Sarcina MKI este modelarea variabilelor controlabile (produsul, preţul, promovarea şi distribuţia) în raport cu cele necontrolabile (condiţiile şi structura competiţiei, forţele politice şi forţele culturale).
Managerul de mk va combina activităţile privind preţul, produsul, promovarea şi canalele de distribuţie, pentru a valorifica cererea anticipată. Elementele controlabile pot fi modificate pe termen lung, în vederea adaptării lor la schimbarea condiţiilor pieţei sau a obiectivelor întreprinderii.
Elementele necontrolabile interne cuprind elemntele care pot avea un effect direct asupra succesului unei afaceri într – o altă ţară şi anume: forţele politice, structura competitivă şi climatul economic din ţara de origine.
Elemntele necontrolabile externe sunt: forţele politice, forţele economice, forţele competitive, nivelul tehnologiei, structura distribuţiei, geografia şi infrastructura, şi forţele cultural. Pentru statutul de străină există 2 dimensiuni pentru afacerile externe: 1) străină prin aceea că afacerea este controlată de străini şi 2) străină prin cultura ţării – gazdă.
Faptul că MKI este diferit de cel intern, ne sugerează un motiv de studiere a acestui subiect. Pe lîngă factori generali, există şi unele motive specific de pătrundere pe pieţele internaţionale:
- Saturarea pieţei. Pentru o mare varietate de produse, pieţele devin săturate mult mairepede decît sunt găsite noi pieţe de desfacere.
- Competiţia externă. Competiţia vine nu numai din partea ţărilor industrial dezvoltate, ci şi a ţărilor în curs de dezvoltare. O modalitate de a primi provocarea firmelor străine este de a pătrunde pe pieţele interne ale competitorilor externi.
- Apariţia de noi pieţe. Ridicarea diferitelor restricţii de derulare a afacerilor în diferite ţări şi în special în cele din Europa de Est a făcut posibilă pătrunderea pe pieţele acestor ţări.
- Posibilităţi create de programele de ajutor extern
- Insuficienţa pieţei interne. În ramurile în care este posibilă introducerea producţiei de masă este esenţială existenţa unei pieţe sufficient de mari.
- Siguranţă în perioadele de recesiune. Afacerrile internaţionale oferă o siguranţă mare în perioadele de recesiune. De regulă, recesiunea începe într – o anumită ţară şi doar după cîteva luni va cuprinde şi alte ţări.
- Forţă de muncă ieftină. Pentru că în ţările lumii a treia costul muncii este mult mai scăzut decît în celelalte ţări, piaţa muncii din aceste ţări este foarte atrăgătoare pentru firmele care doresc să se extindă pe pieţele externe.
- Avantaje fiscale. Unele naţiuni, în dorinţa de a atrage capital străin, acordă anumite facilităţi fiscale firmelor străine.
- Acces la tehnologii avansate şi materii prime. În dorinţa de a avea acces la tehnologiile de vîrf şi materii prime, unele firme vor prospecta pieţele internaţionale pentru a- şi realiza dezideratul.
- Posibilitatea de a nivela fluctuaţiile sezoniere în cererea unor produse. Fluctuaţiile sezoniere în cererea unor produse pot influenţa în mare măsură profitabilitatea firmei.
- Creşterea prestigiului firmei prin imagine globală. Exportînd produse, o firmă, fie ea mare sau mică, îşi creează o imagine favorabilă atît pe piaţa internă cît şi pe cea externă, cu rezultate favorabile asupra profiturilor.
- Amortizarea cheltuielilor de cercetare – dezvoltare printr – o mai mare viteză de rotaţie. Creşterea volumului vînzărilor, datorată pieţelor străine, contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a capitalului circulant.
- Reducerea costurilor unitare şi creşterea profiturilor. creşterea volumului vînzărilor prin pătrunderea pe pieţele externe şi introducerea producţiei de masă pot contribui la reducerea costurilorunitare, chiar în ipoteza adoptării unor preţuri marginale.
- Interesele naţionale. Creşterea volumului producţiei exportate la anumite produse poate fi şi în interesul întregii naţiuni, şi, de aceea, unele guverne acordă anumite facilităţi firmelor ce pătrund pe pieţele străine.
