Subiectul acțiunii educaționale (S) poate fi o personalitate individuală sau un grup social. Rolul S este de a declanșa acțiunea educaționala, direct sau indirect prin angajare totală, astfel încât rezultatul acțiunii să fie conform așteptărilor sociale. Demersul ales trebuie să imprime acțiunii educaționale un caracter creator și inovator.
Obiectul acțiunii educaționale (O) este cel asupra căruia se vor exercita efectele acțiunii. In cazul educației el este o ființă umană, calitate marcata cu S’- subiectivitatea obiectului educației (emoții, sentimente, motivație, interese etc.). Pe de o parte, obiectul educației este angrenat în acțiunea propriu-zisă, pe de altă parte, este perceput ca obiect transformat ca rezultat al modificărilor ce s-au produs în urma acțiunii S, înregistrate la sfârșitul unei secvențe de instruire.
Subiectul se orientează în acțiunea educațională după un ideal educațional (I.e.) și urmărește realizarea unor scopuri și obiective educaționale (Sc.e., Ob.e.).
Dispozitivul pedagogic (D) cuprinde ansamblul metodelor, tehnicilor, mijloacelor etc. pe care subiectul le folosește pentru exercitarea acțiunii în vederea transmiteri mesajelor și asimilarea/ decodarea lor de către receptorul acțiunii.
Mesajele educaționale (M.e.) desemnează conținutul propriu-zis al comunicării ce se realizează între subiectul și obiectul educației cu scopul final de dezvoltare a personalității celui din urmă, în concordanță cu idealul școlii românești.
Ambianța educațională (A) reprezintă climatul psihosocial dat de totalitatea reacțiilor afective (trăiri afective de proveniență organică, tonul afectiv al proceselor cognitive, emoții, dispoziții afective, atitudini, sentimente etc.) ale celor doi agenți ai educației în calitatea lor de ființe umane. În acest sens, este de dorit ca ambientul să fie caracterizat de optimism, bună dispoziție, încredere reciprocă, umor, responsabilitate etc.
Comportamentul obiectivat (C.o.) include totalitatea reacțiilor obiectului ca rezultat al efectelor acțiunii întreprinse asupra sa.
Conexiunea inversă externă (C.i.e) oferă subiectului informații în legătură cu efectele acțiunii exercitate asupra obiectului, a modului în care au fost asimilate mesajele transmise, pentru ca pe baza lor să-și regleze acțiunile viitoare.
Conexiunea inversă internă (C.i.i) este circuitul care se stabilește între obiect și comportamentul obiectivat și are un rol decisiv în reglarea propriilor reacții și atitudini, dar și în autoorganizarea răspunsurilor pe care le va emite în viitor.
Contextul social (C.S.) include ansamblul factorilor și condițiilor sociale specifice unei etape concrete din dezvoltarea societății și care influențează acțiunea educațională.
Astfel, influențează acțiunea educațională factorii științifici, tehnologici, materiali, spirituali, economici, politici, culturali etc.
Concluzii
Acțiunea educațională este un fenomen cu autoreglare internă care scoate în evidență relațiile complexe, care se stabilesc între agenții educaționali, precum și efectele apărute în urma intervențiilor acestora. Astfel, relația dintre subiect și obiect este una circulară în sensul influențării și modificării unei părți în funcție de cealaltă, dar cu condiția menținerii rolurilor date de poziția inițială a fiecăruia.
Sensul și consistența acțiunii educaționale sunt date de factori subiectivi și obiectivi, necesari și întâmplători, conștienți și spontani între care se stabilesc, de asemenea, relații complexe.
