De rând cu programele de stat referitoare la dezvoltarea economică cu planificare indicativă în ţările dezvoltate se aplică pe larg metodele de prognozare a dezvoltării social-economice atât la nivel de ţară, ramură, regiune, cât şi la nivel de firme, întreprinderi.
Prognozarea este un mijloc de determinare a direcţiilor principale de dezvoltare a economiei naţionale pe baza unei analize ştiinţifice multilaterale a descoperirilor ştiinţifice, aplicarea tehnicii şi tehnologiilor noi, precum şi a propunerilor de invenţie şi raţionalizare. Pe baza mai multor variante de prognoze se poate întemeia cea mai de perspectivă variantă.
Această formă de dirijare se aplică pe scară largă în SUA, care, după opinia lui A.P.Ermilov (18, p.5-6), sunt recunoscute ca lider în acest domeniu. În primul rând, fiindcă aici cu prognozarea se ocupă zeci de mii de persoane. Elaborarea prognozelor se efectuează de către firme comerciale specializate în prognozare, servicii de stat de diferit nivel, instituţii de cercetări ştiinţifice, corporaţii industriale, bancare şi comerciale particulare. În al doilea rând, cercetările de prognozare ale specialiştilor americani au un caracter atotpătrunzător. În timpul de faţă nu există nici un sector important al economiei, unde să nu se realizeze prognoze speciale de cercetări ştiinţifice. Se prognozează economia la nivel mondial; dezvoltarea unor ţări aparte şi grupuri de state; economia SUA în ansamblu, a unor ramuri şi regiuni, state şi districte, raioane urbane; firme, în special întreprinderi mici; pieţe de desfaceri etc. În al treilea rând, e foarte largă aria de informaţie referitoare la elaborarea prognozelor. Astfel, în culegerea bibliografică de prognozare economică, elaborată pentru anii 1971-1978 sunt prezentete 3776 articole din reviste şi 333 monografii. În altă culegere analogică pentru anii 1979-1981 sunt prezentate 1439 articole. Au loc zeci de conferinţe ştiinţifice pe problemele prognozării economice. O mare importanţă are simpozionul mondial anual în problemele prognozării, la care participă circa două mii de specialişti.
În practică se deosebesc prognoze pe termen scurt (1-5 ani), pe termen mediu (5-10-15 ani), pe termen lung (10-20 ani) şi mai mult. După caracterul prognozării ele sunt pasive, care extrapolează fără careva abateri tendinţele trecutului la viitor şi active, care ţin cont de tendinţele unor sau altor factori, ce pot apărea obiectiv sau în rezultatul influenţei conştiente. Elaborarea prognozelor se face prin diferite metode cu ajutorul modelelor speciale, multe dintre care au un caracter complex şi pot fi realizate numai cu ajutorul tehnicii moderne de calcul.
Reieşind din practica de elaborare a prognozelor economice, pe parcursul ultimilor ani şi studiind experienţa pe plan mondial în domeniul planificării orientative, în republică s-a încercat formularea unor principii metodice de elaborare a prognozelor de dezvoltare social-economică la toate nivelurile de dirijare: teritorial (oraşe, raioane), pe ramuri (ministere, departamente, alte organizaţii) şi la macronivel.
Pronosticul dezvoltării social-economice pe termen scurt (anual) este documentul principal ce indică direcţiile evoluţiei economiei în corespundere cu politica economică promovată.
Pronosticurile se elaborează conform indicatorilor, formelor (machetelor) recomandate, însă organele administraţiei publice au dreptul de a include indicatori suplimentari, ce caracterizează mai amplu evoluţia social-economică.
De exemplu, pronosticul dezvoltării social-economice al republicii include următoarele compartimente:
- Indicatorii macroeconomici
- Sfera socială
III. Sfera productivă
- Industria
- Agricultura
- Investiţiile capitale
- Transporturile şi telecomunicaţiile
- Balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei
- Protecţia mediului ambiant
- Relaţiile economice externe şi alte compartimente.
Pronosticurile anuale pe ramuri şi subramuri se întocmesc pe baza datelor efective ale anului de bază şi ale datelor preliminare ale anului curent, ţinîndu-se cont de politica economică preconizată de organele administraţiei publice, existenţa pieţelor de desfacere, capacităţile de producţie, resursele disponibile etc.
Astfel, pronosticul dezvoltării social-economice al Republicii Moldova pe anul 1996 prevede ca volumul produsului social global să atingă cifra de 18800 milioane lei în preţuri reale şi v-a spori în preţurile comparabile ale anului 1994 cu 108,3% faţă de nivelul anului precedent; producţia industriei, respectiv – 9100 mln. lei (109%); producţia agricolă – 4800 mln. lei (103%); produsul intern brut – 10340 mln. lei (107,7%), beneficiul în economia naţională – 1512 mln. lei (114,6%); volumul comerţului exterior – 7892 mln. lei (115%) etc. În anul 1996 se prevede a fabrica: tractoare – 1500, pompe centrifuge – 44,2 mii, televizoare – 105,7 mii, maşini de spălat – circa 85 mii, încălţăminte – 9,5 milioane perechi, carne – 67 mii tone, producţie din lapte -75 mii tone, zahăr din sfeclă de zahăr – 245 mii tone, vin din struguri – 10,5 milioane decalitri şi multe alte produse. Dar de facto aceşti indicatori n-au fost atinşi. În 1997 şi pe viitor se prevăd măsuri concrete de restructurare ale economiei naţionale în construcţii, transporturi, telecomunicaţii, sfera socială – învăţământ, cultură, ocrotirea sănătăţii, ştiinţă, în domeniul desfăşurării reformei economice, politicii financiare, creditare şi alte domenii. Realizarea măsurilor prevăzute va da posibilitate de a stabiliza situaţia social-economică în republică.
