Tranzacţiile cu primă

În operaţiunile cu primă, cumpărătorul poate la lichidarea contractului (în ziua strigării primelor), fie să ceară executarea contractului, adică să facă livrarea, respectiv plata (ridicarea primei), fie să abandoneze (rezilieze) contractul, plătind vînzătorului prima (abandonarea primei). Prin urmare, apar două elemente particulare: acoperirea (marja) contractului este constituită de mărimea primei (prima reprezentînd suma de bani convenită de la început, pe care cumpărătorul se angajează să o plătească la scadenţă, în cazul în care nu execută contrac­tul); riscul asumat de operator, atunci cînd lucrează „descoperit” este limitat la mărimea primei.

            La Bursa de la Paris operaţiunile cu primă au trei scadenţe succesive pe piaţa RM, începînd cu prima lună (de exemplu, pentru un contract încheiat în martie, cele trei scadenţe pentru care poate opta operatorul sînt martie, aprilie şi mai). „Ziua strigării primelor” e ziua de bursă dinaintea zilei lichidării.

            Contractul nu poate fi lichidat decît la scadenţă; pînă la această dată marja depusă trebuie menţinută. Pe de altă parte, operaţiunile cu primă se fac pentru unitatea de tranzacţii specifică pieţei RM (cîte 100 de acţiuni).

            Preţul de cumpărare într-o operaţiune cu primă este mai mare decît cursul RM, deoarece cumpărătorul, care are alternativele amintite, trebuie – prin diferenţa de preţ – să compenseze acest avantaj pe care i-l acordă vînzătorul. (Diferenţa respectivă de curs este denumită „ecart”). Pentru una şi aceeaşi primă, preţul este cu atît mai ridicat cu cît scadenţa este mai îndepărtată.

            Mărimea primei se numeşte dont şi este fixată de Consiliul Burselor (Le Conseil des Bourses). Preţul contractului (numit şi preţ de exercitare) depinde de cursul acţiunii (căreia i se asociază trei dont, pentru fiecare din scadenţele primelor), ca şi de scadenţa contractului şi tendinţa estimată a pieţei.

            La 3.06.1992, de exemplu,  cotaţia primelor la Bursa de la Paris pentru acţiunile firmei AAA este cea prezenta­tă în Tabelul 1 (caz ipotetic).

            O cumpărare cu primă de aciuni AAA pe 100 de titluri cu scadenţa iunie înseamnă că investitorul acceptă să primească acţiunile la sfîrşitul lunii respective la 1050 FF/acţiune, ori să rezilieze contractul, plătind vînzătorului 50 FF/acţiune.

                                                                               Tabelul 1

Termen	Preţ	Prima
iunie iulie august	1050 1150 1250	dont dont dont	25 25 25	50 50 50	75 75 75

Observaţii:

            – preţul şi prima sînt cotate în FF/acţiune; contractul este de 100 acţiuni;

            – operaţiunile cu primă se tratează pentru una din cele trei scadenţe succesive;

            – pentru acceaşi scadenţă sînt cotate trei prime, prima cea mai ridicată reprezentînd maximum 10% din cursul acţiunii;

            – pentru aceeaşi primă, preţul este cu atît mai ridicat cu cît scadenţa este mai îndepărtată.

            O primă direcie de utilizare a operaţiunilor cu primă este cea speculativă. În acest caz, cumpărătorul anticipează o creştere a cursului şi speră să poată da un ordin de sens contrar pînă în ziua de strigare a primelor.

            Să presupunem că un investitor, anticipînd creşterea cursului la acţiunea AAA, cumpără un contract cu primă pentru iunie la 1050 dont 50. El va vărsa ca acoperire 50 FF x 100 acţiuni = 5000 FF, reprezentînd mărimea primei şi fixează un preţ de exercitare de 1050.

            Atitudinea ulterioară a investitorului depinde de evoluţia cursului acţiunilor AAA pînă în ziua strigării prime­lor. Există, în acest sens, următoarele posibilităţi:

1. a) Dacă piaţa creşte şi cursul AAA ajunge la 1150 FF la strigarea din iunie, investitorul ridică acţiunile, adică acceptă executarea contractului. El va achita 1050FFx100=105000FF şi va obţine 100 titluri AAA, care acum au o valoare de piaţă de 115000 FF. Prin urmare, investitorul are un profit brut de 10000FF (115000-105000).

5                                    – Figura 5 –

1. b) Dacă piaţa scade şi cursul aciunii ajunge la 950 FF, investitorul abandonează prima, adică renunţă la contract, pierzînd prima de 5000 FF. El procedează în acest fel deoarece excutarea contractului i-ar aduce o pierdere mai mare decît prima. Într-adevăr, el ar trebui să cumpere la 1050 FF/acţiune ceea ce are o valoare de piaţă de numai 950 FF/acţiune, adică pierde 100 FF/acţiune, mai mult decît prima de 50 FF/acţiune.
2. c) Dacă piaţa este la 1025 FF, investitorul execută contractul, deoarece pierde numai 25 FF/acţiune (1050-1025), faţă de prima de 50 FF/acţiune.

            În Figura 5 se prezintă schema generală a operaţiunilor cu primă la creştere.

            Regula este că atunci cînd cursul din ziua strigării primelor (cursul curent) este mai mare decît piciorul primei (diferenţa dintre preţul contractului şi primă), investitorul execută contractul, înregistrînd un cîştig.

            Dacă în ziua strigării primelor cursul este mai mic decît piciorul primei, operatorul abandonează contractul, plătind prima (îşi limitează pierderea la valoarea primei).

            La un curs curent situat între piciorul primei şi preţul contractului, investitorul execută contractul, pierzînd mai puţin decît prima.

            Investitorul poate face însă şi o operaţiune de tipul arbitrajului. În acest caz, cumpărarea cu primă este asociată cu o vînzare fermă pe piaţa RM, ceea ce permite operatorului să îşi concretizeze cîştigul rezultat din operaţiunea cu primă, cu condiţia să facă vînzarea pe RM la un curs superior preţului de exercitare. Dacă, de exemplu, odată cu operaţiunea cu primă de cumpărare pentru iulie a 100 de acţiuni AAA la 1050 FF încheie un contract de vînzare pe RM, cu lichidare în iulie, la 1100 FF, el va obţine un cîştig de (1100FF-1050FF)x100=5000FF deoarece, la strigarea primelor, va accepta primul contract (primind 100 acţiuni AAA la 1050 FF) şi va lichida imediat şi contractul ferm (livrînd 100 acţiuni la 1100 FF).

            Asemenea operaţiuni cu primă sînt însă posibile numai atunci cînd pe piaţă există dezechilibre între cerere şi ofertă – în spaţiu sau timp – adică piaţa nu este eficientă. Aceste oportuni­tăţi sînt temporare şi dispar prin chiar utilizarea tehnicilor de arbitraj.

            În cazul anticipării unei scăderi a cursului, operatorul poate să facă o operaţiune de acoperire (fr. couverture; engl. hedging). Să presupunem că vinde 100 acţiuni AAA pe RM iulie la 1050 FF, estimînd că piaţa va scădea şi el va fi realizat o vînzare profitabilă. Totuşi, pentru a se acoperi împotriva riscului de majorare a cursului, cumpără în acelaşi timp 100 acţiuni cu primă la 1065 FF dont 50. Dacă piaţa creşte şi de exemplu ajunge la 1100 FF, el pierde la vînzarea fermă (1050-1100)FF x 100 acţiuni = -5000 FF, dar cîştigă la operaţiunea cu primă (1100-1065) FF x 100 acţiuni = 3500 FF şi reuşeşte astfel să-şi reducă pierderea.

            Prin această acoperire, operatorul obţine de fapt, în raport cu evoluţia pieţei, un preţ mai bun pentru contractul său ferm.

            Dacă însă piaţa scade la, să zicem, 1000 FF, operatorul va cîştiga 50 FF/acţiune la contractul ferm, dar va pierde 50 FF/acţiune la contractul condiţional, deoarece abandonează contractul şi plăteşte prima (preţul de exercitare este mai mic decît piciorul primei).

            Prin urmare, pentru cumpărătorul unui contract cu primă, cîştigul este nelimitat (cu cît cursul curent creşte mai mult peste preţul de exercitare, cu atît cîştigă mai mult), în schimb riscul este limitat la mărimea primei (nu poate pierde mai mult decît nivelul acesteia).

            Pentru vînzătorul unui contract cu primă situaţia este perfect simetrică: riscul său este nelimitat şi direct proporţional cu creşterea cursului curent peste preţul de exercitare, în schimb, profitul său este limitat la mărimea primei. Strategia vînzătorului se bazează pe o piaţă în scădere, astfel încît el să poată încasa prima plătită de cumpărătorul care abandonează contractul.