Repartizarea unei parti importante din P.I.B., prin intermediul finantelor publice, genereaza anumite efecte utile pentru intreaga societate, pentru unele grupuri sociale sau pentru anumite persoane luate in mod individual. Astfel, prin intermediul finantelor se deruleaza actiuni publice care urmaresc, printre altele:
- sporirea potentialului economic al tarii;
- dezvoltarea economica a unor regiuni ramase in urma;
- asigurarea fortei de munca intr-o structura socio-profesionala corespunzatoare nevoilor economiei nationale;
- mentinerea starii de sanatate a populatiei cât mai aproape de standardele europene;
- ridicarea gradului de cultura al tuturor membrilor societatii;
- asigurarea conditiilor pentru instaurarea si consolidarea unei democratii pluripartidiste;
- respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor nationale;
- indeplinirea riguroasa a angajamentelor asumate prin tratate, acorduri si conventii bi si multilaterale;
- participarea tarii la diviziunea internationala a muncii.
De asemenea, impactul finantelor publice asupra economiei se manifesta sub forma redistribuirii veniturilor si averii in rândurile populatiei, ca si al intreprinzatorilor. Prelevarile de impozite si taxe de la persoanele fizice si juridice la fondurile publice de resurse financiare, se fac cu titlu definitiv si nerambursabil si diferit de la un contribuabil la altul. Prin urmare, impozitele si taxele sunt nu numai mijloace de procurare a resurselor necesare statului, dar si instrumente de redistribuire a veniturilor si averii contribuabililor.
Redistribuirea realizata cu ajutorul impozitelor si taxelor este urmata de o a doua redistribuire, infaptuita pe calea alocatiilor bugetare, subventiilor si a transferurilor de resurse de la fondurile publice la diversi beneficiari, in scopul sprijinirii, cu prioritate, a celor lipsiti de posibilitati materiale sau cu un potential economic redus.
Autoritatile publice folosesc instrumentele financiare si pentru a influenta procesele economice in scopul inlaturarii dezechilibrelor economice. Astfel in ipostaza de boom, a ciclului economic, se adopta masuri pentru temperarea cresterii economice, iar in cea de recesiune economica se acorda facilitati fiscale pentru asigurarea relansarii economice.
De asemenea, în scopul orientării dezvoltării economico-sociale în direcţia dorită de organele de decizie politică au fost create instituţii şi instrumente financiare, au fost adoptate reglementări şi normative financiare, au fost elaborate tehnici şi metode financiare de lucru care au fost încorporate în mecanismul de conducere a economiei. Mai ales după marea criză economică mondială din perioada 1929-1933, impozitele, taxele, împrumuturile publice, alocaţiile, subvenţiile şi transferurile bugetare au devenit instrumente de intervenţie a statului în economie, alături de preţuri şi tarife, credit şi dobânzi şi alte categorii specifice economiei de piaţă.
Efectele utile ale acţiunilor sociale, economice şi de altă natură, finanţate din fondurile publice, nu sunt direct proporţionale cu efortul cerut de acestea. Chiar mai mult, greşelile comise de autorităţile publice, însărcinate să stabilească priorităţile şi opţiunile în satisfacerea nevoilor sociale pot provoca efecte adverse ca limitarea progresului social-economic din cauza orientării lor spre acţiuni ineficiente sau neconforme cu nevoile reale ale ţării, în perioada considerată. De aceea perfecţionarea deciziilor financiare ale autorităţilor publice constituie o preocupare de cea mai mare actualitate şi importanţă în toate ţările.
Amploarea rolului regulator al autorităţilor publice în economie diferă de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta. Intervenţia autorităţilor publice pentru corectarea unor fenomene economice este contestată de către unii economişti pe motiv că economia de piaţă se poate autoregla, în timp ce alţii o consideră inevitabilă şi binevenită.
