Lumea înconjurătoare este studiată cu ajutorul ştiinţei. Există ştiinţe care studiază natura, lumea materială, adică fenomene şi procese cu caracter obiectiv. Acestea sînt: fizica, chimia, biologia, geografia etc. însă societatea, comportamentul subiectiv al omului, formele de organizare a activităţii umane sînt cercetate de ştiinţele sociale: istoria, sociologia, economia, dreptul, psihologia, pedagogia etc.
Ştiinţa economică studiază realităţi cu caracter dublu: atît obiective, cît şi subiective. Deoarece în centrul preocupărilor sale se află, în primul rînd, una din formele de activitate ale omului, comportamentul subiectiv al acestuia, ştiinţa economică este o ştiinţă socială.
Evoluţia ştiinţei economice
În Antichitate ideile economice erau formulate şi integrate în alte sisteme de gîndire, în alte ştiinţe, cum ar fi filozofia, dreptul, etica. Ştiinţa economică nu era nici un domeniu de cercetare autonom şi, desigur, nici o disciplină universitară. Abia prin secolul al XVIII-lea cunoştinţele cu privire la viaţa economică se desprind de alte ştiinţe şi se constituie într-o ştiinţă aparte, cu propriul său obiect de studiu, propria sa problematică şi metodă de cercetare.
Iniţial, ştiinţa economică avea denumirea de „economie politică” şi cuprindea ansamblul de cunoştinţe cu privire la viaţa economică. Treptat însă, de la economia politică încep a se desprinde anumite domenii ale acesteia, formînd ştiinţe autonome, fiecare cu obiectul său de studiu şi cu metoda sa de cercetare. Astfel au apărut: contabilitatea, statistica, istoria gîndirii economice, finanţele, marketingul, managementul etc. Fiind foarte numeroase (unii specialişti consideră că există peste o sută de ştiinţe economice diferite), acestea se constituie cu timpul într-un sistem aparte, numit „sistemul ştiinţelor economice”, în acest sistem, economia politică (numită mai apoi „economics”, „teoria economică”, „economica” sau pur şi simplu „economie”) ocupă un loc central. Oricum, între aceste două noţiuni: „ştiinţa economică” şi „teoria economică” nu trebuie pus un semn de egalitate, deoarece desemnează realităţi diferite. Teoria economică este doar una din ştiinţele economice, care, după cum ştim deja, sînt foarte numeroase.
Clasificarea ştiinţelor economice
Desprinzîndu-se treptat de la trunchiul comun care era „economia politică” în sensul ei iniţial, ştiinţele economice formează astăzi un sistem cu numeroase componente, numit „sistemul ştiinţelor economice”. Acest sistem poate fi împărţit în cinci categorii de ştiinţe, şi anume: 1) ştiinţele economice fundamentale; 2) ştiinţele economice funcţionale (sau teoretico-aplicative); 3) ştiinţele economice concrete; 4) ştiinţele economice istorice; 5) ştiinţele economice de frontieră.
Din grupul de ştiinţe economice fundamentale fac parte: economia politică (teoria economică sau, simplu, economia); microeconomia; ma-croeconomia.
Ştiinţele economice funcţionale au un obiect de studiu mai îngust, mai specializat, fiind totodată ştiinţe teoretico-aplicative. Acestea sînt: statistica, contabilitatea, managementul, finanţele şi creditul, marketingul, relaţiile economice internaţionale, analiza activităţii economice, economia muncii, economia mediului etc.
Ştiinţele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia industriei; economia agriculturii; economia învăţămîntului; economia comerţului; economia transportului. Vine apoi un nou grup de ştiinţe economice, cum ar fi: contabilitatea industriei; managementul personalului etc. Din această categorie fac parte şi economia unităţilor economice, finanţele întreprinderii, contabilitatea firmei, managementul firmei etc.
Din grupul ştiinţelor economice istorice fac parte: doctrinele economice (sau istoria gîndirii economice), istoria economiei naţionale, istoria economiei mondiale.
Grupul ştiinţelor economice de frontieră include ştiinţele apărute la hotarul dintre economie şi alte ştiinţe naturale sau sociale: geografia economică, econometria, cibernetica economică, matematica economică, psihologia economică, informatica economică, sociologia economică etc.
Teoria economică – ştiinţă fundamentală şi călăuză în universul economiei
Sistemul ştiinţelor economice se află în plină dezvoltare. Apar noi ştiinţe economice, se modifică frontierele între ştiinţele deja existente. Oricum, în toate variantele, teoria economică (economia politică) ocupă locul central în acest sistem. Ea constituie baza teoretică şi metodologică pentru celelalte ştiinţe economice, elaborează instrumentarul de cercetare economică, formulează categoriile, legile şi tendinţele principale în dezvoltarea activităţii economice. Anume această ştiinţă serveşte drept temelie pentru elaborarea politicilor economice promovate de stat.
Şi încă ceva. Unul din obiectivele principale ale „teoriei economi-. în calitatea sa de componentă fundamentală a ştiinţei economice dar mai ales în calitate de disciplină universitară, este de a-1 iniţia, a-1 introduce pe student în universul ştiinţelor economice. Aceasta este .poarta” prin care se intră în lumea complexă a economiei. Fără „lumina” acestei discipline este imposibil de a „vedea” şi a înţelege profund acest univers.
Despre cultura economică
Adeseori se consideră că ştiinţele economice rămîn mereu în urma ştiinţelor naturii, ultimele influenţînd într-o măsură mult mai mare existenţa umană, progresul în general.
Este o opinie greşită, deoarece aportul unor asemenea titani ai gîndirii ca A. Smith, K. Marx sau J. Keynes la prosperitatea omenirii nu este mai mic decît cel al savanţilor din alte domenii, ca, de exemplu, Darwin sau Mendeleev, Pitagora sau Einstein. Nu întîmplător interesul pentru ştiinţa economică creşte, pe an ce trece, în întreaga lume.
Ştiinţa economică este studiată astăzi nu numai la facultăţile specializate, ci şi în licee, gimnazii, iar în unele ţări, chiar începînd cu şcoala primară. A apărut şi s-a impus ca o realitate fenomenul de cultură economică, fiind o parte componentă a culturii generale. „Cultura economică” este o „zestre” pe care o posedă astăzi orice om civilizat. Dacă în secolele trecute de problemele economice erau preocupaţi doar specialiştii, astăzi interesul faţă de ştiinţele economice, precum şi faţă de studierea limbilor străine, s-a transformat într-un interes general.
