Alaturi de taxa pe valoarea adaugata, accize, taxele vamale, taxele de timbru sunt mobilizate la bugetul statului ca impozite indirecte.
Taxele de timbru reprezinta plata serviciilor prestate ori a lucrarilor efectuate de diferite organe sau institutii publice care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza diferite servicii sau rezolva anumite interese legitime ale partilor.
Rezulta, din definitia de mai sus, ca taxele de timbru au un echivalent in serviciile prestate sau lucrarile efectuate de catre diferite institutii de drept public, chiar daca raportul de echivalenta exista numai principial (intre cuantumul fiecarei taxe si valoarea economica a serviciului sau a activitatii aferente nu poate fi un raport de egalitate). De aici rezulta si deosebirea dintre taxele de timbru si impozite (care se percep fara vreun echivalent direct si imediat platitorului), precum si intre taxele de timbru si pretul marfurilor, prestarile de servicii etc., care includ cheltuielile de productie, de circulatie si alte elemente de acumulare baneasca si sunt incasate de toti agentii economici care le produc şi execută.
Din cele prezentate pâna acum rezulta principalele trasaturi ale taxelor de timbru:
- reprezinta plata neechivalenta pentru servicii sau lucrari efectuate de organe sau institutii care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice;
- subiectul platitor este determinat in momentul când acesta solicita efectuarea unei activitati din partea unui organ sau institutii publice;
- taxa se datoreaza numai atunci când organul de stat presteaza un serviciu subiectilor de drept.
Subiecti ai taxelor (platitori) sunt atât persoanele fizice cât si cele juridice pentru care se presteaza un serviciu, se intocmesc acte sau se efectueaza activitati supuse taxelor de timbru.
Principalele categorii de acte sau servicii supuse taxelor de timbru sunt urmatoarele:
- actele si serviciile prestate de birourile notariale si de organele administratiei publice cu atributii notariale;
- reclamatiile si memoriile adresate organelor administratiei publice si certificatele de orice fel;
- actele de stare civila;
- actele de identitate;
- actiunile si cererile adresate instantelor judecatoresti;
- autorizatiile eliberate de organele administratiei publice si autorizatiile acordate;
- eliberarea permiselor de conducere si a certificatelor de inmatriculare a autovehiculelor.
Cuantumul taxelor de timbru se stabileste in functie de natura si complexitatea serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce fac obiectul actului taxabil, de caracterul actelor sau faptelor solicitate. De aceea, in practica, distingem doua categorii de taxe de timbru, si anume:
- taxe fixe, care se aplica, de regula, actelor neevaluabile valoric si se exprima in sume absolute;
- taxe procentuale (proportionale, progresive sau regresive pe transe de valoare), care se aplica „ad-valorem” in cazul actelor evaluabile valoric.
Obiectul taxelor de timbru il constituie actele si faptele intocmite sau prestate de institutii publice sau alte organe specializate.
In functie de organele care primesc, intocmesc, elibereaza sau presteaza servicii taxabile, taxele de timbru se grupeaza in:
- taxe de timbru de notariat (pentru actele si serviciile notariale: legalizare, autentificare, eliberare de acte, copii);
- taxe judiciare de timbru judecătoreşti (pentru actele si faptele cu caracter jurisdictional);
- taxele consulare care se încasează de către consulate pentru eliberarea de certificate de origine, acordarea de vize, etc;
- taxele de administraţie care se încasează de către diferite organe ale administraţiei de stat sau locale în legătură cu eliberări de autorizaţii, permise, certificate, etc.
