Eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii Europene este una din cele mai mari realizări ale procesului de integrare europeană. Cu toate acestea, un spaţiu fără frontiere interne care s-a extins de 7 ţări în 1995 la 24 ţări la sfârşitul anului 2007, fapt ce reprezintă o realizare istorică unică, nu poate funcţiona fără o partajare a responsabilităţilor şi fără solidaritate în gestionarea frontierelor sale externe. În prezent, 24 state europene sunt membre cu drepturi depline în Acordul Schengen.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, România a intrat într-o nouă etapă care presupune pregătirea şi adoptarea măsurilor necesare eliminării controalelor la frontierele interne, în vederea aderării la spaţiul Schengen. Anul 2011 reprezintă orizontul de timp pentru aderarea celor două state membre, România şi Bulgaria la spaţiul Schengen.
Ca măsuri organizatorice, la nivelul Guvernului României a fost elaborat Planul de Acţiune Schengen[1], în vederea transpunerii şi implementării prevederilor comunitare, completat de Strategia naţională pentru manangementul integrat al Frontierei de Stat pentru perioada 2010-2012[2].
Pentru România, prima etapă a aderării a fost semnarea împreună cu Republica Bulgaria, în ianuarie 2008, a Declaraţiei Comune privind aderarea la spaţiul Schengen la data de 30 martie 2011.Cea de a doua etapă a constat în prezentarea răspunsurilor la Chestionarul de Evaluare Schengen, în cadrul Grupului de Evaluare Schengen al Consiliului U.E. Ultima etapă constă în evaluarea celor şapte domenii de interes: cooperare poliţieneasca, protecţia datelor, consulate, frontiere maritime, frontiere aeriene, frontiere terestre, S.I.S./SIRENE.
Experţii Grupului de lucru din Consiliu însărcinat cu evaluarea Schengen au efectuat şapte vizite de evaluare în România, iar rezultatele acestora au fost consemnate pozitiv în tot atâtea rapoarte tehnice de evaluare, ultimul, cel privind SIS/SIRENE (Sistemul de Informaţii Schengen), fiind adoptat în februarie 2011.
Aderarea nu este însă doar o chestiune tehnică. Este în mare parte o decizie politică luată în unanimitate la nivelul Statelor Membre, mai puţin Marea Britanie şi Irlanda. Data de 30 martie 2011 a fost compromisă, după formalizarea opoziţiei franco-germane. Aceste două ţări nu sunt singurele opozante, din moment ce Finlanda şi Olanda au exprimat, de asemenea, intenţia lor de a vota împotrivă.
Franţa şi Germania au cerut oficial amânarea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen. Motivul – nu sunt întrunite toate condiţiile necesare. Într-o scrisoare a ministrului francez şi german de Interne către comisarul pentru Afaceri Interne în Comisia Europeană, se spune că intrarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen ar fi „prematură[3]„, dacă ar avea loc în martie 2011. Cei doi miniştri au vorbit despre „carenţele[4]„, care au legătură cu securitatea şi justiţia, cu corupţia şi criminalitatea organizată. În opinia oficialilor de la Paris şi Berlin, aceste carenţe ar putea avea consecinţe grave pentru securitatea internă a Uniunii, din cauza influenţei pe care o pot avea asupra frontierei şi asupra accesului la bazele de date Schengen.
România plăteşte astăzi preţul status quo-ului în lupta împotriva corupţiei şi incapacitatea ei de a institui un sistem judiciar care să funcționeze corect. România a beneficiat de o fereastră de oportunitate în 2007 pentru a-şi îndeplini această dublă misiune, însă perioada de graţie europeană pare să se fi terminat acum. Franţa şi Germania aşteaptă de la autorităţile române o schimbare în mijloacele de acţiune şi un progres real în aceste două domenii.
Reacţia României la atitudinea Franţei şi a Germaniei a evoluat. Autorităţile române au subliniat la început discriminarea de care România suferă, mai ales din partea Franţei. Această strategie de comunicare a fost bazată pe evenimentele din vara anului 2010 referitoare la expulzarea din Franţa a romilor de origine română. A fost chiar vorba de o eventuală ieşire din Organizaţia Internaţională a Francofoniei. Toate acestea nu au făcut decât să înrăutăţească situaţia României. Pragmatice, autorităţile române au operat o schimbare de discurs la 180 de grade: noua atitudine este bazată, cel puţin aparent, pe fapte concrete, cum o atestă recentele acţiuni desfăşurate la frontiere. România încearcă in extremis să-şi îmbunătăţească imaginea la Paris şi la Berlin.
Eforturile României, fie ele cât de importante, nu sunt de ajuns, căci aderarea este legată de cea a Bulgariei, ţară care încă se confruntă cu probleme legate de validarea raportului tehnic în domeniul frontierelor terestre. Aderarea separată a acestor două ţări ar însemna costuri financiare mult prea importante, căci frontiera de pe Dunăre ar trebui securizată în cazul în care aceasta ar deveni frontieră Schengen.
Ministrul francez pentru Afaceri Europene a declarat că Bulgaria nu este pregătită, şi dacă Bulgaria nu este gata, nici România nu poate intra. Dosarul nu este numai unul românesc, ci unul românesc şi bulgăresc. Pentru moment, rapoartele ne spun că Bulgaria nu este gata. Şi, cum nu s-a făcut nimic pentru acoperirea Schengen a frontierei dintre România şi Bulgaria, România nu poate adera singură, trebuie ca ambele ţări să fie pregătite. Ministrul francez s-a declarat alarmat de corupţia din România şi Bulgaria: „Ştim că guvernul român încearcă să ducă o luptă nemiloasă cu acest fenomen, dar din rapoartele pe care le primim există încă probleme serioase cu corupţia în România şi Bulgaria”[5].
Franţa, Germania, şi Olanda au declarat oficial că România şi Bulgaria sunt nepregătite. Problemele pentru cele două state estice sunt totuşi diferite, fiindcă rapoartele tehnice pentru Bulgaria sunt negative, în vreme ce pentru România sunt pozitive. României i se reproşează lupta neconvingătoare cu faptele de corupţie, dar deocamdată declaraţiile europenilor sunt la nivel general.
De aceea probabil, eurocomisarul pentru justiţie şi afaceri interne, care a făcut o vizită fulger la Bucureşti, a declarat că încurajează statele Uniunii Europene să spună concret ce aşteaptă de la România şi să stabilească o serie de criterii.
Olanda consideră că, pentru a da undă verde aderării României la Schengen, sunt necesare progrese „sustenabile şi ireversibile[6]” în justiţie. Ministrul Knappen a declarat, la Paris, că Olanda apreciază că România şi Bulgaria nu pot adera la spaţiul Schengen în „acest stadiu[7]„, alăturându-se astfel poziţiilor exprimate anterior de Franţa şi Germania. Cancelariile occidentale sugerează că aderarea României va fi amânată până în vara sau chiar toamna lui 2011[8], dupa publicarea raportului asupra progreselor în lupta contra corupţiei şi reforma sistemului judiciar în România şi Bulgaria.
Germania şi Franţa au blocat aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, la data de 30 martie 2011 argumentând că cele două ţări au mari deficite în combaterea corupţiei şi criminalităţii organizate.
Bulgaria ar trebui să se concentreze pe controlul frontierei sale de turci, în timp ce România are nevoie să acorde o atenţie faţă de eradicarea corupţiei.
După un raport extrem de critic în iulie 2010, Comisia Europeană a publicat pe 18 februarie un raport intermediar pe justiţie în ce priveşte progresele României şi Bulgariei în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.Comisia laudă România pentru măsurile pe care le-a luat în vederea eficientizării tribunalelor şi mai ales a sporirii celerităţii justiţiei, una dintre reforme fiind eliminarea suspendării proceselor atunci când se invocă excepţia de neconstituţionalitate.
Pe baza rapoartelor de evaluare, membrii Comisiei Parlamentul Europena, au stabilit că România şi Bulgaria îndeplinesc condiţiile necesare pentru aderarea la Schengen, recomandând ca Parlamentul European să fie informat în continuare în legatură cu măsurile suplimentare care trebuie luate în sectorul frontierei dintre Bulgaria, Turcia si Grecia. În urma evaluării progreselor înregistrate de către cele două State Membre şi a rapoartelor în urma vizitelor efectuate de experți, Comisia PE pentru Libertăi civile a concluzionat că, în pofida unor chestiuni care mai necesită în viitor o raportare în mod regulat, acestea nu constituie un obstacol pentru calitatea de membre al spaţiului Schengen a celor două ţări.
Potrivit regulilor actuale, condiţia majoră pentru aderarea la Spaţiul Schengen este posibilitatea de a asigura securitatea frontierelor externe ale Uniunii.
Opinia cu privire la aderarea României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen urmează a fi adoptata în perioada 6-9 iunie 2011, înaintea reuniunii Consiliului pentru Afaceri Interne care va avea loc între 9 – 10 iunie 2011. Decizia cu privire la aderarea la Schengen este luată de către Consiliu, printr-o decizie unanima a guvernelor statelor membre Schengen.
Decizia din decembrie anul trecut a Franţei şi Germaniei de a bloca aderarea României şi a Bulgariei la Spaţiul Schengen a produs o furtuna politică, relaţiile politice dintre Paris si Bucureşti find acum aproape îngheţate. Mai mulţi demnitari germani au susţinut că Berlinul nu va bloca aderarea României şi a Bulgariei, dacă Comisia Europeana face o recomandare Consiliului, anume că cele doua ţări să fie integrare în această vară.
România a fost pusă sub presiune de către Franţa şi Germania în dosarul Schengen. Acest lucru a avut efecte pozitive în lupta împotriva corupţiei în Romania şi le-a arătat partenerilor europeni voinţa ţării noastre de a obţine rezultate în acest domeniu.
În ciuda întârzierilor la nivelul implementării acquis-ului Schengen, România până la sfârşitul anului va putea să recupereze decalajele, putând deveni astfel membră a Spaţiului Schengen.
În decembrie 2022 Austria și Olanda au votat împotriva aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen. Croația a intrat în spațiul Schengen începând cu luna ianuarie 2023.
[1] www.schengen.mai.gov.ro
[2] www.mae.ro
[3] www.adevarul.ro
[4] www.tvr.ro
[5] www.financiarul.com
[6] www.romanialibera.ro
[7] www.infomondo.ro
[8] www.europuls.ro
