Serviciul poate fi prestat pentru un consumator individual, pentru o instituţie (închirierea unui calculator) sau să fie comun în cele două cazuri (serviciul energetic). Prin serviciu se satisface o nevoie a clientului. Unele nevoi pot fi satisfăcute doar de organizaţii mari (de exemplu, comunicarea prin radio), care pot să unească tehnologiile şi investiţiile necesare, altele de prestatori individuali faţă de munca prestată de un neprofesionist, altele pentru că satisfac nevoi psihologice (amuzament, eliberare de munci dezagreabile), iar unele pentru că oferă prilej de dezvoltare intelectuală (învăţătură şi creaţie).
Câteva servicii sunt automatizate (aprovizionarea cu energie), altele sunt manuale (restaurante).Există foarte multe clasificări în sfera serviciilor, dar cea mai cunoscută este următoarea:
- servicii pentru producţie (industrie şi agricultură) – reparaţii de utilaje, transport comercial etc.;
- servicii publice – se adresează unei întregi colectivităţi (învăţământ, cultură, apărare, sănătate, transport, distribuţie energie şi gaze etc.;
- servicii de piaţă (comerciale) – prestate la cerere: alimentaţie, bancare,cosmetice, cazare, reparat obiecte casnice, învăţământ privat, cabinete medicale private, servicii de pază,servicii de asigurare etc.
- servicii avansate (terţiarul avansat) – consultanţă de specialitate,realizare proiecte, sisteme informatice etc.
Multitudinea de clasificări a serviciilor derivă din existenţa unor definiţii diferite ale serviciului. În SUA, alimentarea cu gaz şi electricitate este considerată serviciu (distribuţie), iar în alte ţări producţie (importantă fiind producţia lor). În Franţa alimentaţia publică este un serviciu, iar în SUA producţie. Acest lucru se datorează faptului că serviciile par foarte diferite prin complexitatea lor (de exemplu, un tuns faţă de telecomunicaţii), dar dacă se analizează mai bine se vede că diferenţa de complexitate există şi în cazul bunurilor (un pulover faţă de un avion). Aspectele comune apar din procesul prin care sunt obţinute.
Serviciile pentru producţie s-au diversificat în mod continuu, putându-se deosebi trei etape:
- etapa I (1950-1960): a apărut consultanţa juridică, fiscală, contabilă, comercială;
- etapa a II-a (1965-1975): externalizarea unor activităţi – cercetare, proiectare (engineering), pază, curăţenie, transport, informatică;
- etapa a III-a (1980-1990): s-au răspândit activităţi de reorganizare,studii de fezabilitate, factoring, gestiunea exportului.
Factoring reprezintă o intermediere financiară. Sunt cumpărate drepturile unei întreprinderi ce rezultă din vânzarea produselor. Astfel este pusă la dispoziţia întreprinderilor furnizoare contravaloarea mărfurilor (mai puţin dobânda şi comisioanele). Societăţile de factoring sunt bănci dar şi societăţi de asigurare.Societăţile de gestiune a exportului oferă servicii micilor întreprinderi.
O altă clasificare a serviciilor se face după destinatar: persoane, casa, afacerile.
Deoarece se execută preponderent prin intermediul oamenilor, o clasificare posibilă a serviciilor ţine seama de factorul uman:
- Servicii bazate pe personal:
- personalul calificat: reparaţii, întreţinere, îngrijire ambient,decoraţiuni;
- personal profesionalizat: contabili, avocaţi, consultanţi, doctori, profesori;
- personal neinstruit.
- Servicii bazate pe echipamente:
- automatizate;
- mecanizate;
- Servicii mixte: transport, poştă, bănci, distribuţie, promovare produse.
În acelaşi scop J. Juran clasifică serviciile astfel:
- de închiriere: apartamente, automobile;
- pentru ajutor: transport, telefon;
- pentru sfaturi: medicale, legislative;
- pentru îngrijire: sănătate, cosmetice;
- pentru întreţinere: automobile, casă, aparate casnice;
- pentru înlocuire muncă: restaurante.
Referitor la industria serviciilor, Juran identifică următoarele ramuri:
- transport: căi ferate, metrou, aerian, autobuze, conducte;
- utilităţi publice: telefon, energie, sănătate;
- restaurante şi hoteluri;
- comerciale: alimente şi îmbrăcăminte;
- informare în masă: radio, TV, ziare;
- personale: avocaţi, doctori;
- guvernamentale: apărare, sănătate, educaţie.
În Anglia se foloseşte următoarea clasificare a serviciilor:
- servicii personale: instruire auto, cosmetică, stomatologie, antrenament sportiv, optice;
- servicii de oficiu (shop): cofetărie, clinică, întreţinere auto (servicii de atelier);
- servicii profesionale: contabilitate, financiare, veterinare, arhitectură, juridice (servicii de cabinet);
- servicii de masă: hotel, şcoală, curierat, distribuţie, restaurant, transport persoane, grădiniţe (servicii de sistem);
- servicii de organizaţie (factory): curăţătorie, reparaţii, întreţinere,poştă, bănci (servicii de fabrică).
Clasificarea serviciilor în Japonia, conform General Research Development Organization , este următoarea:
- servicii publice: electricitate, gaz, apă, transport, comunicaţii;
- servicii financiare: bănci, societăţi financiare, societăţi de asigurări;
- servicii de distribuţie: cu ridicata, cu amănuntul; agenţii imobiliare,
societăţi comerciale;
- servicii personale: restaurante, hoteluri, spălătorii, frizerii, saloane de
frumuseţe, cinematografe, discoteci, teatre;
- servicii pentru întreprinderi: informaţii, consultanţă, publicitate;
- servicii pentru echipamente: întreţinere (automobile, electrocasnice),
reparaţii instalaţii;
- servicii specializate: avocaţi, revizori, consultanţi, arhitecţi;
- servicii sociale: şcoli, institute de cercetare, biblioteci, muzee,
curăţenie urbană.
- Mori de la Toshiba este adeptul următoarei clasificări a serviciilor:
- transport şi comunicaţii;
- electricitate, gaz, apă;
- finanţare, asigurări, agenţii imobiliare;
- servicii publice;
- comerciale: en-gros, cu amănuntul;
- servicii profesionale, care la rândul lor pot fi:
a). sociale:
- medicale: spitale, dispensare, curăţenie oraşe, asistenţă socială,
lucrări publice, igienă;
- educaţionale: şcoli, institute de cercetare, instituţii religioase.
b). private:
- pentru birouri:
- informare: oferire informaţii, publicitate, prelucrare date;
- mărfuri: bunuri de consum, leasing, spălătorii;
- întreţinere: automobile, ascensoare, aer condiţionat,încălzire, iluminat public;
- pentru persoane fizice;
- pentru timpul liber: hoteluri, parcuri de distracţii, teatre,
mass-media, cinema;
- pentru viaţa cotidiană: spălătorii, frizerii, saloane de
frumuseţe, agenţii pentru baby-sitter;
- pentru alimentaţie: restaurante, cafenele, night club, salon de ceai.
Conform standardului ISO 9004-2 (Managementul Calităţii), serviciile pot
fi clasificate astfel:
- Servicii cultural-turistice: (cazare,alimentaţie publică,servicii turistic, spectacole, radiodifuziune,televiziune,agrement.)
- Servicii de comunicaţii: (transporturi aeriene,transporturi rutiere;transporturi feroviare;transporturi maritime şi fluviale;transporturi pe cablu;telecomunicaţii;servicii poştale;servicii de informare).
- Servicii medicale: asistenţa medicală (în spitale, ambulatoriu,
laboratoare medicale etc., cu medici, opticieni, asistenţi medicali);
- Servicii de întreţinere şi reparaţii pentru: instalaţii electrice; echipamente mecanice; sisteme de încălzire/climatizare; autovehicule; construcţii; calculatoare electronice.)
- Servicii de utilitate publică: (salubrizare şi gestionarea deşeurilor; alimentare cu apă, gaze sau energie termică; distribuţie electricitate; întreţinerea spaţiilor verzi; pompieri; poliţie; servicii publice ).
- Servicii comerciale: (vânzări „en gros” sau „en detail” de produse; depozitarea mărfurilor; marketing; ambalarea-condiţionarea produselor.)
- Servicii financiare: (servicii prestate de bănci; servicii prestate de societăţile de asigurare; servicii prestate de casele de pensii; administrarea proprietăţilor; vânzarea/cumpărarea imobilelor ; contabilitate.)
- Servicii profesionale: elaborarea planurilor şi proiectelor de arhitectură; expertizarea produselor/evenimentelor;asistenţă juridică; paza şi asigurarea securităţii; educaţie şi instruire; managementul calităţii; proiectare constructivă şi tehnologică; consultanţă).
- Servicii administrative: (managementul resurselor umane; serviciile informatice; servicii ale administraţiei publice.)
- Servicii tehnice: (înregistrări foto-video-audio; încercări mecanice, electrice, climatice; analize fizico-chimice;)
- Servicii ştiinţifice: (cercetare ştiinţifică; dezvoltare produse; studii tehnico-economice; asistarea elaborării deciziilor.)
- Servicii de aprovizionare: (contractarea şi urmărirea contractelor; gestionarea şi distribuirea materialelor.)
Serviciile financiare,au prezentat şi ele odată cu revoluţia serviciilor, o adevarată dezvoltare. Serviciile prestate de asigurare au contribuit şi ele la această dezvoltare,mai ales în ultimii ani,lucru demonstrat de numeroasele societăţi de asigurări apărute pe piaţă.
