Amploarea crescândă a rolului instituţiilor financiar – bancare, ca şi diversificarea operaţiunilor efectuate de ele au condus la constituirea diferitelor forme de bănci şi de instituţii financiare la specializarea lor. Cea mai generală grupare a băncilor se concretizează în bănci de emisiune (una în fiecare ţară) şi băncile comerciale.
Banca de emisiune (banca centrală ) deţine o poziţie specială în cadrul sistemului bancar al fiecărei ţări, conferită de operaţiunile pe care ea le efectuează. Atribuţiile băncii de emisiune constau în: emiterea biletelor de bancă, crearea şi gestionarea puterii de plată în ţară, supravegherea societăţilor comerciale şi a altor instituţii de credit în sensul regularizării volumului şi costului creditului, conlucrarea cu Trezoreria pentru a conduce programul de împrumut al guvernului, conducerea politicii monetare şi valutare a ţării căutarea căilor economice de menţinere a stabilităţii monetare şi de asigurare a funcţionalităţii sistemului bancar.
Funcţia principală a băncilor centrale este cea de emisiune monetară, de punere în circulaţie a bancnotelor şi a monedei divizionare deţinute de agenţii nonfinanciari. Fiind instituţie de emisiune, Banca Centrală pune în circulaţie cantităţile de bani care, de regulă, corespund nevoilor de lichiditate a economiei în ansamblul ei şi care se încadrează în obiectivele de politică monetară şi bugetară a ţării. În acest sens, Banca Centrală joacă un rol indirect dar important în crearea de monedă.
Băncile Comerciale reprezintă un tip de întreprindere lucrativă specializată, care furnizează bani – capital – celorlalţi agenţi economici, persoane fizice şi/sau juridice. Această activitate se realizează mai ales pe baza resurselor băneşti atrase, dar şi a capitalului propriu. Băncile comerciale se împart în bănci de depozit şi bănci ipotecare.
- a) Băncile comerciale de depozit îşi procură mijloacele financiare de care au nevoie de pe piaţă, prin depunerile pe termen scurt ale clienţilor.
La rândul lor, acestea pot fi:
– bănci de depozit propriu – zise, care primesc depuneri la vedere şi pe termen şi care acordă credite pe termen scurt;
– bănci de afaceri, care dispun de capitaluri proprii însemnate şi îşi procură mijloacele necesare şi prin emiterea de obligaţiuni sau acţiuni, ele putând acorda credite pe termen lung.
- b) Băncile ipotecare sunt acelea care îşi procură mijloacele necesare pentru emisiunea de înscrisuri şi obligaţiuni ipotecare.
Tipurile de bănci, diversitatea formelor acestora, ca şi legăturile multiple dintre ele sunt dependente de condiţiile economice şi social – politice din fiecare ţară.
