Sistemul de conturi naţionale (SCN) şi indicatorii macroeconomici

Rezultatele activităţiii la nivel macroeconomic într-o perioadă de timp determinată, de regulă un an, obţinute de toţi agenţii din economia naţională, se reflectă cifric, cantitativ, complet şi coerent prin indicatori sintetici.

Indiferent de natura rezultatelor (bunuri materiale şi servicii materiale ori nematriale) şi fluxurilor din economia naţională, aceşti indicatori se calculează numai în expresie valorică, prin intermediul preţurilor şi tarifelor. Ei pot fi calculaţi în preţuri curente şi preţuri comparabile (1. p.152).

Sistemul de conturi naţionale (S.C.N.) sau contabilitatea naţională descrie şi evaluează în cifre activitatea economică, fluxurile de bunuri materale şi de servicii, fluxurile de cheltuieli şi venituri, stocurile de bunuri materiale şi valori financiare existente la un moment dat.

Principalii indicatori de rezultate macroeconomice, calculaţi în S.C.N., sunt: produsul global brut (P.G.B.), produsul intern brut (P.I.B.), produsul intern net (P.I.N.), produsul naţional brut (P.N.B.), produsul naţional net (P.N.N.) şi venitul naţional (V.N.)  (vezi 1. p.156-160).

În consecinţă, indicatorii ce reflectă rezultate macroeconomice în S.C.N. pot fi calculaţi prin una din următoarele trei metode (1. p.157-158).

1. a) Metoda de producţie prin care are loc agregarea fluxurilor produselor şi serviciilor finale obţinute de agenţii economici în perioada de calcul, de regulă un an, evidenţiind contribuţia fiecăruia la producerea bunurilor materiale şi serviciilor finale respective. Practic, prin această metodă din valoarea totală a producţiei se elimină con­su­mul intermediar, iar în cazul indicatorilor în expresie netă, se elimină şi consumul de capital fix (amortizarea).
2. b) Metoda utilizării producţiei finale constă din agregarea cheltuielilor totale ale agenţilor economici cu bunurile materiale şi serviciile ce compun producţia finală. În mod concret, prin această metodă se însumează cheltuielile gospodăriilor (menajelor) pentru produse şi servicii de consum, cheltuielile Guvernului (instituţiilor), pentru bunurile materiale şi servicii, cheltuielile pentru bunuri de investiţii, exportul net.
3. c) Metoda costurilor sau valorii adăugate brute constă în asumarea elementelor ce reflectă compensarea factorilor de producţie, concretizate în veniturile încasate de proprietarii acestor factori (salariu, profit, dobîndă, rentă, excedent de exploatare), în alocaţiile pentru consumul de capital fix şi în impozitele indirecte. Dacă în agregarea elementelor respective se utilizează numai preţul factorilor, rezultă venitul naţional.

În practică, pentru calcularea indicatorilor sintetici ai rezultatelor macroeconomice, se îmbină cele trei metode. Astfel, pentru determinarea producţiei pe ramuri ale economiei, se utilizează metoda de producţie, pentru domeniul serviciilor nemateriale se aplică metoda costurilor etc.