Organizaţiile economice interstatale au luat fiinţă ca o încercare de răspuns la diferite probleme cu care se confruntau statele lumii. Întâi au apărut problemele si apoi aceste noi entităţi şi nu invers. Orgaizaţiile economice subregionale, regionale sau interregionale au fost create ca urmare a preocupărilor comune ale unui anumit grup de state general, a căror rezolvare impunea cooperearea întregii comunităţi internaţionale(pacea, securitatea, subdezvoltarea, circulaţia moneteră, echilibrul ecologic etc.) , au fost înfiinţate organizaţii interstatale cu vocaţie universală. Unele dintre aceste organizaţii sunt specializate, concentrîndu-şi eforturile asupra unui anumit domeniu.
Un alt tip de organizaţii interstatale este cel integraţionist. După Francois Perroux, un astfel de tip de integrare „uneşte elmente pentru a forma un tot”. Totodată, „el măreşte coeziunea unui întreg deja existent”.
Două sunt premisele integrării economice interstatale: un nivel de dezvoltare asemănător al ţărilor candidate şi voinţa politică a acestora, liber exprimată.
Există grupe diferite de integrare interstatală:
Zona liberă de schimb, caracterizată prin abolirea obstacolelor tarifare şi netarifare(îndeosebi a restricţiilor cantitative), între statele membre, care îşi păstreză, însă libertarea de acţiune în relaţiile cu terţii(cei din afara zonei).
Uniunea vamală, faţă de zona liberă de schimb, aduce în plus, aduptarea unui tarif vamal comun al statelor membre în relaţiile cu statele nemembre.
Piaţa comună reprezintă o unitate vamală completă, prin introducerea liberei circulaţii a factorilor de producţie.
Uniune economică constituie, pînă în prezent, stadiul cel mai avansat de integrare interstatală. Faţă de caracteristicile Pieţei Comune, ea presupune armonizarea politicilor economice(fiscale, monetare etc.) şi sociale. Moneda unică este, de asemenea, o ţintă specifică pentru această formă de integrare.
Integrarea interstatală conduce la lărgirea considerabilă a pieţei şi deci la stimularea concurenţei, obţinerea de economii de scară, stimularea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare etc.
Inregrarea interstatală generează un mecanism capabil să permită agenţilor economici performanţe superioare faţă de cele obţinute anterior înfiinţării organizaţiei. Cu alte cuvinte, o organizaţie interstatală integraţionistă trebuie să aibă un efect multiplicator. Dar un astfel de rezultat nu poate fi realizat dacă părţile candidate la integrare se află la diferite neveluri de dezvoltare, dacă între ele există mari decalaje economice.
Indiferent de tipul sau de forma organizaţiilor economice interstatale, esenţial este ca ele să nu se transforme în grupări închise, care să promoveze discriminarea în relaţiile economice internaţionale.
