Definiţia subdezvoltării se bazează pe teoria generală a dezvoltării. Conceptul de dezvoltare economică este multidimensional – el fiind privit ca fiind capacitatea unei economii naţionale de a genera şi susţine o creştere anuală a PIB-ului/locuitor sau în plan mai larg a PNB/locuitor.
Dar experienţa multor popoare din lumea a III-a a demonstrat că, chiar dacă acestea au înregistrat o creştere a produsului intern pe locuitor, sărăcia şi şomajul s-au extins, iar neechitatea distribuirii veniturilor a atins forme alarmante.
Banca Mondială arată că dezvoltarea înseamnă îmbunătăţirea calităţii vieţii, iar în special în ţările sărace o calitate mai bună a vieţiiînseamnă mai mult decât venituri mai mari pe locuitor.
Această îmbunătăţire a calităţii vieţii presupune:
- pe de o partesatisfacerea nevoilor materiale (alimente, locuinţă, sănătate, protecţie socială);
- pe de altă parte educaţie şi afirmarea personalităţii umane, precum şi posibilitatea de a alege.
În condiţiile în care unul dintre aceste elemente lipseşte sau se caracterizează printr-o ofertă slabă, atunci se poate vorbi de o subdezvoltare absolută.
Pe 8 iulie 2003 a fost publicat indicele dezvoltării umane (IDU – publicat de ONU) pe anul 2003, la calcularea sa ţinându-se seama de următorii parametrii:
- longevitatea sau speranţa de viaţă la naştere;
- gradul de alfabetizare a populaţiei;
- nivelul (gradul) de frecventare a cursurilor primare, secundare şi superioare de învăţământ;
- produsul intern brut pe cap de locuitor;
- mortalitatea infantilă;
- dotarea cu echipamente electrocasnice şi automobile;
- accesul la informare (mass-media, telecomunicaţii);
- gradul de urbanizare;
- egalitatea sexelor.
În categoria ţărilor dezvoltate:
I Norvegia (are cel mai ridicat PIB pe locuitor, aproximativ 45000 de dolari)
II Suedia
III Australia
VII SUA
VIII Canada
IX Japonia
X Elveţia
În categoria ţărilor cu dezvoltare medie:
loc 57 Bulgaria
loc 63 Rusia
loc 72 România (înainte era pe locul 56)
loc 73 Arabia Saudită
loc 74 Thailanda
loc 75 Ucraina, Peru, Liban, Albania, Turcia, China, Republica Moldova
În categoria ţărilor subdezvoltate:
loc 125 Botswana
loc 174 Niger
ultima Sierra Leone
Topul puterilor mondiale (ca PIB):
|
1 |
SUA |
|
2 |
Japonia |
|
3 |
Germania |
|
4 |
Marea Britanie |
|
5 |
Franţa |
|
6 |
Italia |
|
7 |
Canada |
|
8 |
Rusia |
Subdezvoltare – este reversul dezvoltării. Ea reprezintă o situaţie economică în care persistă niveluri reduse ale standardului de viaţă, persistă sărăcia absolută, rate de creştere economică scăzute, nivel redus al consumului, rate ridicate ale mortalităţii şi ale natalităţii.
Trăsături ale subdezvoltării: sărăcie absolută, dependenţă faţă de exterior, creştere economică slabă, rate ridicate ale mortalităţii şi ale natalităţii.
Naţiunile Unite au definti ca limită a sărăciei absolute ca fiind nivelul veniturilor de 1 dolar pe zi, ajustat cu paritatea puterii de cumpărare. Astăzi aproximativ 1,3 miliarde de oamenii trăiesc sub această limită a sărăciei.
PNUD identifică 9 probleme majore ale ţărilor subdezvoltate:
- speranţa de viaţă – a crescut mult în ultimii 30 de ani ajungând la o medie de 63 de ani, iar în unele ţări chiar la 70
- sănătatea – doar 2/3 din populaţia acestor ţări are acces la serviciile de sănătate; 1,3 miliarede de oameni nu au acces la apă potabilă, iar în Africa Subsahariană un adult din 40 este seropozitiv
- hrana – în ultimii 30 de ani numărul ţărilor în care s-a asigurat necesarul de hrană s-a dublat de la 25 la 50. Totuşi 15% din populaţia lumii nu are hrană suficientă, iar un copil din 3 suferă de malnutriţie
- educaţia – gradul de alfabetizare a crescut la 65%, restul d populaţiei adulte fiind analfabetă
- venituri şi sărăcie – 1,3 miliarde trăiesc în sărăcie absolută, definită prin venituri prea mici pentru a asigura mijloacele de subzistenţă. În Africa aproape jumătate din populaţie se află sub pragul de sărăcie
- copii – în ultimii 30 de ani, mortalitate infantilă a fost redusă cu mai mult de 50%, dar cu toate acestea malnutriţia şi bolile în general ucid mai mult de 34.000 de copii în fiecare zi
- femeile – două treimi din totalul analfabeţilor din ţările cele mai sărace ale lumii sunt femei. Femeile acced într-un număr de două ori mai mic decât bărbaţii în învăţământul superior
- securitate – aproximativ 35 de milioane de oameni sunt refugiaţi
- mediul – în ultimii 20 de ani ponderea familiilor rurale cu acces la apă potabilă a crescut de la sub 10% la 60% – pădurile tropicale sunt distruse în fiecare secundă cu o suprafaţă egală cu mărimea unui teren de fotbal.
La întâlnirea G8 (+ Rusia) din iulie 2000, identificând sărăcia drept una dintre cele mai grave probleme ale omenirii, a fost elaborat raportul privind sărăcia globală, care vizează că până în anul 2015 populaţia ce trăieşte în sărăcie să scadă la cifra de 815 milioane. Dar se pare că în anul 2008 numărul săracilor poate fi chiar mai mic, de aproximativ 700 de milioane. Această cifră se poate atinge dacă regiunile cele mai sărace ale lumii (Asia de Sud şi Africa Subsahariană) vor înregistra progrese în plan economic şi social.
Ceea ce nelinişteşte Comunitatea Internaţională este adâncirea decalajelor dintre ţările dezvoltate şi cele în dezvoltare şi implicit agravarea contradicţiilor dintre cele două categorii de state.
Subdezvoltarea unui număr mare de ţări este, înainte de toate, efectul unui factor extern şi anume regimul colonial. Fostele colonii au rămas dependente şi după prăbuşirea colonialismului, mai ales prin schimbul inegal cu ţările dezvoltate, rpin vânzarea de materii prime la preţuri reduse, mici şi cumpărarea de produse manufacturate la preţuri ridicate. În asemenea condiţii economia naturală, de subzistenţă, rămasă din timpul colonialismului s-a dezvoltat ca o economie dualostă, dezarticulată, incapabilă să realizeze o dezvoltare autentică şi autoîntreţinută.
Subdezvoltarea este o criză de structură a economiei modiale şi menţinută la nivel mondial ea devine principalul obstacol în calea creşterii schimburilor economiei internaţionale.
Subdezvoltarea nu reprezintă un fenomen omogen, care să se manifeste identic în toate părţile lumii, de gradul de subdezvoltare este diferit de la o regiune la alta. Într-o economie dualistă gradul de subdezvoltare va fi determinat de importanţa (?) relativă a sectorului rămas în urmă în PIB.
O trăsătură a economiei mondiale contemporane continuă să fie starea de dependenţă a sudului subdezvoltat faţă de nordul dezvoltat. Această dependenţă se manifestă mai ales în plan financiar, alimentar şi desigur tehnologic. Dar şi nordul în unele cazuri este dependent de sud. Această dependenţă se manifestă în primul rând din punct de vedere al resurselor naturale (Elveţia, Japonia, Belgia nu au resurse de exemplu) dar şi din punct de vedere al potenţialului de desfacere, în sensul că ţările subdezvolatete şi cele în dezvolare, cu potenţialul lor demografic uriaş (mai mult de 75% din populaţia lumii se află în ţările subdezvolatete şi cele în dezvolare) constituie cea mai importantă rezervă de expansiune a pieţei mondiale pe termen lung, cu atât mai mult cu câtunele pieţe occidentale dau semne de saturaţie.
Cauzele care influenţează negativ funcţionarea pieţelor produselor primare, care continuă să aibă ponderea cea mai ridicatătotalul exporturilor acestor ţări (subdezvoltate şi în dezvoltare) sunt:
- pe de o parte obstacolele tarifare şi netarifare ridicate practicate de ţările dezvolate,
- pe de altă parte instabilitatea preţurilor care este determinată de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă.
Comerţul de produse primare depinde în cea mai mare parte de ţările industrializate, importatoare a acestor produse şi ca urmare lor le revine sarcina elaborării unor programe adecvate care să influenţeze acest segment al pieţei.
Cea care promovează o politică de accelerare a dezvoltării economice a ţărilor în dezvoltare, dar şi a celor subdezvoltate, dar şi o rezolvare a problemei produselor primare este UNCTAD (Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare).
UNCTAD a fost creată în 1964 în urma primei sesiuni a conferinţei care a avut loc la Geneva şi face parte din sistemul Naţiunilor Unite, fiind specializată în probleme comerţului şi dezvoltării pe plan mondial. Are 188 de ţări membre la care se adaugă şi numeroase organisme interguvernamentale şi ONG, care participă la lucrările sale în calitate de observatori. Statele participante se împart în 4 grupuri în funcţie de criterii economice şi geografice:
- Grupul A: al ţărilor în dezvoltare din Africa şi Asia
- Grupul B: al ţărilor dezvoltate membre OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică)
- Grupul C: al ţărilor latino-americane
- Grupul D: al fostelor ţări socialiste, astăzi cu economii în tranziţie.
