Elemente de principiu
Progresul economic al omenirii poate fi privit ca o permanentă contrapunere între dorinţele materiale ale indivizilor sau grupurilor de interese şi nivelul limitat al resurselor existente. Condiţiile existenţei unei pieţe concurenţiale globalizate în corelare cu creşterea economică impun luarea deciziilor optime pentru abordarea unui anumit proiect în diverse domenii de activitate. Decizia de abordare a unui proiect impune şi realizarea unui studiu de fezabilitate pentru proiectul respectiv. În acest scop se definesc următoarele elemente caracteristice:
- a) resursele se consideră ca intrări în activităţile generatoare de bunuri sau de servicii şi pot fi structurate sub formă de teren, capital, forţă de muncă:
- terenul include (ca noţiune sau sens economic) rezultatele exploatării de suprafaţă şi subterane, dar şi suportul pe care se construieşte şi pe care se desfăşoară celelalte activităţi economice;
- capitalul se referă la clădirile, echipamentele şi materialele utilizate în procesele productive, fiind urmare a unei activităţi umane anterioare; bunurile de capital nu satisfac direct nevoile, ci indirect, prin participarea la producerea bunurilor de consum;
- capitalul financiar se referă la active de tipul acţiuni, titluri, depozite bancare, numerar, din care nu se produc direct bunuri, dar care sunt foarte importante în acumularea capitalului propriu-zis;
- forţa de muncă se referă la talentele fizice şi mentale ale omului, utilizate în producţia de bunuri şi servicii; o componentă importantă o constituie abilitatea antreprenorială ce poate fi descrisă prin capacitatea de a organiza producerea de bunuri şi servicii, asumarea deciziei economice, asumarea riscurilor, înnoirea cunoştinţelor şi proceselor tehnologice (inovare);
- b) creşterea economică, principala sursă de satisfacere a dorinţelor şi necesităţilor tot mai mari şi variate ale omenirii, poate fi asigurată pe trei căi principale, şi anume: îmbunătăţirea tehnologică, creşterea acumulării de bunuri, creşterea forţei de muncă (cantitativă şi calitativă). Oricare dintre aceste direcţii utilizate impun o cheltuire de resurse. Aceste direcţii se suprapun sau se succed, astfel încât creşterea economică trebuie, în condiţiile resurselor limitate, descrisă, evaluată, optimizată şi administrată corespunzător.
Pornind de la aceste principii generale, în realizarea oricărei activităţi destinate creşterii economice este necesar a se realiza estimarea eficienţei cheltuirii resurselor atât faţă de necesarul de alocat iniţial, cât şi comparativ cu alte activităţi ce s-ar putea realiza cu aceleaşi resurse.
La nivelul unor proiecte individualizate, alocarea resurselor, indiferent de cine le deţine, se face pe baza unor documentaţii (prognoze, studii, evaluări, planuri) destinate convingerii deţinătorilor de resurse să nu le consume imediat, ci să le aloce în vederea unei multiplicări ulterioare.
Definirea şi caracterizarea studiului de fezabilitate
Studiul de fezabilitate se poate defini ca un mijloc de a ajunge la decizia de a investi. Studiul de fezabilitate trebuie să ofere o bază tehnică, economică şi financiară pentru o astfel de decizie. Într-un astfel de studiu, se definesc şi se analizează elementele critice legate de realizarea unui produs dat, împreună cu variante de abordare ale acestuia.
Studiul de fezabilitate trebuie să se concretizeze într-un proiect privind o activitate dată, pe un amplasament deja ales, folosind o anumită tehnologie sau tehnologii create cu anumite materiale indigene sau de import, cu costuri de investiţie şi producţie determinate şi cu venituri care să asigure o rentabilitate corespunzătoare a investiţiei.
