Specificul politicii financiare a statului in Republica Moldova

Introducere

Politica financiară reprezintă o componentă a politicii economice generale, având o influenţă deosebită asupra constituirii, repartizării şi folosirii fondurilor, în scopul realizării programelor economice curente şi de dezvoltare, al creşterii eficienţei ciclurilor de exploatare şide investiţii şi a întregii activităţi. Între politica economică generală şi cea financiară există convergenţe. Politica financiară are ca obiectiv rezolvarea aspectelor legate de metodele de procurare a fondurilor, alocarea pe destinaţii raţionale şi folosirea eficientă a acestora, asigurareaechilibrului financiar, reducerea costurilor capitalului etc., şi trebuie să fie adaptată permanent lacondiţiile concrete ale fiecărei întreprinderi.

Politica financiară a agenţilor economici reflectă corelarea unei duble strategii: solvabilitate şi rentabilitate. Politica financiară nu poate fi stabilită odată pentru totdeauna, ci se dezvoltă, se modifică, se perfecţionează şi se adaptează continuu, atât ca scopuri, cît şi în ceea cepriveşte folosirea instrumentelor financiare conform problemelor şi sarcinilor noi apărute înperioada respectivă. Principalele sarcini ale politicii financiare constau în alegerea unui ritm decreştere a capitalului economic şi a modalităţilor de finanţare ale acestei creşteri, deoarece asemenea alegere guvernează sporirea capitalului financiar şi gradul de autonomie al întreprinderii

1.Politica social economică a statului. Conceptul de politică

Politica financiară este o componenţă a politicii generale care reprezintă o formă de organizare şi conducere a unei colectivităţi umane pentru satisfacerea intereselor sale. Politica economică a statului reprezintă o acţiune generală a puterii publice centrale, conştiente, coerente şi finalizate care se exercită în domeniul economiei adică influenţează producţia, schimbul, consumul bunurilor şi serviciilor şi constituirea capitalului .

Sarcinile politicii social economice sunt:

Asigurarea libertăţii economice
Asigurarea ocupării complete a forţei de muncă
Asigurarea creşterii economice
Asigurarea stabilităţii preţurilor
protecţia mediului înconjurător
Crearea condiţiilor pentru cei care nu pot găsi de lucru sau nu pot lucra
Introducerea înlesnirilor fiscale pentru păturile populaţiei cu venituri scăzute

Politica social-economică a statului are următoarele componente (reieşind din sarcinile care trebuie de realizat)

Politica financiară (include politica bugetar-fiscală şi cea monitar–creditară, politica valutară şi cea a cursului de schimb)
Politica preţurilor(reglementează costurile şi dobânzile)
Politica de venituri salariare (stabileşte modul de formare a salariului din sectorul public, salariul minim, ca raportul dintre venituri salariale din diferite ramuri, în scopul menţinerii ratei inflaţiei sub controlul statului)
Politica comercială (reglementează activitatea de comerţ extern)
Politica industrială (reglementează activitatea în domeniul industrial)
Politica agrară(reglementează activitatea în domeniul sectorului agro-alimentar)
Politica în domeniul învăţământului
Politica ocupării forţei de muncă

Politica financiară face parte din politica generală a statului şi îndeplineşte un rol important în traducerea în viaţă a programelor de dezvoltare economică.

Politica financiară – exprimă totalitatea metodelor, mijloacelor, instrumentelor, instituţiilor privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor economice şi a relaţiilor sociale în vederea realizării scopurilor macroeconomice şi obţinerea echilibrului general adecvat în economie.

Obiectivele de bază ale politicii financiare constau:

În stabilirea, dezvoltarea şi creşterea economică
reducerea şomajului
reducerea inflaţiei
creşterea nivelului de trai al populaţiei

Politica financiară acţionează nemijlocit în sfera repartiţiei. Aceasta se vede prin modul în care se înfăptuieşte repartizarea resurselor financiare prin dimensionarea şi desfiinţarea fondurilor constituite.

Vorbind despre politica financiară trebuie să definim două noţiuni de strategie şi tactică.

Strategia financiară reprezintă programele de perspectivă îndelungată, iar tactica financiară include actele administrative şi de planificare pe perioade scurte, precum şi măsurile prevăzute a se lua pentru executarea planurilor financiare şi a sarcinilor specifice unei perioade.

Politica financiară a statului diferă în funcţie de interesele păturilor sociale pe care le exprimă partidele de la putere:

de potenţialul a fiecărei ţări
de orânduire socială
de metodă de conducere

În acelaşi timp politica financiară reprezintă o sferă relativ independentă în activitatea statului şi mijloc important de realizare a politicii statului în orice domenii de activitatea economică.

În baza realizării politicii financiare stau un şir de principii generale şi specifice.

Principiile generale de asigurare politicii financiare eficiente sunt:

luare în vedere acţiunii legilor economice obiective
luare în vedere condiţiilor istorice concrete
luare în vedere experienţei proprii din anii anteriori şi experienţei mondiale

Principiile specifice:

asigurarea structurii raţionale a sistemului financiar din societate
asigurarea constituirii unui mecanism financiar raţional
echilibrarea cheltuielilor şi veniturilor în toate compartimentele a sistemul financiar
crearea rezervelor financiare
concentrarea resurselor financiare pentru realizarea obiectivelor sociale economice principale ale statului prin elaborarea politicii fiscale raţionale
concentrarea resurselor financiare importante în mîinele statului
echilibrarea politicii financiare şi monetar-creditare

Tipuri de politică financiară

Principale domenii de manifestare a politicii financiare sunt:

domeniul cheltuielilor publice
domeniul resurselor financiare publice
domeniul creditului bancar
domeniul asigurărilor de bunuri şi persoane

Politicii financiare include:

politica bugetar-fiscală
politica monetar-creditară
politica în domeniul asigurărilor

Politica bugetar-fiscală reprezintă activitatea de influenţare a proceselor social-economice prin venituri şi cheltuieli publice, în vederea realizării principalilor scopuri macroeconomice şi obţinerea echilibrului generale.

Instrumentele politicii bugetar-fiscale sunt:

impozitul, care reprezintă instrument de preluare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului
taxa care reprezintă plata efectuată de persoanele fizice, juridice pentru serviciile prestate acestora de către instituţiile publice
transferul-plăţi guvernamentale fără rambursare (compensare) făcute cetăţenilor
achiziţii guvernamentale, cheltuieli băneşti pentru procurarea de bunuri şi servicii necesare statului

Politica fiscală reprezintă politica în domeniul stabilirii resurselor financiar publice.

Ea stabileşte:

volumul şi provenienţa resurselor ce pot fi procurate de stat de la fondurile sale
metode de preluare ce se utilizează în procesul de constituire a fondurilor financiare, deci stabilirea sistemului şi instrumentelor fiscale
obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale folosite în procesul de constituire a fondurilor financiare

Volumul şi provenienţa resurselor financiare se determină în dependenţa de:

Cheltuielile publice care sunt redate de necesarul de resurse financiare
produsul intern brut
nivelul şi progrisivitatea impozitelor

Fondurile financiar-publice se pot forma în baza unei contribuţii egal plătită de contribuabile sau de o contribuţie diferenţială care depinde de mărimea venitului de situaţia personală şi de capacitatea de muncă şi domeniul de activitate.

Politica bugetară – reprezintă politica în domeniul cheltuielilor publice.

Ea stabileşte:

mărimea, destinaţia, structura optimală a cheltuielilor
obiectivele ce trebuie atinse în efectuarea diferitor cheltuieli
căile şi metodele ce se realizează pentru atingerea scopurilor reieşind din faptul ca eforturile să fie minime

Dimensionarea cheltuielilor publice poate fi stabilită prin două mărimi:

mărimi absolute ,mărimi cheltuielilor în valuta naţională
mărimi relative a)cheltuielile publice absolute se raportează la produsul

intern brut

b)cheltuielile publice pe locuitor

cheltuielile publice absolute

numărul populaţiei

Politica monetar-creditară – reprezintă activitatea de influenţare a proceselor social-economice prin oferta dec bani în vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice.

Instrumentele politicii monitar-creditare:

operaţiuni pe piaţa deschisă cu hîrtii de valori(vînzarea cumpărarea de către Banca Centrală a hîrtiilor de valoare emise de guvernul ţării ce urmăreşti scopul de mărire sau reducere a cantităţii de bani în circulaţie)
modificarea ratei dobânzii (micşorarea sau mărirea ratei dobânzii contribuie la mărirea sau micşorarea resurselor creditare a băncilor comerciale)
modificarea cotei rezervelor obligatorii (schimbarea cotei depozitelor obligatorii a băncilor comerciale care se păstrează în numerar la Banca Centrală)
intervenţia pe piaţa valutară(stabilizarea cursului valutar prin vînzarea sau cumpărarea monedei de către Banca Centrală)
Direcţii esenţiale ale politicii financiare a Republicii Moldova

Datorită faptului că Republica Moldova se află într-o criză economică deja de un deceniu, statul nostru se confruntă cu mari dificultăţi de ordin financiar, care împiedică atingerea obiectivelor politicii generale a statului. Problemele financiare şi lipsa unor investiţii consistente caracterizează toate componentele activităţii publice private. Identificarea, antrenarea şi fluidizarea resurselor financiare, reclamă politici şi acţiuni neordinare. Republica Moldova are nevoie de un aflux masiv de resurse financiare. Investiţiile străine directe nu vor întârzia dacă va exista o cosecvenţă politică în favorizarea acestor plasamente. Sunt absolut necesare măsuri energice în perfecţionarea sistemului legislativ privind investiţiile, extinderea exportului(prin sporirea competitivităţii produselor autohtone), disciplinarea regimului fiscal, negocierea unor credite preferenţiale cu destinaţie specială, asistenţa externă prin antermediul unor instituţii financiare specilizate şi altele.

Componenta esenţială apoliticii de dezvoltare durabilă a Republicii Moldova este perfecţionarea continuă a relaţiilor financiare, a mecanismelor de menţinere a stabilităţii şi echilibrului macroeconomice, de stimulare a acumulărilor, investiţiilor, creşterii economice şi ca rezultat ridicarea nivelului de trai al populaţiei. Aceste obiective strategice ale politicii economice şi sociale a statului pot fi atinse dacă se vor realiza integral toate componentele politicii financiare cu implementarea mecanismelor şi măsurilor corespuzătoare.

Politica financiară a Republicii Moldova prevede următoarele obiective şi acţiuni:

Obiective:

Onorarea obligaţiunilor financiare la toate nivelurile
Stimularea antreprenoriatului prin politica bugetară
Coordonarea nivelului cheltuielilor bugetare cu dinamica PIB
Promovarea echităţii fiscale, transparenţii, stabilităţii şi simplităţii politicii financiare
Asigurarea stabilităţii fiscale

Acţiuni:

Ajustarea cheltuielilor bugetare la posibilităţile reale de colectare a veniturilor
Echilibrarea bugetului consolidat, ţinînd cont de sporirea locurilor de muncă
fixarea volumului cheltuielilor bugetare, ţinînd cont de programele eşalonate pentru fiecare perioadă
Limitarea cotei externe în volumul anual al PIB
Finanţarea deficitului bugetar cu preponderenţă din contul împrumuturilor interne.

Politici bugetar –fiscale.

Politica bugetară, fiind strîns legară cu cea monetar – creditară, pînă în anul 2005 va fi direcţionată spre asigurarea onorarii obligaţiilor financiare ale statului la toate nivelurile, susţinerea stabilităţii financiare, eliminarea elementelor nestimulatoare şi dezvoltarea elementelor stimulatoare ale procesului bugetar, eficientizarea şi optimizarea substanţială a cheltuielilor publice şi menţinerea în limite acceptabile a deficitului bugetar. Scopul principal al politicii bugetar – fiscale de perspectiva pe termen mediu constă în menţinerea creşterii economice şi soluţionarea celor mai acute probleme sociale prin ameliorarea condiţiilor de funcţionare a sectoarelor social – culturale.

În domeniul optimizării cheltuielilor şi reducerii deficitului bugetului de stat, vor fi luate următoarele măsuri:

ajustarea în continuare a cheltuielilor bugetare la posibilităţile reale de acumulare a veniturilor la buget şi obţinerea unei stabilităţi bugetare.
reevaluarea întregului sistem de servicii publice şi transferul unor activităţi în sfera privată.
perfecţionarea sistemului de planificare bugetară prin implementarea metodei de fundamentare a bugetului pe baza de programe.
stabilirea priorităţilor de cheltuieli sub aspect funcţional şi instituţional.
finanţarea programelor bugetare doar în cazul cînd acestea sînt direcţionate în sectoarele prioritare ale economiei sau conţin obiective de performanţă clar definite, cu un cert impact pozitiv asupra creşterii economice şi standardelor de viaţă ale populaţiei.

În scopul modernizării procesului bugetar vor fi întreprinse următoarele măsuri:

utilizarea modelelor econometrice moderne în cadrul corelării mărimii prognozate a veniturilor în buget cu prognozele privind dinamica principalelor indicatori macroeconomici şi cu politicile economice şi sociale ale statului pentru anul respectiv;
perfecţionarea sistemului de transferuri alocate de la bugetul de stat către bugetele unităţilor administrativ – teritoriale.

Politici fiscale.

În perspectiva medie, perfecţionarea sistemului fiscal va consta în redarea acestuia a unui caracter mai stimulatoriu şi echitabil. Obiectivele principale ale politicii fiscale sînt: diminuarea presiunii fiscale, asigurarea transparentei, simplificarea şi stabilizarea sistemului fiscal şi extinderea în continuare a bazei de impozitare.

Ameliorarea sistemului fiscal, bazat în principal pe impozitarea indirectă( TVA, accize), rata de rezultatele finale ale activităţii producătorilor şi posibilităţile de stimulare a exporturilor, impune o creştere a rolului impozitelor legate într – o măsură mai mare de rezultatele activităţii economice a producătorilor.

Pentru a stimula cererea internă, vor fi treptat majorate veniturile neimpozabile ale persoanelor fizice pînă la nivelul minimului de existenţă. Perfecţionarea sistemului fiscal implică efectuarea următoarelor măsuri:

reducerea treptată a presiunii fiscale pînă la nivelul care va asigura o creştere durabilă a producţiei şi investiţiilor;
monitorizarea presiunii fiscale în toate sectoarele economiei;
aplicarea unei noi modalităţi de impozitare a proprietăţii imobiliare, conform cadrului legislativ respectiv privind evaluarea proprietăţii în scop de impozitare;
uniformizarea sistemului fiscal concomitent cu simplificarea procedurilor fiscale;
adoptarea integrală şi aplicarea Codului fiscal;
revizuirea cotelor accizelor pentru mărfurile supuse accizelor, care contribuie nesemnificativ la formarea părţii de venituri;
neadmiterea modificărilor legislaţiei fiscale şi bugetare pe parcursul anului financiar în defavoarea contribuabililor;
consolidarea disciplinei fiscale şi intensificarea controlului fiscal;
intensificarea combaterii fraudelor financiare şi a evaziunilor fiscale;
eliminarea totală a compensaţiilor reciproce şi plăţilor în natură;
implementarea în administrarea fiscală a tehnologiilor informaţionale.

În scopul perfecţionării politicii vamale, regimul taxelor vamale se va stabili în baza cerinţelor ce rezultă din calitatea Moldovei de membru al O. M. C. şi potrivit necesităţii de a dezvolta şi susţine producătorul autohton, astfel:

taxe vamale relativ mici pentru importul materiilor prime utilizate în procesul de producere, al utilajelor, diverselor aparate tehnice şi al mărfurilor de menire socială, care nu se produc în ţară;
taxe vamale relativ mari la importul produselor finite,în special la mărfurile care concurează producţia autohtonă şi constituie aşa – numitul “import concurenţial”.

Politici monetar – creditare

Politica promovată de Banca Moldovei în colaborare cu Guvernul va fi orientată spre menţinerea stabilităţii monedei naţionale, reducerea nivelului inflaţiei, stabilirea pieţei valutare şi consolidarea sistemului bancar.

Măsurile care vor asigura atingerea acestor obiective vor fi următoarele:

utilizarea în continuare a instrumentelor politicii monetare şi valutare: operaţiuni de piaţă deschisă, acordarea facilităţilor de lombard şi a creditelor overnight, acceptarea de depozite de la bănci, stabilirea şi urmărirea respectării normelor de menţinere a rezervelor obligatorii ect.;
reducerea treptată a datoriei Guvernului în volumul creditului intern al Băncii Naţionale a Moldovei(denumirea în cele ce urmează BNM);
majorarea rezervelor valutare ale BNM;
creşterea ofertei din partea Băncii Naţionale a Moldovei şi corespunzător a masei monetare (în condiţiile majorării produsului intern brut real şi veniturilor reale), determinate de stabilizarea şi sporirea ulterioară a cererii de bani în economie. Drept consecinţă a consolidării încrederii în moneda naţională, se prevede reducerea treptată a ponderii banilor în circulaţie (MO) în volumul masei monetare (MZ) de la 41.7% pînă la 37.5 la sută şi creşterea corespunzătoare a multiplicatorului monetar;
crearea unui serviciu de depistare a cazurilor de spălare a banurilor şi a mecanismelor de prevenire a fenomenelor respective;
raţionalizarea politicilor ratelor dobînzii în scopul asigurării unui acces mai larg al producătorilor la credite, inclusiv prin utilizarea eficienţa a instrumentelor aflate la dispoziţia BNM;
perfecţionarea mecanismelor de creditare de către sfera bancară a proiectelor şi programelor prioritare, realizate cu suportul resurselor bugetare;
stimularea dezvoltării formelor moderne de creditare bancară (creditarea ipotecara, precum şi altor forme de credite);
elaborarea şi aplicarea unor mecanisme eficiente de integrare a sectoarelor producătoare şi a celui financiar(în special, bancar) întru încurajarea creşterii economice, deţinerea acţiunilor băncilor de către agenţii ne bancari şi invers;
încheierea acordurilor multilaterale privind coordonarea activităţilor de piaţă.
încurajarea băncilor comerciale în atragerea economiilor populaţiei şi ale persoanelor juridice şi transformarea acestora în investiţii prin consolidarea în continuare a sistemului bancar şi crearea unui sistem adecvat de asigurare a depunerilor, inclusiv elaborarea şi adoptarea legii privind garantarea depunerilor.

Politica investiţională.

Politica investiţională va fi direcţionată spre restructurarea sectorului real al economiei, crearea climatului favorabil pentru investitorii autohtoni şi străini care ar asigura majorarea plasamentelor investiţionale în modernizarea fondurilor fixe şi relansarea economiei naţionale. Pornind de la această premiză şi de la situaşia actuală, caracterizată printr – o gravă lipsă de credibilitate pe plan internaţional, la care au contribuit instabilitatea legislativă, birocraţia, corupţia, dimensiunile substanţiale ale economiei tenebre, instabilitatea politică şi separatismul teritorial. Guvernul îşi propune ca obiectiv prioritar creşterea semnificativă a volumului investiţiilor străine prin asigurarea unui climat investiţional de natura a încuraja şi atrage investitorii străini, care va cuprinde următoarele elemente:

crearea cadrului legislativ, normativ şi instituţional necesar activităţilor investiţionale, în corespundere cu principiile ţi normele dreptului internaţional;
orientarea factorilor de producere din ţară spre atragerea investiţiilor străine;
eliminarea barierelor artificiale în lansarea activităţilor de producere cu participarea capitalului străin;
asigurarea credibilităţii Republicii Moldova ca stat în care investiţiile sînt garantare de riscuri şi pot fi plasate în activităţi economice profitabile şi durabile;
promovarea unei imagini atractive a Moldovei ca destinaţie a fluxurilor investiţionale la nivel de ţară , regiune, ramura economică şi informarea investitorilor privind oportunităţile investiţionale în cadrul acestora;
acordarea serviciilor pentru investitori (informare, asistenţa de specialitate, interfeţe cu alte instituţii), soluţionarea operativă a dificultăţilor întâmpinate de investitorii străini;
elaborarea unor programe corelate şi eficiente de dezvoltare regională, care ar conţine şi prevederi de stimulare a investiţiilor interne;
stimularea
stimularea transparentă şi ne discriminatorie a investiţiilor;
abordarea directă a investitorilor străini cu proiecte şi propuneri concrete;
încurajarea depunerilor populaţiei ca sursa importantă de investiţii.

În perioada imediat următoare vor fi întreprinse, în regim de urgenţă, următoarele măsuri:

revederea şi definirea clară a domeniilor strategice pentru atragerea investiţiilor străine în economia moldovenească, cu implicarea masivă a ministerelor de ramură;
elaborarea de propuneri concrete pentru înlăturarea obstacolelor întâmpinate de investitorii străini în Republica Moldova, îndeosebi în ceea ce priveşte legislaţia, contabilitatea, serviciile bancare şi financiare ect.;
inventarierea proiectelor de investiţii străine aflate în diferite faze de derulare în Republica Moldova, inclusiv stabilirea cauzelor blocării sau tergiversării lor;
extinderea bazei de informaţii pe Internet, destinate investitorilor străini;
organizarea participării la programele internaţionale care conţin componente referitoare la investiţiile străine;
stabilirea unui mecanism permanent de colectare a proiectelor de investiţii moldoveneşti din sectorul public şi privat;
realizarea unei reţele naţionale de colaborare între sectorul public şi privat şi între regiuni, destinate promovării investiţiilor străine şi rezolvării operative a problemelor cu care s-ar putea confrunta pe plan local investitorii străini;
asigurarea unei participări mai intense a reprezentanţilor sectorului privat, la stabilirea obiectivelor în domeniul atragerii investiţiilor străine;
asigurarea unui mecanism de monitorizare a fluxurilor de investiţii străine conform practicilor O. M. C.;
elaborarea, intru intensificarea procesului investiţional, a unui cod de atragere a investiţiilor care va fi destinat sporirii intereselor investitorilor pentru zonele speciale, zonele defavorizate, zonele antreprenoriatului liber, parcurile ştiinţifico – tehnologice, inovaţionale şi industriale, pentru dezvoltarea regională şi sporirea exporturilor.

Vor fi luate măsuri privind ameliorarea climatului investiţional şi anume:

menţinerea stabilităţii macroeconomice;
combaterea economiei tenebre;
combaterea criminalităţii organizate, a corupţiei şi proiectinismului;
restabilirea integrităţii teritoriale a republicii;
formarea unui cadru legislativ şi instituţional adecvat, avînd ca scop implementarea unui mecanism eficient de încurajare a învestiţilor;
elaborarea programelor investiţionale ramurale, interramurale şi pe judeţe;
orientarea activităţilor zonelor antreprenoriatului liber spre fabricarea mărfurilor destinate exportului, implementarea tehnologiilor avansate, crearea noilor locuri de muncă;
participarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale la finanţarea proiectelor investiţionale de importanţă deosebită prin alocarea resurselor financiare de la bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ – teritoriale şi prin acordarea către investitori a unor granturi în natură din proprietatea de stat.

Politica statului în domeniul pieţei valorilor mobiliare prevede menţinerea în continuare a principiului reglementării pieţei, asigurarea încrederii populaţiei, a potenţialilor investitori autohtoni şi a celor străini în stabilitatea ţi profitabilitatea pieţei valorilor mobiliare, fapt ce va crea condiţii favorabile pentru creşterea în continuare a investiţiilor pe piaţa de capital.

Politici ştiinţifico – tehnologice şi inovaţionale

Sfera ştiinţifico –tehnologică şi inovaţională va fi considerată drept prioritară, avîndu – se în vedere importanţa deosebită a ştiinţei, tehnologiilor şi inovaţiilor pentru creşterea economică, impactul decisiv al acestor domenii asupra compititivităţii mărfurilor şi serviciilor, creării noilor locuri de muncă şi sporirii nivelului de trai al populaţiei.

Întru realizarea politicii în aceste domenii vor fi întreprinse următoarele măsuri:

stabilirea priorităţilor de cercetare – dezvoltare în funcţie de probleme vitale ale dezvoltării ţării;
implementarea mecanismului de alocare a mijloacelor financiare în condiţii de liberă concurenţă(inclusiv instituirea sistemului de granturi);
integrarea sistemului cercetare – dezvoltare cu sistemul educaţional şi de producere;
internaţionalizarea activităţilor de cercetare – dezvoltare, inclusiv prin participarea la programele ştiinţifice internaţionale INTAS, COPERNICUS, UNESCO, NATO, AIEA, CRDF/MRDA etc.;
instituirea infrastructurii inovaţionale (parcuri ştiinţifico – tehnologice, centre inovaţionale, incubatoare ale businessului scientointensiv ect.) şi a mecanismelor de transfer tehnologic, extensiune şi comercializare a produselor cercetării – dezvoltării,
eficientizarea managementului sferei cercetare – dezvoltare, în special prin fortificarea capacităţilor de ordin financiar şi informaţional ale Consiliului Suprem pentru Ştiinţa şi Dezvoltare Tehnologică;
evaluarea periodică a activităţii instituţiilor şi a personalului de cercetare – dezvoltare în scopul optimizării acestui sistem.

Strategia inovaţională de dezvoltare a economiei şi societăţii presupune desfăşurarea obligatorie a următoarelor activităţi:

susţinerea de către stat a ramurilor şi întreprinderilor, care aplică sisteme de producere şi tehnologii performante;
stimularea investiţiilor în producerea mărfurilor şi prestarea serviciilor bazate pe tehnologii avansate;
implementarea standardelor mondiale la determinarea nivelului calităţii produselor şi serviciilor;
ameliorarea continuă a potenţialului uman, crearea sistemului de pregătire şi recalificare a cadrelor în domeniul antreprenoriatului inovaţional;
perfecţionarea sistemului de protecţie a proprietăţii industriale, precum şi drepturilor de autor şi conexe;
crearea unei reţele de parcuri ştiinţifico – tehnologice şi inovaţionale, incubatoare ale businessului inovaţional şi centre de engeneering, inclusiv investirea acestor structuri cu drepturi de zone ale antreprenoriatului liber.

Concluzii

Politica reprezintă o formă de organizare şi conducere a societaţii umane, pentru satisfacerea intereselor sale sau un ansamblu a deciziilor luate de autorităţi pentru conducerea activităţii economice şi sociale.

Politica financiară este o componentă a politicii generale şi poate fi abordată la nivel macroeconomic şi la nivel microeconomic.

La nivel microeconomic politica financiară poate fi definită ca ansamblul de metode şi instrumente cu caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea resurselor băneşti, în vederea realizării obiectivului suprem al întreprinderii-maximizarea valorii de piaţă.

Politica financiară are următoarele direcţii de manifestare: selectarea proiectelor de investiţii; identificarea modalităţilor de finanţare; fundamentarea structurii financiare a întreprinderii şi asigurarea unui raport optim între capitalul propriu şi cel împrumutat; alegerea variantei de distribuire a dividendelor, respectiv a profitului net; selectarea soluţiilor optime privind modificarea mărimii capitalului propriu.

La nivel de întreprindere identificăm 3 componente a politicii financiare:
-politica de investiţiii;
-politica de finanţare;
-politica de dividend.

Bibliografie

Giurgiu Aurel-Ioan Finantele Publice,Note de Curs,2000

Inceu Adrian, Pop Florin, Lazar Dan, -Elemente de finante publice, C.F.C.I.D., Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2000

Duverger Maurice –Finances publiques, Presse Universitaires de France

Matei Gheorghe –Finante generale, Ed. Mondo, Craiova,1994

Talpos Ioan –Finantele Romaniei, Ed. Sedona, Timisoara, 1996

Vacarel Iulian –Finante Publice, E.D.P., Bucuresti, 1994

*** Legi si alte acte normative in domeniul financiar

Lasă un răspuns Anulează răspunsul