Prima normă avută în vedere de Directiva Uniunii Europene atunci când a definit manipularea este îndreptată spre interzicerea persoanelor de a desfăşura tranzacţii despre care se ştie că vor avea ca principal efect creşterea sau scăderea artificială a preţului, a cererii sau a ofertei pentru plasamentul respectiv prin crearea unei imagini false sau care poate induce în eroare investitorii.
Astfel, se consideră a fi manipulări atât efectuarea tranzacţiilor sau emiterea ordinelor care induc în eroare cât şi situaţia în care operaţiunile respective dau sau ar putea da semnale false.
Painting the tape. Conform Ghidului elaborat de CESR această tehnică se referă la iniţierea de acţiuni prin care se realizează tranzacţii vizibile în cadrul sistemului de tranzacţionare doar pentru a se crea impresia unei activităţi sau a unei modificări de preţ în ceea ce priveşte un instrument financiar. Metoda painting the tape se bazează pe manipularea pieţei prin tranzacţii efective (chiar dacă artificiale) la care participă în mod necesar mai multe persoane. Premiza unei astfel de tehnici constă în deţinerea de către manipulator şi de către complici a unor acţiuni cu lichiditate redusă, dar cu un oarecare potenţial de creştere, scopul fiind atragerea atenţiei asupra instrumentului financiar respectiv, pentru ca acesta să înceapă să fie tranzacţionat pe un trend ascendent.
Una dintre modalităţile folosite este fărmiţarea unui pachet mai mare de acţiuni în pachete de dimensiuni reduse care sunt mai apoi vândute şi răscumpărate într-un interval de câteva minute pentru a crea imaginea unei lichidităţi crescute. Este asociată în general cu investitorii instituţionali şi cu fondurile de investiţii, care apelează la această manevră la sfârşitul trimestrelor sau la sfârşitul anului, pentru a da impresia că şi-au îmbunătăţit performanţele, prin creşterea preţului acţiunilor pe care le deţin, în timp ce marea majoritate a investitorilor nu poate face nimic pentru a preveni astfel de activităţi. De asemenea, este legată de crearea unor grupuri de persoane care acţionează în mod concertat, aşa-numitele pools, care au funcţionat cu succes în SUA anilor 1920. În principiu, asocierea de acest tip nu este una ilegală, decât atunci când se constată că scopul este cel de a manipula piaţa.
O tehnica derivată din cea descrisă mai sus, ce poarta numele de window dressing[1] este caracteristică fondurilor mutuale şi semnifică vinderea acţiunilor neperformante şi achiziţionarea de acţiuni performante chiar înaintea publicării rapoartelor oficiale privind investiţiile fondului pentru a crea ideea că de-a lungul timpului s-au făcut doar investiţii bune şi implicit pentru a crea o imagine cât se poate de atractivă pentru potenţialii investitori. Această tehnică este considerată manipulatorie deoarece prin acţiunile de ultim minut care implică schimbări semnificative în portofoliul fondului respectiv se încearcă amăgirea publicului.
O alta metodă numită wash trades[2] se diferenţiază de metoda painting the tape prin faptul ca tranzacţiile sunt făcute pentru a crea impresia de vânzare sau cumpărare în condiţiile în care nu există modificări efective ale beneficiarului, deci avem de-a face cu tranzacţii fictive. Această metodă poate fi folosită de către părţi care acţionează în mod singular sau concertat. De exemplu, un investitor poate cumpăra şi vinde simultan acţiuni ale unei companii prin două case de brokeraj diferite pentru a crea impresia unei activităţi intense de tranzacţionare a acţiunilor respective, cu scopul de a atrage atenţia altor investitori pe fondul unei lichidităţi crescute. O altă posibilitate este ca două sau mai multe persoane să facă un aranjament prin care să schimbe un anumit număr de acţiuni la un preţ prestabilit într-o perioadă foarte scurtă de timp.
Cunoscută şi sub denumirea de round-trip această operaţiune ilegala „nu afectează venitul net al companiei, având doar efectul de a distorsiona numărul tranzacţiilor dintr-o anumită zi.”[3] În principiu o astfel de operaţiune este caracteristică persoanelor care dispun de resurse ridicate sau investitori instituţionali, uneori fiind vorba chiar de companiile ale căror acţiuni sunt tranzacţionate, pe fondul unei lichidităţi scăzute cu scopul de a crea imaginea unei companii cu un succes mai mare decât cel real. Investigarea unei asemenea scheme este destul de complicată şi nuanţată pentru că în prezent platformele electronice folosite pentru supraveghere nu sunt atât de performante dar şi pentru că verificarea identităţii posesorilor conturilor de la toate firmele de brokeraj şi mai apoi identificarea celor care folosesc asemenea metode de manipulare este o munca extrem de laborioasă.
O categorie de persoane care au posibilitatea de a manipula bursa este reprezentată de brokeri. Problema manipulării de către intermediari apare cu precădere pe pieţele emergente.[4] Astfel, exista dovezi că cele mai mari delicte pe piaţa bursieră din China au fost făcute în complicitate cu agenţii de bursă, brokerii fiind deseori acuzaţi de colaborare cu managerii companiilor în vederea inducerii în eroare a publicului investitor. În anul 2005 autoritatea de supraveghere a bursei din India a condamnat la închisoare 11 brokeri acuzaţi de manipularea pieţei.
Ordine puse necorespunzător în corespondenţă[5] sau improper match orders se referă la efectuarea de tranzacţii pentru care atât ordinele de cumpărare cât şi cele de vânzare sunt introduse aproximativ la acelaşi moment, la acelaşi preţ şi cantitate de către părţi diferite, dar care acţionează împreună, cu excepţia cazului în care respectivele tranzacţii sunt derulate în conformitate cu regulile sistemului de tranzacţionare (tranzacţiile cross); aceasta tehnica mai poarta numele de crossing trades. Este vorba aşadar de conturile unor persoane diferite, dar care acţionează în mod concertat. Acest tip de manipulare este asemănător cu metoda painting the tape, dar se diferenţiază prin faptul ca ordinele sunt introduse aproximativ în acelaşi timp şi se referă la cantităţi aproape identice. Scopul este de a împiedica ceilalţi investitori să interfereze în evoluţia preţului instrumentului financiar respectiv, pentru ca acest preţ să poată atinge nivelul dorit de manipulatori, urmând ca mai apoi aceştia să îşi închidă poziţiile. Acest tip de manipulare nu ar avea nici o logică dacă ar viza instrumente financiare cu lichiditate scăzută, însă situaţia se schimbă în cazul în care există deja un anumit nivel de interes pentru titlurile respective.
Plasarea ordinelor fără intenţia de execuţie a acestora[6] „Introducerea de ordine de tranzacţionare de valoare mai mare sau mai mică faţă de cele anterioare cu intenţia de crea o impresie falsă în ceea ce priveşte cererea sau oferta pentru un anumit instrument financiar, urmată de retragerea lor înainte de executare.” Efectele unei asemenea metode sunt mai pregnante în această perioadă, având în vedere că majoritatea burselor folosesc un sistem electronic de tranzacţionare şi toţi participanţii la piaţă au posibilitatea de a vizualiza instantaneu ordinele introduse de ceilalţi intermediari. Această operaţiune este cunoscută şi sub denumirea de spoofing[7] , unbundling[8] sau phantom bids[9] şi conform analiştilor este una dintre cauzele ce determină creşterea volatilităţii pe piaţa de capital. Inducerea în eroare a celorlalţi participanţi are loc în momentul în care acestora li se creează o falsă impresie cu privire la cererea, oferta sau preţui uni anumit titlu. Având în vedere acest fapt, ajungem la concluzia că pentru a putea vorbi de un caz de manipulare este necesar ca ordinul plasat ce va fi ulterior retras fără a fi executat să aibă efecte asupra celor mai bune cotaţii la vânzare, respectiv la cumpărare.
[1] http://www.fool.com .
[2] CESR (aprilie 2007), p.13.
[3] www.investopedia.com .
[4] Siddiqi, Hammad (2007), pp. 2-3.
[5] www.practicallaw.com .
[6] CESR (aprilie 2007), p. 13.
[7] http://www.market-abuse.com .
[8] Ibidem .
[9] http://www.thestar.com .
