Problema securității alimentare a populației reflectă totalitatea problemelor sociale și economice, starea de lucruri în sectorul agrar și pe piața produselor alimentare, cât și unele aspecte ce țin de politica economică externă. Soluționarea acestei probleme influențează sfera vieții economice, sociale și politice. Securitatea alimentară națională are ca obiectiv autoaprovizionarea cu produse alimentare de bază și presupune:
- Stabilirea gradului de autoasigurare a țării cu produse alimentare de primă necesitate și a limitei critice de import;
- Susținerea agriculturii naționale;
- Crearea și întreținerea fondului alimentar tranzitoriu și de rezervă și, în primul rând, a celui de cereale.
Gradul de satisfacere cu produse alimentare a diferitor grupuri sociale este influențat de:
- capacitatea de cumpărare a populației;
- eficiența sistemului de protecție socială;
- productivitatea sectorului agrar;
- protecția consumatorului de invazia produselor falsificate, celor de proastă calitate, ori cu termen de valabilitate expirat, puse în vânzare.
Gradul de asigurare alimentară se determină cu ajutorul a doi indicatori fundamentali:
- Producția pe cap de locuitor a principalelor produse agricole (cereale și legu- minoase, floarea-soarelui, cartofi, legume, fructe, carne, lapte, ouă);
- Consumul alimentar pe cap de locuitor.
F.A.O (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) a elaborat câteva criterii pentru determinarea nivelului minim al consumului de produse alimentare. In cazul, în care consumul pe cap de locuitor este inferior acestui nivel, țara sau grupul social respectiv sunt considerate ca fiind dezavantajate din punctul de vedere al aprovizio- nării alimentare. Media de consum alimentar în 24 de ore, stabilită de FAO, e de 2500 calorii. Este un nivel limită ce corespunde normelor de consum al albuminelor, vitami- nelor și sărurilor minerale. Acest indice stabilește nivelul corespunzător de consum atât sub aspectul volumului, cât și al structurii de alimentație, ce asigură doar metabolismul de bază al organismului uman. Dar, consumul de calorii pe o persoană nu este criteriul de evaluare a bunăstării populației, deoarece aceste cerințe nutriționale sunt folosite mai cu seamă pentru a stabili cheltuielile minime necesare pentru a acoperi necesitățile nutriționale. Cu alte cuvinte, este important costul de cumpărare a acestor calorii.
Deficitul alimentar are următoarele efecte negative:
- afectează starea sănătății populației;
- sporește morbiditatea și mortalitatea;
- favorizează răspândirea maladiilor sociale (în special tuberculoza) etc.
