Dimensiunea relativ redusă a pieţei interne (circa 28 milioane locuitori) şi competiţia directă cu firmele americane în toate sectoarele economice, au imprimat economiei canadiene unele tendinţe monopoliste: Chapters domină industria cărţii, Wall Mart este lider în distribuţie cu amănuntul, Air Canada domină transporturile aeriene, TH şi Starbucks sunt lideri în industria cafelei; se adaugă energia, telefonia, media, etc.[1]
Ca trăsătură distinctă, guvernul este implicat notabil în economie şi sprijină afacerile. Structura statului canadian este una de tip federal, competentele fiind partajate pe nivele, astfel:[2]
Există între provincii / state o competiţie permanentă pentru a atrage şi menţine investiţii străine şi autohtone în diverse sectoare economice. Această competiţie înseamnă o confruntare permanentă între ofertele făcute de autorităţile provinciale pentru a contura un mediu de afaceri cât mai favorabil: taxe şi impozite scăzute, acces liber la infrastructura existentă, terenuri în zone atractive, alte facilităţi pentru a reduce costurile de operare, programe de dezvoltare economică locală cu sprijin public (parte din costuri sunt suportate de stat şi parte de companiile ce vor opera în acele programe). Au fost constituite fonduri şi proiecte guvernamentale precum:
- Fondul de diversificare economică din Vest
- Agenţia Atlantică Canada
Astfel de agenţii, în colaborare cu municipalitatea, acordă sprijin direct şi indirect pentru dezvoltarea afacerilor:[3]
- suportă integral infrastructura unor proiecte de dezvoltare;
- asigură total / parţial fondurile pentru promovarea proiectului şi training-ul viitorilor salariaţi;
- acordă granturi pe o bază competitivă (cotă parte din banii necesari);
- facilitează accesul la credite sau acordă direct împrumuturi avantajoase
Oamenii de afaceri ce vor să iniţieze operaţiuni comerciale în Canada sunt puşi, de la început, în faţa unei decizii majore: viitoarea companie va opera numai într-un stat (ceea ce înseamnă a îndeplini anumite formalităţi de deschidere şi autorizare) sau va opera în mai multe state (interprovincial, regulile şi formalităţile de îndeplinit sunt mai numeroase şi complexe). Pentru deschiderea unei reprezentanţe, filiale, companii în Canada se recomandă a recurge la sfatul avizat al unor consilieri canadieni.[4] acest fapt este cu atât mai necesar cu cât viitoarea afacere va opera în mai multe state, deoarece sunt diferenţe notabile de proceduri /reguli de îndeplinit de la un stat la altul.[5]
După semnarea NAFTA, în societatea canadiană au survenit dezbateri ample privind sistemul de impozite şi taxe, îndeosebi impozitul pe venit (profit), întrucât s-au remarcat diferenţe non favorabile faţă de sistemul american; se consideră că impunerea în economia canadiană favorizează companiile americane (veniturile statului erau divizate mai pronunţat pentru sprijinirea afacerilor, finanţarea şcolilor, inclusiv universităţi etc.). S-au conturat treptat două opinii majore:[6]
- partidele din opoziţie susţin o uniformizare, tip cotă unică a impozitării (Partidul Alianţei Canadiene)
- partide de la putere susţin o impozitare diferenţiată, inclusiv contribuţii pentru sănătate în cote diferite până la 60.000 CD / an şi peste aceste nivel (Partidul Liberal).
După anul 2000, tendinţa în societatea canadiană, a fost de a reduce rolul statului în
economie pentru a obliga companiile să se adapteze la competiţia globală; se adaugă tendinţa de reducere a impozitelor în paralel cu asigurarea unui venit minim garantat pentru toate provinciile, reducerea decalajelor regionale în materie de dezvoltare economică.[7] În anii ’80, liderii de opinie din societatea canadiană au sugerat recurgerea la „modelul japonez” de derulare a afacerilor, însă –a dovedit că şi economia japoneză are propriile dificultăţi; mai mult, modelul japonez a fost atipic pentru cultura canadiană, greu sau imposibil de importat şi adaptat la mentalitatea salariaţilor din firmele canadiene; finalmente „modelul american” de derulare a afacerilor, de management aplicat curent, este cel care s-a dovedit a fi mai accesibil şi mai influent pentru economia canadiană.[8]
[1] Charles W. Hill – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002
[2] A. Androniceanu – Management public în Canada, ASE Bucureşti, 1998
[3] Ken Coates – Success secrets to maximize Business in Canada, Time Media Ltd, 2001, Singapore
[4] Charles W. Hill – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002
[5] Idem
[6] Sandra Anderson, ş.a. – Business, UK, 2002
[7] Ken Coates – Op. cit.
[8] Sandra Anderson, ş.a. – Op. cit.
