Autorul acestei teorii este Paul Anthony Samuelson (n.1915), economist american, laureat al Premiului Nobel pentru economie din anul 1970.
P.Samuelson şi-a expus sinteza concepţiilor sale în lucrarea Ekonomics, devenit în ultimele decenii cel mai răspândit manual de Economie politică şi care se apropie de publicarea celei de a douăzecea ediţii, tipărit în zeci de milioane de exemplare în diverse limbi. Locul central în cadrul sintezei revine noţiunii de „economie mixtă”.
Referindu-se la economia de piaţă, în general, dar în primul rând la economia americană, P.Samuelson consideră că termenul „libera iniţiativă privată” sau „capitalism concurenţial” folosit la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX nu mai corespunde realităţilor din perioada actuală, în care funcţiile economice ale statului s-au dezvoltat fără întrerupere. De aceea regimul actual american, afirmă P.Samuelson, este un sistem economic mixt. în care „controlul este exercitat simultan de instituţiile publice şi private” .
Economia mixtă presupune măsuri luate de stat pentru a controla activitatea economică, legislaţia vamală, legi contra falsificărilor, pentru reglementarea serviciilor publice, legislaţie pentru garantarea salariilor minime ş.a. Dar, în acelaşi timp „sute de mii de mărfuri sunt produse de milioane de indivizi particulari oferind mai mult sau mai puţin după gustul lor, fără a fi supuşi nici unei direcţiuni centralizate, nici unui plan general”[1]. Deci, are loc coexistenţa între intervenţia statului şi desfăşurarea de la sine a numeroase activităţi economice. Nu se mai poate vorbi nici de „un capitalism pur”, nici de o intervenţie statală exagerată; nici de o economie bazată, inclusiv, pe preceptele clasice, nici pe dirijism statal. în acest sens, P.Samuelson precizează că economia contemporană este o economie mixtă, cel puţin în dublu sens: iniţiativa privată este modificată prin intervenţia statului; acţiunea concurenţei perfecte este supusă elementelor monopoliste.
P.Samuelson consideră că concurenţa perfectă este astăzi mai mult un termen tehnic, pe care economistul îl foloseşte pentru a caracteriza cazul unde nici un agricultor, om de afaceri, nu exercită nici o influenţă personală oricare ar fi ea, asupra preţurilor practicate pe piaţă. Dar, în lumea reală concurenţa nu este nicăieri nici pe departe perfectă. Şi aceasta de aceea că există elemente de monopol care pot să denatureze preţurile, să ducă la o alocare anormală a resurselor şi la supraprofîturi. Deci, în prezent nu există concurenţă perfectă, ci concurenţă imperfectă.
Pornind de la situaţia reală, P.Samuelson recunoaşte tot mai mult necesitatea intervenţiei statului în economie. El apreciază că mecanismele economiei de piaţă lăsate la voia jocului exclusiv al ofertei şi cererii, pot să conducă economia naţională la stare de criză, sau depresiunea economică, „că jocul pieţei generează monopoluri, care apoi, degradează concurenţa”. în această situaţie statul intervine ca agent care cheltuieşte pentru a ameliora veniturile reale sau monetare ale unor cetăţeni. Statul poate, de exemplu, să asigure paturi de spitale cetăţenilor săi, poate acorda ajutoare pentru şomaj sau pentru bătrâneţe. Un obiectiv important al statului îl constituie asigurarea unui minim de viaţă, printr-o anumită politică socială sau financiară. P.Samuelson atrage atenţia că nu este suficient ca statul orientându-se spre soluţionarea problemelor legate de creşterea venitului naţional, să omită din calcule cheltuielile sociale. La etapa contemporană un aşa pas este inadmisibil. Ţările cu economie mixtă dezvoltată trebuie să se preocupe de creşterea lor economică, dar fără a sacrifica stabilitatea şi justiţia socială.
Prezentând statul economiei mixte ca fiind capabil să asigure un minim de existenţă, P.Samuelson atrage, însă, atenţia că oamenii preferă, în locul unui venit minim asigurat, să aibă un loc de muncă sigur, că majoritatea publicului apt de muncă preferă garantarea folosirii forţei de muncă şi nu a veniturilor minime. In opinia lui, statul economiei mixte este chemat să realizeze măsuri intervenţioniste pentru reducerea inegalităţilor existente între diferite pături sociale.
[1] Ibidem, pag.70
