Tipologia informaţiilor în cercetarea de marketing

În baza de date a oricărei organizaţii trebuie să existe informaţii certe, actualizate şi suficiente care să-i permită luarea unor decizii corecte.

Diversitatea informaţiilor presupune sistematizarea lor după anumite criterii de clasificare. Astfel  se pot delimita:

1. a) După natura şi conţinutul informaţiilor există:

– Informaţii cantitative referitoare la comportamentul general al consumatorilor pe piaţă. Sunt obţinute prin răspunsuri la întrebări de tipul „cât?”, „cum?” şi au caracter de relativă obiectivitate şi controlabilitate. Informaţiile cantitative sunt de genul: cantităţi cumpărate, locuri de cumpărare, notorietatea produselor şi mărcilor, modul de informare asupra acestora.

• Informaţii calitative referitoare la comportamentul consumatorului. Sunt obţinute prin răspunsuri la întrebări de tipul „de ce” şi au caracter puternic subiectiv. Informaţiile calitative sunt rezultat al unor motivaţii, percepţii, opinii, atitudini, preferinţe.

1. b) După localizarea lor există:

– Informaţiile interne care se obţin din interiorul firmei, exprimând activitatea globală şi evoluţia firmei. Exemple: volumul vânzărilor în raport cu sortimentaţia, clienţii, canalele de distribuţie şi zonele geografice unde au loc.

– Informaţiile externe provin din afara firmei, caracterizând mediul economic în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, cu referire specială la clienţi, concurenţă, produse similare şi înlocuitori, rezultate economico-financiare ş.a.  Pe baza acestor informaţii se poate realiza ierarhizarea firmelor din aceeaşi categorie.

1. c) După sursele din care provin, există:

– Informaţii primare, care se obţin în urma unor cercetări de teren concepute şi organizate special: observarea comportamentului consumatorului în mod obişnuit sau în urma modificării unora dintre parametrii contextului comercial, anchete şi sondaje de opinie asupra  persoanelor ce deţin informaţii şi sunt dispuse să răspundă.

– Informaţii secundare, ce se obţin prin culegerea lor din interiorul firmei (date din evidenţele financiar-contabile şi comerciale) sau din exteriorul firmei (date din surse statistice, din bănci de date, furnizate de organizaţii specializate sau diverse publicaţii). Se extrag doar dacă este nevoie de ele, cu costuri  reduse. Nu avem întotdeauna la dispoziţie mijloacele necesare de a le verifica autenticitatea, calitatea şi corectitudinea.

1. d) După perioada la care se raportează, se cunosc:

– Informaţii de moment (culese într-un moment dat) – obţinute în secţiune transversală;

– Informaţii de evoluţie – culese despre aceleaşi variabile în mod repetat, în momente diferite, de la aceleaşi surse investigate sau de la surse diferite – obţinute în profil longitudinal.

1. e) Din punct de vedere al modului în care circulă, informaţiile sunt:

– Informaţii scrise;

– Informaţii orale.

Aceste două tipuri pot fi obţinute prin preluare de pe suporturile pe care se află, prin comunicare de la purtătorul lor sau prin observare de către culegător fără ca posesorul lor să fie implicat.

1. f) După regimul în care circulă, există:

– Informaţii libere, transmise şi recepţionate fără restricţii,

– Informaţii confidenţiale (secrete), care nu sunt disponibile decât în anumite condiţii.

1. g) După modul în care se obţin, se cunosc:

– informaţii la cerere, ca răspuns la o solicitare expresă;

– informaţii din surse monitorizate, provin din surse pe care le consultăm la anumite intervale de timp.

Practica a delimitat metode numeroase de culegere a informaţiilor. Sunt cunoscute patru mari grupe de metode, în funcţie de căile, modalităţile prin care sunt atrase informaţiile:

1. explorarea surselor statistice;
2. cercetarea directă;
3. experimentul de marketing;
4. simularea fenomenelor de marketing.