Spre deosebire de riscul de piaţă sau de credit, în literatura de specialitate nu există o concepţie univocă referitoare la riscul operaţional. Aceasta conduce la diferite păreri asupra acestui risc şi a metodelor de gestiune.
Pot fi evidenţiate patru puncte de vedere de bază existente.
Iniţial către riscurile operaţionale erau referite alte forme ale riscurilor financiare diferite de cele de piaţă şi cele de credit. Această definiţie este foarte largă şi include business-riscul, care cuprinde astfel de aspecte ale activităţii băncii, cum sunt delectarea strategiei de dezvoltare, poziţionarea pe piaţă, competenţa managementului, know-how, metodele de realizare a avantajelor concurenţiale ş.a.
Din altă parte, riscul operaţional apare în cadrul desfăşurării operaţiunilor financiare. Sursele lui pot fi diferite erori în front-, middle-, şi/sau back-office în cadrul prelucrării datelor, dereglările în funcţionare sistemelor informaţionale, deficienţele tehnice ale utilajului, executarea incorectă a operaţiunilor. Această tratare se concentrează asupra procedurii executării operaţiunilor la toate stadiile de prelucrare, însă nu ţine cont de riscurile legate de posibilitatea escrocheriilor în interiorul instituţiei financiare, desfăşurarea neautorizată a operaţiunilor, utilizarea incorectă a modelelor pentru evaluarea instrumentelor financiare.
A treia tratare este mai largă şi examinează ricurile operaţionale după măsura controlului asupra lor din partea instituţiei. Prin riscuri operaţionale se subînţeleg acele riscuri (cu excepţia business-riscului), care apar în rezultatul neeficienţelor sistemului intern de control al instituţiei. Însă la aceste riscuri nu pot fi referite escrocheriile externe, catastrofele naturale, spargerea sistemului de securitate.
A patra tratare poate fi exprimată prin următoarea definiţie a riscului operaţional.
Riscul operaţional reprezintă riscul pierderilor directe sau indirecte în rezultatul construirii greşite a proceselor tehnologice, neeficienţa procedurilor controlului intern, dereglările tehnologice, activităţilor neatorizate ale personalului sau influenţei externe.
În continuare pot fi prezentate câteva definiţii, care de asemenea reflectă elocvent esenţa riscului operaţional.
Riscul operaţional se referă nemijlocit la activitatea operaţională internă a băncii comerciale, care din cauza competenţei insuficiente personalului acestei instituţii financiare, lipsei controlului necesar sau în rezultatul neglijenţei poate conduce la pierderi materiale.
Riscul operaţional (în engl. operating risk, transaction risk) constituie:
1) riscul instituţiei financiare din cauza acţiunilor neglijente sau necompetente a pesonalului;
2) riscul pierderilor reale sau a profitului ratat în cadrul unei operaţiuni bancare concrete.
Riscul operaţional este riscul legat de neajunsurile în sistemele şi procedurile de gestiune, menţinere şi control. Riscul operaţional este riscul acţiunilor neglijente sau incompetente, în rezultatul cărora poate cauzat prejudiciu material.
Riscul operaţional — riscul obţinerii pierderilor în rezultatul necorespunderii caracterului şi mărimii instituţiei creditare şi/sau cerinţelor egislaţiei în vigoare faţă de reglementările şi procedurile interne privind desfăşurarea operaţiunilor bancare şi a altor tranzacţii, încălcării lor de către personalul băncii şi/sau de alte persoane (în urma incompetenţei, acţiunilor premditate sau neintenţionate sau inacţiunii), insuficienţei posibilităţilor (caracteristicilor) funcţionale aplicate în cadrul sistemelor informaţionale, tehnologice şi altor sisteme şi/sau dereglării lor, precum şi în rezultatul evenimentelor externe.
Riscul operaţional reprezintă riscul procesării necorespunzătoare a datelor, apariţiei unor pierderi directe sau indirecte ca rezultat al: erorii umane, aplicării unor proceduri şi controale neadecvate, utilizării unor procese şi sisteme informaţionale neadecvate, precum şi din cauza incendiilor, calamităţilor naturale şi alte cauze, fapt ce ar împiedica desfăşurarea activităţii normale a băncii.
În anul 2001 Basel Committee on Banking Supervision a propus propria definiţei a riscului operaţional ca riscul obţinerii pierderilor în rezultatul neajunsurilor în cadrul proceselor interne, în acţiunile personalului sau altor persoane, în funcţionarea sistemelor informaţionale sau ca urmare a unor evenimente externe.
Această definiţie poartă un caracter universal, deoarece poate fi aplicată pentru diferite instituţii financiare şi, în acelaşi timp, include setul complet al cauzelor şi problemelor, care pot conduce la pierderi în rezultatul realizării riscurilor operaţionale.
În ce priveşte factorii ce conduc la apariţia riscului operaţional, literatura de specialitate îi numeşte elemente ale riscului operaţional.
În unele surse părţile componente ale riscului operaţional de prezintă în felul următor:
- Riscul de tranzacţie – riscul pierderilor în rezultatul erorilor în cadrul desfăşurării tranzacţiilor în rezultatul necorespunderii sistemelor informaţionale instrumentelor financiare utilizate, riscurile pierderilor în rezultatul greşelilor contabile, transferul greşit de fonduri; riscurile pierderilor ca rezultat al perfectării eronate a documentaţiei aferente tranzacţiei;
- Riscul controlului operaţional – o formă a riscului operaţional care se manifestă în cazul în care personalul băncii depăşeşte limitele atribuite, desfăşoară tranzacţiile dubioase, admite mistificări şi escrocherii;
- Riscul sistemelor – riscul operaţional al dereglărilor aplicaţiilor programate în cadrul desfăşurării operaţiilor curente, al erorilor metodologice, căderii sistemelor de telecomunicaţii.
Alţi autori examinează riscul operaţional ca risc complex, format din acţiunea a mai multor riscuri simple, numite categorii ale riscului operaţional:
- riscul personalului – riscul provocat de personalul compnaiei, în speciale de activităţile lor nesancţionate, competenţa insuficientă, dependenţa de unii specialişti ş.a.
- riscul tehnologic – riscul căderii sistemelor informaţionale, aplicaţiilor programate sau a bazelor de date, sistemelor de transmitere a informaţiei şi altui utilaj necesar pentru activitatea companiei;
- riscul prejudiciului fizic – riscul, ce apare în rezultatul circumstanţelor de forţă majoră de tipul calamităţilor naturale şi altor factori, ce pot cauza prejudicii utilajului de bază, sistemelor, tehnologiilor şi resurselor companiei.
- riscul relaţiilor – apare în cadrul desfăşurării proceselor tehnologice, cum sunt greutăţile de interacţionare cu clientela şi insuficienţa controlului intern;
- riscul extern – riscul ce apare în rezultatul acţiunilor criminale premeditate ale instituţiilor din afară, a persoanelor fizice, precum şi în rezultatul modificării cerinţelor organelor de reglementare.
