gălbuie, gălbuie, opac, diferenţiată în funcţie de compoziţie în faianţă argiloasă şi faianţă silicioasă. Se utilizează pentru fabricarea majorităţii produselor ceramice pentru menaj.

Ceramica comună se prezintă sub formă de masă cu structură granuloasă de culoare roşie sau neagră. Se utilizează pentru vase de menaj specifice artei populare, prezentând decoraţiuni diferenţiate în funcţie de zona producătoare (ceramică de Horezu, ceramică maghiară, etc.).

Clasificarea mărfurilor ceramice de menaj se poate realiza după diferite criterii: masa ceramică (articole din porţelan, semiporţelan, ceramică comună), modul de comercializare (piese separate sau seturi), clasa de calitate (clasa I, a II-a, a III-a, a IV-a), modul de decorare, etc.

Studiul calităţii sortimentului produselor ceramice pentru menaj se efectuează prin analiza organoleptică, prin folosirea unor instrumente simple de măsurare (şubler, rigla, cilindru gradat) şi cu ajutorul verificărilor de laborator.

În cazul articolelor ceramice de artă veche sau chiar şi a unor obiecte de porţelan contemporan, analizele senzoriale şi metodele chimice pot evidenţia şi eventualele falsuri, cele mai frecvent întâlnite fiind: imitaţii; restaurări; contrafaceri cu ajutorul mărcilor; falsificări prin înnobilarea pieselor rebuturi ale unor manufacturi renumite, sau chiar metode mai puţin sofisticate, întâlnite în prezent pe piaţa românească, cum ar fi: încadrarea produselor de calitate inferioară în clase de calitate superioară; folosirea unor mărci, etichete sau ambalaje ale producătorilor cu tradiţie pentru produse imitaţii, inferioare calitativ; modificarea proporţiei unor componente faţă de reţeta de fabricaţie, etc. (27).

Verificarea calităţii produselor ceramice de menaj consta in: verificarea aspectului si incadrarea in clase de calitate, in funcţie de defectele constatate; verificarea culorii; verificarea dimensiunilor; verificarea masei; verificarea planeităţii suprafetei de sprijin; verificarea ovalitatii; verificarea deformarii marginilor fata de planul orizontal; verificarea toxicitatii glazurii; verificarea rezistenţei la soc termic.

La examinarea aspectului produselor ceramice pentru menaj se au în vedere următoarele: denumirea si destinatia produsului (de exemplu, ceasca cafea, sosiera, solniţă, etc.), tipul de masă ceramică (ceramică, comună, faianţă, porţelan, semiporţelan), care se identifică după: culoarea în secţiune (spărtură sau ciob); masa specifică şi grosimea pereţilor; sunetul produs prin lovire; proba în lumina transmisă; acoperirea cu glazură; aspectul în secţiune (spărtura, ciob).

Astfel:

• culoarea este brun roşiatică, neagră la ceramică comună (ghiveci, vase de flori, jardiniere), alb-gălbuie la faianţă (obiecte de menaj), alb-cenuşiu la porţelanul obişnuit, alb, alb-gălbuie la porţelanul fin, albă-cenuşie la semiporţelan;
• masa şi grosimea pereţilor – grosimea pereţilor obiectelor este mai mare la ceramică comună, faianţă şi semiporţelan şi redusă la porţelan. Masa specifică este mai mică la faianţă şi ceramică comună, deoarece structura lor fiind poroasă înglobează o cantitate de aer, în timp ce porţelanul şi semiporţelanul având structura compactă şi respectiv semicompactă, au masa specifică mai ridicată.
• proba în lumina transmisă diferenţiază produsele din porţelan (translucide) faţă de celelalte produse ceramice (opace).
• sunetul este scurt, înfundat la ceramica comună şi faianţă, clar, cristalin, prelung la porţelan, clar şi scurt la semiporţelan.
• acoperirea cu glazură se constată, de regulă, pe întrega suprafaţă a obiectelor din faianţă, inclusiv suprafaţă de sprijin, obiectele din porţelan şi semiporţelan nu au suprafaţă de sprijin glazurată.
• aspectul în secţiune se constată în spărtură. Ciobul de ceramică comună are aspect pământos grăunţos; ciobul de faianţă este poros, particulele sunt grosiere, iar stratul de glazură se distinge net de restul masei ceramice; ciobul de porţelan este compact, sticlos, particulele sunt foarte fine, iar glazura nu se distinge de masa ceramică, ciobul de semiporţelan este semicompact, sticlos, particulele sunt fine, iar glazura nu se distinge de masa ceramică.

     Culoarea. Se apreciază culoarea obiectului şi nuanţa ei (de exemplu, brun-cenuşiu, alb-lăptos) ca element estetic.

Dimensiunile. Se măsoara diametrul, înălţimea şi capacitatea încadrându-se produsul în una din cele doua grupe:

• produse mici (cu diametrul sau înălţimea sub 200 m şi capacitatea sub 250 ml);
• produse mari (cu diametrul sau înălţimea peste 200 mm şi capacitatea peste 250 ml).

Masa produsului se stabileşte prin cântărire.

Modul de decorare şi glazurare. Se precizează dacă decorarea este peste glazură (se simte conturul desenului la pipăit, iar desenul nu este lucios, comparativ cu restul suprafeţei) sau sub glazură. De asemenea, se apreciază dacă decorarea este realizată prin imprimare automată, cu decalcomanii, prin pictare, prin ştampilare. Se va preciza tipul de glazură: incoloră, transparentă şi lucioasă, colorată, mată, de efect, etc.

Verificarea aspectului şi încadrarea în clase de calitate în funcţie de defectele constatate. Verificarea aspectului produselor, depistarea eventualelor defecte se realizează vizual şi prin analiză tactilă. În continuare sunt prezentate principalele defecte ce apar la articolele de menaj din porţelan şi faianţă, grupate după provenienţă.      

Defectele specifice mărfurilor ceramice pot fi datorate materiei prime necorespunzătoare, procesului tehnologic sau condiţiilor de depozitare şi transport. În general, aceste defecte sunt sesizate prin analiză senzorială.

Tabel.  8.1. Gruparea defectelor produselor ceramice în funcţie de caracteristici şi locul unde apar

Grupa de defecte	Denumirea defectului
Defecte de forma, de dimensiuni si de masa	Asimetrie, Curbura, Deformare, Dimensiuni necorespunzatoare, Excentricitate, Fund concav, Fund convex, Margine deformata, Masa necorespunzatoare, Neparalelismul fetelor, Neplaneitate, Oblicitate, Ovalitate, Unghi deformat
Defecte de suprafata	Bavura, Coaja de ou, Coaja de portocala, Culoare degradata, Glazura ondulata, Glazura rulata, Glazura scursa, Intepaturi,  Limba, urme de retusare, Valuri.
Discontinuitati	Crapaturi, Exfolierea glazurii, Fisura, Gel, Harise, Lipitura, Lipsa de glazura, Margine defecta, Polizare necorespunzatoare, Por, Rugozitate, Slefuitura, Stirbitura, Zgarietura.
Incluziuni	Basici, Granule, Graunti, Gris, Incluziuni in glazura,  Proeminenta, Punct colorat, Topitura.
Defecte de structura	Glazura afumata, Matisare, Metalizarea colorantilor
Defecte de decor	Decor deplasat, Decor neaderent, Exfolierea colorantului, Intreruperi de linii, Lipsa decor, Nuanţe diferite ale decorului, Neuniformitatea liniei  sau benzii, Pata, Pata de colorant, Scurgeri de colorant, Stropituri de colorant.

Verificarea culorii se poate realiza vizual, prin compararea produsului cu etaloane de culoare, sau prin determinarea gradului de alb în cazul obiectelor de porţelan (cu leucometrul Zeiss).

Produsele corespunzătoare din punct de vedere al culorii si al gradului de alb, trebuie să îndeplinească condiţiile din tabelele de mai jos:

 

Articole din portelan                                Calitatea I, II, III, IV
Culoarea	alb cu nuanta albastruie, galbuie sau colorata	alb cu nuanta albastruie, galbuie sau colorata	alb cu nuanta albastruie, galbuie sau colorata	alb cu nuanta albastruie, galbuie sau colorata
	Nu se admit diferente de nuanta pe aceeasi piesa si nici la piesele componente ale aceluiasi sericiu	Se admit diferente foarte mici de nuana pe aceeasi piesa, precum si intre piesele componente ale aceluiasi serviciu	Se admit diferente mici de nuanta  pe aceleasi piese,precum si intre piesele componente ale aceluiasi serviciu	Se admit diferente vizibile de nuanta pe aceeasi piesa, precum si intre piesele componente ale aceluiasi serviciu
Gradul de alb % min	57	57	55	55

 

Articole de faianta	Calitatea
	I	II	III
Culoarea la produse glazurate cu glazura transparenta	Alb pânăla alb galbui,nu se admit diferente de nuanta pe acelasi produs, sau pe piesele aceluiasi sericiu La produsele glazurate cu glazura  opace, colorate sau decorative	Alb pânăla alb galbui,se admite o oarte slaba diferenta de nuana pe acelasi produs,sau la piesele aceluiasi serviciu. Se admit diferente de nuanta,daca nu influenteaza aspectul	Alb pânăla alb albui, se admite o diferenta mai pronuntata pe aceeasi piesa,su pe piesele aceluiasi serviciu. Se admit diferente de nuante.

 

Verificarea masei se face prin cântărirea fiecărei piese supuse verificării.

Verificarea planeităţii suprafeţei de sprijin

Articolele ce se verifică se aşează pe o suprafaţă plană. Apăsând uşor cu mâna partea superioara a produsului, nu trebuie să apară mişcări de balans.

Verificarea ovalităţii

Verificarea ovalităţii constă în măsurarea a două diametre perpendiculare, calculând diferenţa dintre ele. Pentru ca un articol din porţelan sau faianţă să fie considerat corespunzător în privinţa ovalităţii, el trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul de mai jos.

 

Articole din portelan calitatea				Articole din faianta calitatea
	I	II	III	IV	I	II	III
Ovalitatea % din diametru	1	1,5	2	2,5	1,5	2	3

 

Verificarea deformării marginilor faţă de planul orizontal. Deformările maxime admise, exprimate procentual faţă de dimensiunea maximă a produselor, sunt indicate în tabelul de mai jos.

 

Deformarea marginilor fata de planul orizontal (% din dimensiunea max.respectiva)	Art.din portelan. calitatea				Art.din faianta         calitatea
	I	II	III	IV	I	II	III
	1	1,5	2	2,5	1	1,5	2,5

 

Determinarea toxicităţii glazurii constă în identificarea prezenţei plumbului. Pentru articolele de menaj, indiferent de calitatea lor, nu este admisă toxicitatea glazurii.

Determinarea rezistenţei la şoc termic. Se realizează prin verificare comportării produselor la diferenţe mari de temperatura, în 10 cicluri. Produsele sunt considerate rezistente la şoc termic dacă după 10 cicluri, la examinare, nu prezintă fisuri sau crăpături.

Verificarea stabilităţii glazurii la colorare sub acţiunea pigmenţilor din ceai şi cafea. Stabilitatea glazurii la acţiunea pigmenţilor din ceai şi cafea reprezintă rezistenţa acesteia la fierberea cu infuzii concentrate, în autoclav, timp de 1 oră şi timp de 24 ore. Produsele verificate nu trebuie să prezinte modificări ale nuanţei glazurii.

Verificarea rezistenţei la ciobire a obiectelor ceramice. Se determină prin rezistenţa obiectului la căderea de la înălţimea de doi metri de-alungul unei suprafeţe de oţel înclinată la un unghi de 80⁰. Nu se admit ciobiri.

Verificarea rezistenţei la spargere a obiectului ceramic. Rezistenţa la spargere a obiectului ceramic reprezintă rezistenţa acestuia la căderea unei greutăţi cu masa de 35 g de la o înălţime de 120 cm. Nu se admit spargeri.

Verificarea rezistenţei la manipulare în maşina de spălat. Se realizează prin introducerea produselor analizate într-o maşină specială, la temperaturi de 80⁰C, utilizând detergenţi pentru spălari grele. Se menţionează numărul de cicli de spălare ( de ordinul miilor) la care are loc prima spargere a obiectelor ceramice.

Observaţie. Ultimele patru caracteristici sunt verificate la produsele din ceramică exporate în ţările UE.

Marcarea produselor din ceramică pentru menaj se realizează pe spatele obiectului, specificându-se marca de fabrică a producătorului, clasa de calitate, inscripţia de lucru manual pentru produsele decorate manual. Marcarea cu inscripţia lucru manual şi marca producătorului se realizează la cald, iar marcarea calităţii se realizează prin ştampilare la rece, folosind o vopsea rezistentă. Codificarea claselor de calitate se realizează prin intermediul culorilor: roşu pentru calitatea I, verde pentru calitatea a II şi albastru pentru calitatea a III-a (pentru produsele din ceramică).

Ambalarea se realizează în ambalaje confecţionate din hârtie, carton, lemn, materiale plastice, separându-se piesele componente cu foi de carton ondulat, hârtie de mătase, talaş, etc. Pe fiecare ambalaj se aplică o etichetă care conţine următoarele informaţii: denumirea produsului, marca de fabrică sau denumirea producătorului, mărimea, simbolul şi felul decorului, numărul standardului, numărul bucăţilor ambalate, calitatea, data fabricării, etc. Pe ambalaj se prevede şi semnul fragil.

Depozitarea produselor de ceramică pentru menaj se realizează  în spaţii curate, acoperite, ferite de umezeală, în funcţie de mărime, formă, calitate. Transportul se efectuează cu mijloace acoperite, de regulă în containere, având prevăzute şi semnele avertizoare de fragilitate.