Reprezintă ansamblul cerinţelor, a căror satisfacere permit existenţa şi dezvoltarea purtătorilor lor – indivizii, grupurile sociale, societatea în ansamblul ei. Acestea reprezintă un atribut imanent al omului şi se manifestă ca dorinţe subiective ale lui, pentru obţinerea unor factori de satisfacţie (obiecte servicii, informaţii), în scopul consumului, utilizării, completării etc.
Trebuinţele nu se identifică cu cererea, deoarece ele au o accepţie mult mai largă, cuprinzând şi acele nevoi care sunt satisfăcute în afara pieţei. Ca cerinţe obiective ale existenţei umane, nevoile (trebuinţele) reflectă raporturile oamenilor cu mediul natural şi cu cel social şi îi determină să acţioneze asupra lumii exterioare pentru a crea bunurile şi serviciile necesare întreţinerii vieţii lor, asigurării progresului societăţii umane. În universul economic, trebuinţele reprezintă formele de manifestare ale necesităţilor economice. Satisfacerea trebuinţelor înseamnă consum de bunuri materiale şi servicii. În sens general, se poate vorbii de necesităţi de consum ale populaţiei şi necesităţi de consum ale producţiei; ultimele impun şi asigură desfăşurarea şi continuitatea activităţii economice. Nevoile umane sunt multiple, fiind legate de viaţa şi munca oamenilor, de existenţa individuală şi socială a lor, de progresul producţiei şi al societăţii în general. Trebuinţele (nevoile) alcătuiesc un sistem care poate fi clasificat astfel:
– după geneză, rol şi importanţă, avem: naturale sau biologice, sociale şi spirituale;
- după rolul lor în sistemul condiţiilor vieţii: primare (fundamentale), secundare, terţiare, vitale, aspiraţii etc.;
- după ciclitate: zilnice, săptămânale, lunare, trimestriale, anuale etc., sau: curente periodice şi rare.
– după natura valorilor de întrebuinţare folosite pentru satisfacerea lor: trebuinţe ce se satisfac cu bunuri materiale (hrană, îmbrăcăminte etc.); trebuinţe care se satisfac cu ajutorul unor servicii materiale (apă caldă, gaze naturale etc.); trebuinţe care se satisfac cu ajutorul unor servicii spirituale (educaţie, cultură, artă etc.).
Trebuinţele pot fi clasificate şi astfel:
- nelimitate (ca şi număr);
- limitate (ca volum);
- concurente şi substituibile (se pot înlocui reciproc în timp şi în spaţiu);
- complementare (condiţionându-se unele cu altele).
În ansamblul trebuinţelor, un loc deosebit de important revine trebuinţelor economice, adică cerinţelor de bunuri materiale şi servicii destinate consumului populaţiei şi producţiei. Transformate în mobiluri directe ale activităţii economice, nevoile (trebuinţele) devin interese economice. Deci, nevoile umane înţelese de oameni şi devenite mobiluri ale confruntării şi cooperării lor în vederea dobândirii resurselor şi bunurilor necesare trebuinţelor, reprezintă interesele economice.
În funcţie de nivelul şi modul în care se manifestă, interesele economice se grupează în mai multe categorii:
– interese personale ale fiecărui individ în parte, în legătură cu una sau alta din trebuinţele sale;
– interese de grup, proprii unuia sau altuia din sociogrupurile constituite instituţionale (independenţa economică, introducerea unui anumit sistem economic etc.), precum şi acele interese în numele cărora acţionează sau ar trebui să acţioneze, toţi locuitorii planetei (protecţia mediului, apărarea păcii, dezarmarea etc.).
Interesele economice mai pot fi grupate în: particulare (private sau individuale) şi publice (de stat); curente şi de perspectivă; periodice, permanente şi accidentale (rare). Menţinerea unităţii de interese economice este posibilă numai prin asigurarea cadrului democratic de exercitare a tuturor categoriilor de interese.
