Promovarea consumului durabil. Studiu de caz: piața fructelor în România

DESCRIEREA GENERALĂ A PIEȚEI ROMÂNEȘTI DE FRUCTE

România este a șaptea țară după numărul populației (21,5 milioane locuitori) dintre 27 state membre ale UE. Mai mult de jumătate din populație (55%) este populația urbană, și procentajul acesta continuă să crească. România este unul din producătorii horticoli cei mai importanți din Uniunea Europeană, a șasea țară după suprafața pământului cultivat, în prezent asigurând aproximativ 5% din volumul total al producției agricole în UE. O treime din toată forța de muncă a României (ceea ce este de 5 ori mai mult decât în medie în UE) lucrează în sectorul agricol, ultimul reprezentând o parte extrem de importantă a economiei românești, asigurând 6,7% din produsul intern brut.

După aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007, au avut loc schimbările semnificative care au influențat business-ul cu fructe. Integrarea în Uniunea Europeană le-a acordat fermierilor din România posibilitatea de a se ridica la un nivel mai înalt și a avea acces la mai mult de 500 milioane consumatori. România continuă să implementeze toate regulamentele UE, necesare pentru comerțul amplu în limita UE.

Suportul financiar din partea UE a fost foarte esențial pentru creșterea competitivității sectorului întreg, precum și pentru ajutorul acordat producătorilor în sporirea eficienței lor prin tehnologii perfecționate.

Măsurile acestea se vor dovedi a fi cele mai utile, fiindcă lanțul agricol este foarte fragmentat, precum și se utilizează metodologia învechită de producție. Totuși, clima țării

este favorabilă, România dispune de abundență de pământ arabil și înfrânge încet deficitul de infrastructură. În cursul ultimilor patru ani, producția locală a fructelor se schimba cu aproximativ 10% an de an, volumele descrescând în medie cu 3,7% și fiind aproximativ egale cu 2 170 mii tone pe an.

În general, fructele din România apar pe piața vara/toamna timpurie. Fructele importate pot fi găsite în cantități mari iarna, primăvara și, într-o măsură mai mică, în cursul altor anotimpuri.

Vânzările fructelor proaspete au un caracter sezonier foarte pronunțat, consumul lor fiind semnificativ mai înalt în lunile de vară.

Pe piața românească, mediul comercial pentru fructe proaspete, de fapt, constă din două sectoare deosebite, unde se desfășoară comerțul, cu excepția consumatorilor industriali. Populația urbană, constituind majoritatea populației țării, continuă să crească datorită migrațiunii mai intensive, în prezent procentajul oamenilor care își fac cumpărături la supermarketuri, hipermarketuri, magazine de tip Cash & Carry etc., devine mai înalt .

Este cel mai probabil că tendința aceasta va continua.

Procentajul total al produselor procurate la rețele de supermarketuri, este egal cu 93%, și mediul acesta este foarte competitiv.

Sectorul de fructe proaspete a urmat tendința aceasta mult mai lent, și acum fructele pentru consum casnic se cumpără în raportul 50/50 la piețele sub cerul liber și rețelele de retail de diferite formate.

În ciuda faptului că România are un potențial agricol foarte mare, fiind a cincea mare piață din Uniunea Europeană din punct de vedere al suprafeței arabile, agricultura românească se caracterizează printr-o productivitate redusă, lucru care se reflect automat și printr-o producție relativ scăzută de legume și fructe. În perioada 2009-2013, țara noastră a produs în medie 3.700.000 de tone de legume și aproximativ 1.300.000 de tone de fructe anual. Anul trecut, România a produs 3.472.200 tone de legume și 1.279.300 de tone de fructe.

Potrivit datelor centralizate de Ministerul Agriculturii, România a importat în perioada ianuarie- decembrie 2013 aproximativ 900.000 de tone de legume și fructe, în valoare totală de 460.262 de euro și a exportat aproximativ 140.000 de tone de legume și fructe. Țara noastră a importat anul trecut 409.718 de tone de legume și 489.271 de tone de fructe. Potrivit datelor, 84,32% (345.469 tone) din cantitatea de legume importate și 78,53% din cantitatea de fructe (384.229 tone) au provenit din Uniunea Europeană. Legumele importate din țările terțe au reprezentat doar 15,68% (64.248 tone) din totalul importat, iar fructele 21,47% (105.041 tone).

În privința exporturilor, numărul cantităților este semnificativ mai mic, în 2013 România exportând doar 85.146 de tone de legume și 54.830 de tone de fructe.

Potrivit datelor, 95,73% din totalul de legume (81.510 tone) au fost exportate în țările din UE, iar 4,27% din țările terțe (3.636 tone). Aceeași situație este valabilă și pentru fructe, 87,68% fiind exportate în UE (48.077 de tone) și doar 12,32% (6.752 de tone) în țările terțe.

Consumul scăzut este o altă problemă care afectează piața de legume și fructe din România. Organizația ONU pentru Agricultură și Alimentație semnala în 2010 că în România, furnizarea de fructe și legume destinate consumului se situa sub 80 kg /persoană /an, adică sub 220 g / persoană/ zi, fiind la cel mai redus nivel din Europa. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, în perioada 2009-2012, consumul mediu anual de legume pe cap de locuitor a fost de 182 de kg, iar cel de fructe de doar 69 de kilograme pe an.

Analiza SWOT:

PUNCTE SLABE

• Grad redus de tehnologizare a exploatațiilor;
• Număr mare de exploatații de dimensiuni reduse
• Gradul ridicat de fragmentare a suprafețelor pomicole și lipsa unei strategii coerente de consolidare a terenurilor ;
• Grad redus de întinerire a plantațiilor pomicole asociat cu suprafețe mari de plantații pomicole în declin;
• Suprafețe mari de spații protejateabandonate și/sau contruite în baza unor tehnici învechite;
• Creșterea producției de fructedestinate procesării, în defavoarea pieței produselor proaspete;

PUNCTE TARI

• conditiile optime de clima si sol pentru cultura legumelor;
• cultivarea unui numar mare de specii de legume;
• asigurarea materiilor optime pentru procesatori;
• supermarketurile ofera o gama mai buna de produse, un bun standard al serviciilor si niveluri mai mari de eficienta fata de alti detailisti in ceea ce priveste achizitionarea produsului, vanzarea si alte functii.
• conditii de clima si sol favorabile;
• forta de munca ieftina;
• sortiment variat de specii si soiuri, pentru asigurarea consumului in tot timpul anului;
• calitatile gustative ale fructelor sunt mai apreciate de consumatori comparativ cu produsele din import;
• asigurarea de materii prime pentru industria de procesare.

Oportunități

• Recoltarea corectă, inclusiv culesul fructului la maturitatea corectă și manipularea corectă post-recoltare, va crește perioada de depozitare a produsului în condiții frigorifice.
• Aplicarea corectă a Managementului Integrat de Combatere a Dăunătorilor pentru a putea respecta cerințele igienice și sanitare stricte, impuse de Uniunea Europeană și de a respecta nivelurile maxime de reziduuri (MRL) specifice în România.
• Cerințele de etichetare trebuie să fie înțelese și respectate pentru livrările de fructe odată cu trecerea de la cerințele piețelor în aer liber la cerințele mai stricte ale supermarketurilor.
• Fructele trebuie livrate în autocamioane frigorifice pentru a nu întrerupe lanțul frigorific și a nu cauza stricarea fructelor.

AMENINȚĂRI

• Exportul excesiv
• Clima nefavorabila

FORMAREA PREȚURILOR

Prețurile la fructele proaspete sunt supuse fluctuațiilor înalte.

De obicei în România prețurile pentru fructele proaspete se schimbă o dată la 2 – 3 zile. Astfel, orice descriere pertinentă a formării prețurilor este relevantă doar pentru o anumită perioadă selectată.

Prețurile in România sunt puternic influențate de oferta locală, în special în toiul sezonului.

Se întâmplă deseori ca micii producători locali, neavând putere de negociere sau informații actuale privind prețurile sau neestimând corect costurile sale reale, propun prețuri foarte mici angrosiștilor/intermediarilor. În aceste cazuri, marii producători sunt deseori nevoiți să-și ajusteze prețurile la cele fixate artificial din cauza ineficiențelor de către micii producători. În aceste condiții angrosiștii pot avea deseori marje foarte înalte, ajungând până la 100%, pe când marjele comerțului cu ridicata ajung în mod normal la 20-30%. Aceste marje medii includ deja costurile înalte de comercializare prin rețele de comerț cu amănuntul, care pot ajunge până la 15 – 20%.

În esență, profitabilitatea reală pentru angrosiști ajunge aproximativ la 5 – 15%.

CERINTELE LEGII PENTRU IMPORT SI COMERT ASPECTE LEGISLATIVE ALE IMPORTULUI

Procedurile de export al fructelor pe piața românească urmează aceeași schemă ca și în cazul altor țări membre ale UE.

Standardizarea fructelor

Ca producătorii din alte țări să poată exporta fructe în România, produsele lor trebuie să corespundă strict normelor stabilite în Uniunea Europeană. Regulile acestea sunt prezentate în linii

generale în standardele de marketing în sectorul fructelor și legumelor, elaborate în mod specific pentru fiecare produs. Standardele acestea descriu următoarele aspecte: cerințele minime pentru calitate, clasificarea, calibrarea, prezentarea, etichetarea fructelor, și toleranțele specifice privind concentrația substanțelor dăunătoare.

Standardele de comercializare în sectorul fructelor și legumelor sunt după cum urmează:

• Pentru struguri de masă – Regulamentul Comisiei Europene (CE) nr. 1221/2008;
• Pentru mere – Regulamentul Comisiei Europene (CE) nr. 1221/2008;
• Pentru piersici – Regulamentul Comisiei Europene (CE) nr. 1221/2008;
• Pentru prune uscate întregi – Standardul Comisiei Economice a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE), ediția anului 2003.

Standardele de marketing concrete sunt prezentate în anexa 2 a raportului dat.

Certificarea fructelor

Pentru a importa fructe în Uniunea Europeană, producătorii din celelalte țări trebuie să dispună de următoare certificate:

• Certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 (Certificat de origine) – eliberat de Serviciul Vamal al RM conform Regulamentului cu privire la completarea, autentificarea și eliberarea certificatelor de origine a mărfurilor exportate din Republica Moldova în cadrul regimurilor de comerț preferențiale cu

Uniunea Europeană (ATP) și statele care acordă Republicii Moldova Sistemul Generalizat de Preferințe (GSP). Certificatul acesta reprezintă actul valabil care confirmă oficial țara de origine a mărfurilor exportate. Dacă fructele exportate nu sunt un obiect al ATP, ele necesită să fie documentate cu un certificat de origine nepreferențial.

• Certificat de conformitate pentru mărfuri exportate – actul acesta este destinat să adeverească conformitatea producției cu condițiile stabilite de anumite standarde (de exemplu, GOSTsau SM).

Un producător poate obține un certificat de conformitate de la unul din organele de certificare. Acesta este unicul act ce adeverește conformitatea produsului cu standardele de marketing ale UE, care au fost aprobate de legislație locală (Regulamentul nr. 1221) și vor intra în vigoare în noiembrie 2011.

• Certificat fitosanitar – documentul acesta este eliberat de Inspectoratul de Stat Republican pentru Protecția Plantelor.

• Certificat igienic – certificatul igienic este eliberat de Ministerul Sănătății al RM pe baza testării produselor de laboratoare autorizate. Certificatul indică nivelul permis al conținutului rezidual de pesticide din produs. Nivelul conținutului rezidual, adoptat de autorități ale RM, corespunde celui în UE.
• CMR – documentul de transport, care confirmă existența unui contract între o companie de transport și un expeditor cu privire la servicii de transport de mărfuri cu mijloace auto.

Pe lângă certificatele menționate mai sus, următoarele acte trebuie să fie alăturate la fiecare lot: o factură corespunzătoare, un contract de export-import, și o declarație vamală pentru a îndeplini procedurile vamale.

CERINȚE PENTRU AMBALARE ȘI ETICHETARE

Anumite norme de ambalare și etichetare trebuie adoptate pentru a putea comercializa fructe și legume proaspete în România. Unele din aceste cerințe sunt dezbătute mai jos.

Uniformitate

Conținutul fiecărui ambalaj trebuie să fie uniform și să conțină legume sau fructe de aceeași origine, varietate și calitate. Partea vizibilă a produselor ambalate trebuie să fie reprezentativă pentru întreg conținutul.

Ambalare

Fructele trebuie să fie ambalate astfel încât să fie protejate în mod corect. Materialul folosit în interiorul ambalajului trebuie să fie nou, curat și de o astfel de calitate încât să nu prejudicieze produsul. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei și a etichetelor pe care sunt specificate detalii comerciale, este permisă doar dacă imprimarea și etichetarea a fost realizată cu cerneală sau clei non-toxic. Dacă fructele și legumele sunt împachetate ambalajul trebuie să fie subțire, uscat, nou și inodor. Este interzisă utilizarea oricărei substanțe care ar putea modifica caracteristicile naturale ale fructelor sau legumelor, în special a gustului și mirosului. Ambalajele nu trebuie să conțină alte obiecte.

Etichetare

În realitate, participanții pieței nu dau multă importanță etichetării, deoarece etichetarea corectă nu este controlată în mod eficient de către autorități. Legislația României impune însă anumite reguli privind etichetarea. Conform legislației fiecare pachet trebuie să fie etichetat în mod individual și lizibil, indicând următoarele:

• Ambalatorul și/sau expeditorul: nume și adresă sau cod emis sau recunoscut de o autoritate.
• Natura produsului (specia și varietatea se indică în mod voluntar).
• Originea produsului (țara de origine și regiunea în care a fost produs fie ea locală, regională sau națională).39
• Specificațiile comerciale: clasa calității și dacă cere standardul, mărimea și/sau numărul de fructe în cutie.
• Controlul autorităților
• Marcă (opțional).

În plus, pentru produsele pre-ambalate informația privind standardele de calitate și masa netă trebuie să fie indicată.

Perspective 2014-2020:

• Convergență la nivel național
• Plată pentru practici agricole durabile.
• Sprijin pentru micii fermieri.
• Sprijin pentru tinerii agricultori.
• competitivitatea agriculturii;
• gestionarea durabilă a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice;
• dezvoltare teritorială echilibrată a zonelor rurale

CONCLUZII:

Piața din România este foarte sensibilă la prețuri, și unicul factor extrem de important pentru toate fructele este valoarea percepută a ofertei în baza raportului dintre calitate și preț.

Indiferent de gustul produsului, cu anumite limite, dacă acesta arată bine, având o valoarepercepută excelentă, acesta se va vinde bine.

În toiul sezonului, majoritatea fructelor vândute pe piețele din România sunt de origine locală, volumul importurilor fiind mai curând nesemnificativ pe piețele în aer liber deoarece românii preferă produsele locale, dacă acestea sunt disponibile. Culoarea și nu varietatea este importantă.

Există două piețe distincte pentru fructele și legumele care au parametri complet diferiți pentru a concura în mod eficient: 1) piețele în aer liber, și 2) formele moderne de comerț cu amănuntul. În prezent, consumul este împărțit în mod egal între aceste două sectoare, însă formele moderne de comerț cu amănuntul sunt cele care cresc rapid pe seama piețelor în aer liber.