Acest tip de manipulare presupune în esenţă utilizarea şi/sau răspândirea de informaţii, rapoarte, analize, neadevărate, false sau incomplete indiferent dacă acestea sunt pozitive sau negative la adresa unui anumit emitent. O primă precizare ce trebuie avută în vedere este că diseminarea unor astfel de informaţii nu este considerată manipulatorie decât dacă manipulatorul încheie tranzacţii la preţuri artificiale determinate de acţiunea sa sau a complicilor săi. Din acest punct de vedere considerăm ca definiţia acestor tipuri de manipulare este incompletă şi lasă loc multor interpretări abuzive.
Una dintre metodele care se încadrează în această categorie poartă denumirea de scalping şi presupune profitarea de pe urma influenţei deţinute pe piaţă a persoanei care emite opinii sau recomandări. Procesul de scalping presupune ca această persoană să realizeze tranzacţii imediat ce preţul titlurilor la care a făcut referire ajunge la nivelul dorit. În cazul în care manipulatorul este o firmă de consultanţă la care investitorii mai puţin experimentaţi apelează, aceştia din urmă sunt sfătuiţi „să evalueze şi să decidă dacă acel consultant serveşte doi stăpâni sau doar unul, în special dacă al doilea stăpân este propriul interes”[1].
Ascunderea identităţii sau concealing ownership presupune iniţierea unor tranzacţii menite să ascundă identitatea deţinătorului unui anumit instrument financiar prin deţinerea acestuia în numele unei persoane cu care acesta are legături nedezvăluite conform cu reglementările respectivei pieţe. Dezvăluirile pot fi înşelătoare în legătură cu adevărata deţinere a activului suport al unui instrument. (Această practică nu acoperă cazurile în care există motive întemeiate pentru ca o parte să deţină instrumente financiare în numele altei părţi decât deţinătorul beneficiilor. Nu orice situaţie în care nu sunt făcute dezvăluirile necesare este una de manipulare a pieţei.). Această practică este considerată ilicită în măsura în care investitorii sunt induşi în eroare cu privire la structura acţionariatului emitentului sau cu privire la persoana care deţine o poziţie dominantă şi care poate influenţa evoluţia cursului titlurilor respective. O noţiune derivată este cea de parking & warehousing[2] care presupune o vânzare a titlurilor dublată de încheierea unui contract prin care părţile se obligă să încheie o tranzacţie de sens contrar după o anumită perioadă de timp prestabilită. Ascunderea identităţii adevăratului posesor poate avea ca obiectiv pregătirea unei acţiuni de preluare a companiei respective.
Diseminarea, prin media, de informaţii referitoare la piaţă false sau care induc în eroare cu intenţia de a modifica preţul unui instrument financiar sau al unui activ suport al unui instrument financiar astfel încât persoana care a iniţiat diseminarea să beneficieze de pe urma acestei modificări. Acest procedeu este identic cu metoda scalping atunci când diseminarea se realizează prin intermediul unor opinii şi recomandări de investiţii.
Pump and dump este „acţiunea prin care un investitor adoptă o poziţie long pe o anumită valoare mobiliară urmată de o nouă acţiune de cumpărare şi/sau diseminare de informaţii care induc în eroare în legătură cu respectiva acţiune cu scopul de a ridica preţul acesteia. Alţi participanţi pe piaţă sunt atraşi de efectul asupra preţului şi cumpără respectiva acţiune. Manipulatorul vinde ulterior deţinerile la un preţ ridicat.”[3] Ulterior acesta cunoaşte o scădere dramatică, de fapt o revenire la nivelul stabilit pe cale naturala, iar investitorii induşi în eroare se confruntă cu pierderi. Premiza acestei tehnici constă în deţinerea în portofoliu a titlurilor respective ca instrument de bază sau ca activ suport a altor instrumente financiare derivate pe care s-a adoptat o poziţie de cumpărare. O altă premisă posibilă constă în free-float-ul redus, fiind mult mai uşor de acţionat atunci când manipulatorul sau persoanele cu care acţionează deţin pachetul majoritar iar compania are dimensiuni mai mici. Într-o primă etapă ( the pump) manipulatorul va iniţia o adevărată campanie de promovare a companiei respective, ce poate include newsletter-uri, telefoane către investitori, emailuri sau mesaje de tip spam,etc. Urmează apoi perioada în care interesul crescut al investitorilor se manifestă prin cumpărarea masivă de titluri financiare, ceea ce va face ca nivelul preţului să crească, atât timp cât manipulatorul îşi continuă campania. În cele din urmă se va ajunge la etapa (the dump) în care manipulatorul împreună cu complicii săi vor începe să vândă investitorilor de bună-credinţă. În acest stadiu campania de promovare încetează iar preţul se prăbuşeşte.
Uneori chiar conducerea companiei se angajează într-o asemenea mascaradă sau persoane din interior apelează la promoteri pentru a face compania mai atractivă. Faptul că despre o companie total necunoscuta apar brusc comunicate de presa sau rapoarte de cercetare ar trebui să trezească anumite suspiciuni. Posibilitatea apariţiei unei astfel de înşelătorii este mai mare la categoriile a II-a si a III-a la BVB şi pe piaţa Rasdaq, deoarece pentru listarea la aceste categorii criteriile ce trebuie îndeplinite nu sunt atât de riguroase.
Procedeul pump and dump poate fi aplicat în două modalităţi. În primul rând este vorba de diseminarea de informaţii false sau înşelătoare, în această categorie intrând aplicaţia cunoscută sub denumirea de boiler room care constă în utilizarea serviciilor unei societăţi de brokeraj pentru a contacta telefonic investitorii sau potenţialii investitori în vederea diseminării de informaţii false iar în al doilea rând vorbim de emiterea de ordine sau efectuarea de tranzacţii înşelătoare sau care induc în eroare, una din cele mai cunoscute metode utilizate în acest caz fiind advancing the bid, adică creşterea treptată a preţului ofertei pentru un anumit titlu pentru a crea impresia că activitatea pieţei este cea care determină această evoluţie ascendentă a preţului.
Trash and cash reprezintă opusul practicii anterioare: un investitor adoptă o poziţie short pe o anumită valoare mobiliară urmată de o nouă acţiune de vânzare şi/sau diseminare de informaţii care induc în eroare în legătură cu respectiva acţiune cu scopul de a micşora preţul acesteia. Manipulatorul îşi închide ulterior poziţia la un preţ scăzut. Aceasta formă de manipulare este cunoscută si sub denumirea de short and distort[4] şi este specifică unei pieţe aflată în scădere (bear market).O formă prin care acest procedeu este pus în aplicare poartă denumirea de naked short selling şi constă în iniţierea de poziţii short, fără a reuşi să fie împrumutate titlurile necesare până la data decontării. În acest caz, titlurile nu pot fi livrate cumpărătorului la scadenţă, ceea ce determină o scădere a preţului. De menţionat este faptul ca la noi în ţară acest tip de manipulare nu poate avea loc, datorită caracteristicilor pieţei de capital din România.
Deschiderea unei poziţii urmată de închiderea acesteia după ce a fost făcută publică. Această practică este urmată de obicei de către un administrator de portofoliu sau un investitor important, ale căror decizii de investire sunt privite de către ceilalţi participanţi ca şi semnale relevante privind evoluţia viitoare a preţului. Acţiunea incorectă se referă la închiderea pe o anumită piaţă a unei poziţii imediat ce aceasta este făcută publică, după ce anterior crease impresia unei deţineri de lungă durată, cu excepţia cazurilor în care poziţia este făcută publică în conformitate cu reglementările legale aplicabile. Acest tip de comportament este considerat ilicit în ideea în care anumite tranzacţii ale unor investitori importanţi precum bănci sau fonduri de investiţii reprezintă un semnal puternic dat celorlalţi investitori cu privire la evoluţia viitoare a titlurilor financiare în cauză. Închiderea bruscă a poziţiei denotă faptul că investitorul nu mai doreşte să deţină titlurile respective, iar manipularea constă în inducerea în eroare a celorlalţi investitori prin anunţul public anterior.
[1] Duţescu, Cristian (2008), p. 301.
[2] Idem, p. 321.
[3] CESR (aprilie 2007), p. 24.
[4] http://www.investopedia.com .
