Evaluarea financiară se face pentru a vedea, dacă investiţia este suficient de rentabilă la nivelul întreprinderii, dacă se obţin venituri, care să asigure recuperarea cheltuielilor şi un profit.
Pentru calculul cheltuielilor şi veniturilor sunt folosite preţurile pieţei interne, iar pentru evaluarea proiectului se foloseşte rata de actualizare stabilită pe baza costului oportun al capitalului la nivel de întreprindere.
În primul rând se face analiza financiară sumară, pentru a identifica proiectul, a-i studia fezabilitatea, pentru a uşura alegerea tehnologiei de fabricaţie şi a utilajelor. Studiul financiar sumar ia în considerare cheltuielile şi încasările ce corespund elementelor esenţiale a proiectului. Nu sunt avute în vedere cheltuielile privind impozitul pe venituri, taxele vamale etc. Sau venituri provenite din subvenţii acordate de stat. De asemenea, nu se ia în consideraţie dobânda datorată băncii.În felul acesta se va cunoaşte rentabilitatea resurselor unui proiect, indiferent de provenienţa lor.
Analiza financiară sumară se efectuează la etapa preliminară de evaluare a proiectelor investiţionale.
Apoi, se face analiza detaliată, cu scopul de a determina rentabilitatea capitalurilor investite. Aici se iau în consideraţie toate momentele neprevăzute în analiza sumară, cum ar fi: împrumuturile bancare, impozitele, taxele vamale, subvenţiile primite de la stat etc.
În cadrul studiului financiar detaliat se rezolvă o serie de probleme: structura optimă a surselor de finanţare a investiţiei, verificarea trezoreriei proiectului, analiza capacităţii de autofinanţare, calculul rentabilităţii definitive a proiectului, a capitalurilor investite. La efectuarea analizei detaliate se va ţine seama de un moment foarte important: spre deosebire de analiza sumară, pentru a fi cât mai aproape de realitate, calculele se fac în monedă curentă. Prin urmare, numaidecât, se va ţine seama de creşterea inflaţionistă a preţurilor, atât la bunurile de investiţii, cât şi la cheltuielile de exploatare şi încasări. De acea, se vor folosi preţuri previzionate (creşterea medie a preţurilor), însă e foarte complicat de a face previziuni pe întreaga durată de viaţă a proiectului. Deci, se vor folosi două simplificări: a) reducerea perioadei pentru care se face studiul financiar detaliat; b) limitarea perioadei considerate pentru previziunea inflaţiei.
Un rezultat al analizei financiare detaliate este determinarea capacităţii maxime de autofinanţare în monedă curentă, precum şi analiza trezoreriei previzionate, a echilibrului dintre resurse şi nevoi. Proiectul se acceptă dacă din calcule căpătăm un sold net al trezoreriei cumulat, mereu pozitiv, chiar dacă unele solduri anuale sunt negative. În caz contrar, se efectuează o analiză suplimentară, în cadrul căreia se încearcă sporirea uneia sau alteia dintre resurse (fonduri proprii, împrumuturi, etc).
Scopul întregului studiu financiar este de a calcula rentabilitatea definitivă a proiectului. Evaluarea definitivă a rentabilităţii proiectului se poate face cu ajutorul criteriilor contabile sau al folosirii tehnicii actualizării în calculul randamentului.
Cele mai des utilizate criterii contabile sunt:
- a) vânzări nete /investiţii;
- b) profit net /investiţii;
- c) capacitatea maximă de autofinanţare /investiţii.
Cu ajutorul tehnicilor de actualizare se calculează rata internă a rentabilităţii. Calculând rata de rentabilitate a capitalului în condiţiile în care au fost considerate toate obligaţiile fiscale şi financiare, putem aprecia investiţia (proiectul) din punctul de vedere al aspectelor financiare (capacitatea de autofinanţare, echilibrul financiar, etc), iar investitorul poate compara avantajul investiţiei respective cu alte alternative de plasare a capitalului de care dispune.
