La nivelul agentului economic sistemul de informare necesar analizei se formează din 2 mari categorii de surse:
I Sursele interne care reflectă funcţia propriu-zisă a întreprinderii, stările acesteia în anumite momente şi este asigurată de sistemele de evidenţă contabilă. Sursa principală necesară analizei financiare o constituie raportul financiar care este alcătuit din :
- bilanţul contabil, care furnizează conducerii întreprinderii elementele de bază necesare pentru selectarea direcţiilor de dezvoltare, modelelor de optimizare a procesului de producţie şi de desfacere politicii financiare, investiţionale şi de creditare. Bilanţul contabil creează condiţii de analiză a proceselor şi fenomenelor din sfera de interes a agenţilor economici sub aspect dialectic pentru determinarea relaţiei dintre cauze şi efecte în vederea luării măsurilor de reglare şi de stabilire a unor norme.
- raportul privind rezultatele financiare, care evidenţiază veniturile şi cheltuielile pentru o anumită perioadă de timp, grupate în funcţie de natura lor precum şi rezultatul exerciţiului concretizat în profit sau pierdere. Scopul urmărit de acest raport este de a prezenta rezultatul unei afaceri comparînd venitul obţinut în decursul unei perioade cu cheltuielile efectuate pentru obţinerea profitului, oferind posibilităţi de a urmări în evoluţie sarcinile stabilite pentru întreprindere şi de a furniza informaţii necesare pentru luarea deciziilor.
- raportul privind fluxul mijloacelor băneşti sintetizează tranzacţiile în numerar pentru o anumită perioadă de timp. Este destinat să arate modul în care activităţile întreprinderii au afectat lichiditatea şi solvabilitatea acestuia, relaţia dintre fluxurile de numerar din activitatea operaţională, investiţională şi financiară. Acest raport oferă informaţii necesare analizei surselor de încasări şi plăţi în numerar.
- raportul privind fluxul capitalului propriu furnizează informaţii privind structura capitalului propriu
- anexele raportului financiar
II Surse externe sunt necesare orientării activităţii întreprinderii şi adaptării ei la schimbările ce pot avea loc brusc în mediul economic şi ajută la dimensionarea unor noi obiective strategice.
Informaţiile externe în funcţie de natura domeniului la care se referă pot fi structurate astfel:
1) tehnologice
2) economico-financiare
3) juridice
4) fiscale
Informaţiile utilizate trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
- utilitatea
- profunzimea
- vechimea informaţiei
- costul
- executarea informaţiei
În practica cotidiană munca de analiză economico-financiară necesară procesului managerial trebuie să parcurgă următoarele etape:
I stabilirea tematicii, care conţine principalele aspecte şi probleme ale activităţii economico-financiare supuse investigării.
II culegerea şi sistematizarea informaţiei economico-financiare
III prelucrarea şi studierea datelor
IV formularea concluziilor, pe baza cărora se vor stabili şi se vor lua măsuri ce vor permite îmbunătăţirea rezultatelor activităţii economico-financiare.
