Sectorul agrar din Republica Moldova in contextul integrarii europene

Sectorul agrar din Republica Moldova in contextul integrarii europene

Aderarea la Uniunea Europeană este obiectivul declarat al Republicii Mo­l­dova. Dezvoltarea economică a ţării este unul dintre paşii care se impun în primul rînd pentru atingerea acestui scop. Însă acest lucru este imposibil de realizat cu o agricultură subdezvoltată, aşa cum este cea a Moldovei la mo­me­n­tul actual. În acest sens, elaborarea unei politici agricole coerente şi dura­bile trebuie să constituie partea componentă a politicilor pe care Republica Mo­ldova este solicitată să le realizeze pentru a adera la Uniunea Europeană. Conform unor cercetători în domeniu (V.Ceşuiev, P.Culeac, C.Postică ş.a.), politica agricolă a Republicii Moldova trebuie să urmărească următoarele ob­i­e­ctive:

1) Dezvoltare, ceea ce presupune identificarea principalilor producători ag­ricoli care să constituie baza dezvoltării agriculturii în Moldova şi nucleul necesar impulsionării exporturilor de producţie finală. Este necesară susţine­rea acestora în privinţa îmbunătăţirii calitaţii producţiei obţinute, tehnolo­gii­lor utilizate, metodelor de producţie etc. Dezvoltarea treptată a agriculturii es­te posibilă doar prin reinvestirea veniturilor obţinute din exporturi şi dezvol­ta­re continuă a activităţilor de export.

2) Alegerea vectorilor, care prevede stabilirea principalilor vectori geog­ra­fici de concentrare a eforturilor în exportarea  producţiei agricole:

– piaţa externă: la Est – Ucraina, Rusia; la Vest – România, Germania, Ma­rea Britanie etc.;

– piaţa internă: asigurarea consumului intern de produse agricole, în sco­pul reducerii dependenţei de importurile de produse similare.    

3) Continuitate, avîndu-se în vedere menţinerea continuităţii în sus­ţi­ne­rea agriculturii, ca ramură principală a Moldovei, susţinerea capacităţilor de ex­port a producţiei agricole autohtone.

Sectorul rural şi, în special, cel agrar se află azi în Republica Moldova în­tr-o stare de neinvidiat. Pentru a putea lansa o dezvoltare coerentă a acestui sector este esenţial să se găsească răspuns la întrebarea: de ce agricultura ţării noastre în ultimele două decenii cunoaşte o dezvotare atît de defectuasă? Ex­perţii afirmă că există multiple explicaţii ale acestei stări de lucruri, printre ele esenţiale par a fi:

– accesul limitat la echipament şi mijloace performante de producţie;

– rata înaltă a dobînzii la credite şi termenul redus de acordare a lor (15–21%);

– lipsa experienţei de planificare şi gestionare a afacerilor;

– insuficienţa canalelor de comercializare, precum şi lipsa mijloacelor de pă­strare şi transportare a producţiei agricole;

– insuficienţe considerabile ale sistemului de transfer a tehnologiilor şi re­a­lizarilor ştiinţifice, de extensiune a cunoştinţelor, precum şi a serviciilor de marketing, informaţionale şi de consulting;

– degradarea treptată a infrastructurii de drumuri;

– distrugerea continuă instalaţiilor de irigaţie, de epurare a apelor rizidu­a­le din localităţile rurale;

– aprofundarea crizei sociale care in mediul rural este mai adîncă decît cri­za economică, rezultat al emigrării masive a populatiei peste hotarele ţării;

– degradarea mediului natural prin utilizarea iraţională a resurselor natu­ra­le, defrişarii ilegale a pădurilor, exploatării nechibzuite a terenurilor agrico­le;

– folosirea de către populaţie a apei potabile ce nu corespunde standar­de­lor fitosanitare;

– degradarea perpetuă a solurilor, ceea ce diminuează considerabil opor­tu­nităţile de dezvoltare ale agriculturii ţării noastre.

Cu toate acestea, agricultura are încă o mare însemnătate pentru econo­mia naţională a Republicii Moldova, deoarece actualmente, dar şi în viitorul ap­ropiat, sectorul productiv al economiei ţării va avea un caracter prepon­de­rent agroalimentar, iar pentru o bună parte din populaţie activitatea agricolă re­p­rezintă principala sursă de existenţă, majoritatea cetăţenilor fiind ampla­saţi în mediul rural. La fel de important este şi faptul că indicile dezvoltării sectorului agrar comportă implicaţii profunde asupra următoarelor sectoare:

– economic – promovarea progresului tehnic, alocarea optimală a resurse­lor, creşterea producţii;

– social – asigurarea unui nivel de viaţă echitabil pentru agricultori şi a unor preţuri rezonabile pentru consumatori;

– politic – garantarea securităţii alimentare[1].

Promovarea unei politici de modernizare a agriculturii ar constitui un fa­c­tor important în redresarea situaţiei social-economice a Moldovei, un factor ce ar accelera procesul de aliniere europeană aţării. Pentru a atinge aceste ob­i­ective majore, credem se impune concentrarea eforturilor pe trei direcţii:

1) elaborarea şi implementarea unor programe proprii, naţionale, de dez­voltare rurală;

2) colaborarea cu România pentru înţelegerea experienţei acesteia şi apli­ca­rea ei în cazul Moldovei;

3) cooperarea cu Uniunea Europeană, pentru care Politica Agricolă Co­mu­nă este sectorul economic, unde integrarea comunitară  cunoaşte cea mai su­b­stanţială realizare.

În ceea ce priveşte efortul venit din interior, este plauzibilă incercarea auto­rităţilor de la Chişinău de a elabora un program naţional ce ar scoate din im­pas agricultura moldovenească. Proiectul în cauză poartă numele de Prog­ram Naţional “Satul Moldovenesc”, iar din alocuţiunea primului-ministru al Republicii Moldova, V.Tarlev, susţinută la deschiderea  forului republican pe­ntru lansarea programului, în ianuarie 2005, aflăm că acesta  reprezintă ca­d­rul politic suprem pentru dezvoltarea rurală durabilă a Republicii Moldova pentru o perioadă îndelungată care cuprinde anii 2005-2015.

Printre obiectivele declarate ale acestui program menţionăm:

– promovarea unei politici pragmatice de modernizare a agriculturii şi me­diului rural; 

– crearea în spaţiul rural a unei economii moderne;

– dezvoltarea turismului rural şi diversificarea serviciilor turistice;

– aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor;

– deservirea populaţiei cu servicii de transport;

– accesul universal şi echitabil la servicii calitative de ocrotire a sănătăţii etc.

Putem nota, de asemenea,  că modernizarea agriculturii şi mediului rural se enumără printre scopurile centrale ale programului propus de către Gu­ve­r­nul ţării noastre. Şi aceasta poate fi realizată prin crearea întreprinderilor ag­ri­co­le de proporţii optime, prin implementarea tehnologiilor avansate şi reali­ză­rilor ştiinţifice, prin crearea sistemelor de conexiuni între diferite com­po­ne­n­te ale sferei agroalimentare necesare pentru asigurarea creşterii produc­ti­vi­tă­ţii şi competitivităţii produselor agricole pe plan internaţional, preconizîndu-se astfel o trecere treptată de la producerea cantitativă la cea calitativă şi va­lo­a­re adăugată sporită2.

Unul din principiile Programului Naţional “Satul Moldovenesc” constă în direcţionarea dezvoltării spaţiului rural pentru ameliorarea calităţii vieţii, cre­area locurilor de muncă, asigurarea subvenţiilor, în cazurile în care dezvo­l­tarea rurală nu poate fi asigurată la nivel local de administrare publică. Pro­gramul în cauză atenţionează că obiectivul de modernizare a economiei şi societăţii rurale, cît şi cel de integrare europeană impun concretizarea efor­tu­ri­lor în domenii ce ţin de:

– crearea de sisteme şi structuri economice competitive, forme organi­za­ţi­onal-juridice adaptate la sistemul economiei de piaţă şi la exigenţele pro­te­c­ţi­ei mediului prin stabilirea unor modalităţi de cooperare şi gestionare a înt­re­p­rinderilor agroalimentare moderne, receptive la aplicarea tehnologiilor efici­ente din punct de vedere tehnologic, economic şi social;

– consolidarea şi extinderea prezenţei pe pieţele externe tradiţionale şi pe pieţele externe europene şi mondiale a produselor şi serviciilor agroali­me­n­ta­re moldoveneşti, asigurînd aprofundarea racordării politicii şi mecanismelor economice, juridice şi organizaţionale la cerinţele OMC şi la prevederile Pla­nului de Acţiuni “Republica Moldova – Uniunea Europeană”;

– implementarea metodelor, instrumentelor şi mecanismelor de stimulare a dezvoltării întreprinderilor agroalimentare şi de restructurare a acestora sub aspect financiar, managerial şi de marketing;

– perfecţionarea politicii fiscale, creditare, de subvenţionare, de stimulare şi protecţie a investiţiilor autohtone şi a celor străine;

– crearea şi asigurarea bunei funcţionări a sistemului de protecţie a drep­tu­rilor de proprietate, inclusiv a celei intelectuale;

– crearea unui sistem economico-financiar de asigurare de la riscurile le­ga­te de calamităţile naturale.

Majoritatea cercetătorilor în domeniul ştiinţelor economice susţin că ag­ri­cultura trebuie orientată spre producerea bunurilor strategice destinate ex­po­r­turilor şi a produselor destinate vînzării pe piaţa internă, astfel încît statul tre­buie să încurajeze agricultorii să producă ceea ce se cere pe piaţă, în spe­ci­al, pe cea externă.

Este meritoriu faptul că în Programul Naţional “Satul Moldovenesc” se evi­denţiază stimularea prioritară a unor culturi ca: (a) viticultura şi vinifi­ca­ţia; (b) pomicultura, legumicultura şi industria de procesare a fructelor şi le­gu­melor; (c) tutunăritul şi industria tutunului; (d) culturile furajere şi comp­le­xul zootehnic, în special, producerea cărnii de bovine, de porcine şi de pa­să­re; (e) producera plantelor medicinale, eterooleoginoase şi industria de pre­lu­c­rare a acestora; (f) pepinieritul vinicol şi pomicol, producera seminţelor de eli­tă[2]. Prevederile Programului în domeniul dezvotării acestor culturi sînt ese­n­ţiale pentru dezvoltarea economică dinamică. Pentru Republica Moldova este foarte important a păstra şi mări volumul exporturilor. La fel de impor­ta­n­tă este neadmiterea creşterii importurilor de producţie agricolă similară cu cea produsă în ţară, căci fenomenul în cauză (creşterea importurilor) sub­mi­ne­ază producătorul autohton[3].

Piaţa UE este una de factură protecţionistă, însă acordă anumite facilităţi ţărilor în curs de dezvoltare, sub formă de reduceri de taxe la export, cu sco­pul înlesnirii accesului unor categorii de mărfuri din aceste ţări pe piaţa euro­peană. Aceste facilităţi sînt coordonate de Sistemul Generalizat de Preferinţe. Prin intermediul acestuia, Republica Moldova poate exporta unele produse cu reduceri la taxele vamale pe piaţa UE.  În speţă, este vorba de produse de care are nevoie UE: fructe şi legume, vinuri fără sedimente (reducerea taxei vama­le în valoare de 15%), nuci, fructe congelate, conservate sau uscate, vinuri na­­turale, ţigarete, soiuri întunecate de tutun fermentat (reducerea este de 30%), uleiuri de plante eterooleoginoase, produse de cosmetică şi parfumerie, carne congelată de porc şi vită, fasole (produse scutite de taxe)[4]. Încurajarea producerii de către stat a acestor bunuri ar crea o bază solidă de cooperare co­mercială cu UE şi, în consecinţă, ar transforma agricultura într-o ramură eco­nomică mult mai profitabilă.

Este plină de semnificaţii semnarea la 21 februarie 2005 a Planului de Ac­ţiuni Uniunea Europeana – Republica Moldova[5], un document care pare să pună capăt dilemei veşnice – Est sau Vest? Se face aici, printre altele, referire şi la cooperarea bilaterală în domeniul relaţiilor comerciale. A se ve­dea articolul (25), care prevede promovarea capacităţilor de export ale Mol­dovei şi diversificarea exporturilor mărfurilor, articolul (17) despre imple­me­n­tarea unor acţiuni majore în vederea reducerii sărăciei, în special, prin per­fe­c­ţionarea eficienţei sistemului de asistenţă socială[6].

În ceea ce priveşte colaborarea între România şi Republica Moldova, es­te de o mare importanţă vizita oficială a preşedintelui României, Traian Băse­s­cu la Chişinău. Din Declaraţia comună a preşedinţilor României şi Re­pu­b­licii Moldova aflăm că aceştia s-au pronunţat asupra necesităţii utilizării efi­ci­ente a potenţialului de colaborare bilaterală şi multilaterală… a dezvoltării relaţiilor între ambele state în cele mai diverse direcţii, printre care domeniul comercial-economic, social-umanitar şi cultural[7]. Astfel, este salutabilă ten­dinţa de iniţiere a colaborării între cele două state, inclusiv în domeniul rea­li­ză­rii produselor agricole pe pieţele ce le aparţin. Mai mult, ţinînd cont de ob­i­e­ctivul strategic al ambelor ţări de aderare la UE, Republica Moldova şi  Ro­mâ­nia vor intensifica relaţiile în vederea realizării acestui scop, care vor inc­lu­de consultări politice între instituţiile relevante[8].

Astfel, în cazul în care Republica Moldova îşi va direcţiona eforturile ne­ce­sare spre dezvoltarea sectorului agrar prin aprofundarea celor trei direcţii de acţiuni menţionate (elaborarea şi implementarea unor programe proprii de de­zvoltare rurală, colaborarea cu România şi cooperarea cu UE), ţara noastră va tinde spre o constantă creştere economică, stabilitate politică şi armonie so­cială. Ea va deveni atractivă pentru investitorii străini ce vor investi nemij­lo­cit în businessul agricol şi ramurile industriei, ceea ce va ccondiţiona o co­la­borare economică ascendentă între Republica Moldova şi statele membre ale UE. Rezultatul procesului dat, pe termen mediu şi lung, constă în îmbu­nă­tăţirea progresivă a calităţii vieţii şi deschiderea unor perspective mai clare de integrare europeană a statului nostru în noul context al extinderii europene. 

 

 

 

Bibliografie

Postică C. Economia Uniunii Europene. – Chişinău: ASEM, 2001.

Programul Naţional „Satul Moldovenesc”. // „Moldova Suverană”, 2005, 25 ianuarie.

Ghenciu O. Creditare în agricultură, factor de succes. // „Democraţia”, 2003, nr.70.

Culeac P. Politica Agricolă Comunitară a Uniunii Europene şi politica agrară a Republicii Moldova în contextul extinderii europene. // Republica Mol­dova şi integrarea europeană. Elemente de strategie. – Chişinău, 2003.

Lungu D. Moldova a semnat şansa la un viitor european. // „Moldova Suve­ra­nă”, 2005, 25 februarie.

Planul de Acţiuni  RM – UE. // „Moldova Suverană”, 2005, 25 februarie.

Declaraţia comună a preşedinţilor României şi Republicii Moldova. // „Ga­ze­ta Românească”, 2005, 24 ianuarie.

Wallace H., Wallace W. Procesul Politic în Uniunea Europeană. Ed. a 4-a. – Chişinău, 2004.

Activities of the European Union: Support for Rural Development. //http://www.europa.eu.int /scadplus/leg/en/s04002.htm.

 

 

[1] Postică C. Economia Uniunii Europene. – Chişinău: ASEM, 2001, p.104.

2 Programul Naţional „Satul Moldovenesc”. // „Moldova Suverană”, 2005, 25 ianu­a­rie.

[2] Ibidem.

[3] Ghenciu O. Creditare în agricultură, factor de succes. // „Democraţia”, 2003, nr.70. 

[4] Culeac P. Politica Agricolă Comunitară a Uniunii Europene şi politica agrară a Republicii Moldova în contextul extinderii europene. // Republica Moldova şi in­te­g­rarea europeană. Elemente de strategie. – Chişinău, 2003, p.343

[5] Lungu D. Moldova a semnat şansa la un viitor european. // „Moldova Suverană”, 2005, 25 februarie.

[6] Planul de Acţiuni  RM – UE.  // „Moldova Suverană”, 2005, 25 februarie, p.2-5.

[7] Declaraţia comună a preşedinţilor României şi Republicii Moldova. // „Gazeta Ro­mâ­nească”, 2005, 24 ianuarie, p.2.

[8] Ibidem.