Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Istoria românilor de la 1859 la 1918 a fost istoria luptelor pentru pregătirea unităţii depline de stat. Ei i-au fost încheiate toate strădaniile al căror rezultat a fost dezvoltarea economică şi socială, perfecţionarea şi dezvoltarea vieţii politice şi spirituale, afirmarea în economia şi politica internaţională, întărirea naţiunii, a solidarităţii. Intrarea României în război a fost pasul decisiv spre înfăptuirea obiectivului fundamental - Unirea. Lupta armatei Ţării s-a împletit cu cea a românilor din teritoriile înstrăinate, România şi românii jucând un rol distinctiv în prăbuşirea imperiilor multinaţionale - habsburgic şi ţarist.

Basarabia, răpită de Rusia în 1812 n-a încetat lupta de rezistenţă la asuprire şi rusificare, ea crescând în timp. Prima revoluţie burghezo-democrată, cea din 1905-1907, a înregistrat o revigorare a mişcării naţionale, ziarul Basarabia, campania sa, constituind o dovadă. Mişcarea naţională românească se intensifică mult după revoluţia din februarie 1917. Apare gazeta Cuvânt moldovenesc, în martie se înfiinţează Partidul Naţional Moldovean, care conduce mişcarea de autonomie; ea creşte când, din vara anului 1917 Rada ucrainiană încearcă să-şi extindă autoritatea asupra Basarabiei. Guvernul bolşevic a recunoscut dreptul popoarelor din fostul Imperiu ţarist la autodeterminare naţională. Congresul ostaşilor moldoveni ce şi-a deschis lucrările la Chişinău îm 2 nov. 1917, sprijinindu-se pe Declaraţia dreptu­rilor popoarelor din Rusia, a proclamat “autonomia teritorială şi politică a Basarabiei”, a hotărât formarea Sfatului ţării ca organ de conducere, în frunte cu Ion Inculeţ. Sprijinindu-se pe acelaşi Decret, la 2/ 15 decembrie 1917 e proclamată Republica Demo­cratică Moldovenească, membră cu drepturi egale a Republicii Federative Ruse.

După armistiţiu, descompunerea armatei ruse din Moldova a fost totală, individual sau în grup soldaţii ruşi părăseau poziţiile, în care intrau trupele române; ei erau dezarmaţi şi îndreptaţi spre patrie. Generalul Scerbacev şi Antanta ne cer să dezarmăm pe soldaţii ruşi concentraţi la Socola - Iaşi, pentru a putea fi reconstituit frontul. Rezistenţă nu s-a întâmpinat, cu unele excepţii. Trupele sovietice aflate la Chişinău, împiedicând legă­tura cu sudul Rusiei unde aveam staţionate multe servicii militare, creau nesiguranţă în Basarabia. Consiliul de Directori al Sfatului Ţării cere guvernului român trupe pentru a asigura ordinea. Intrând în Basarabia, bine primite de populaţie, trupele române nu s-au amestecat în treburile interne ale Republicii Moldova, au fost însă ciocniri cu trupe sovietice; la 13/26 ian.1918 Guvernul Sovietelor a rupt relaţiile cu România. La 2/15 ian. Ucraina se proclamă republică independentă; izolată fiind Basarabia şi în pericol, la 22 ian./4 febr. 1918 Sfatul Ţării în unanimitate a procla­mat independenţa Basarabiei, cu menţiunea că-şi va hotărî singură soarta. După discuţiile cu cercurile politice ale României, aflate atunci în tratativele încheiate cu pacea de la Bucureşti, la 27 martie/9 aprilie 1918 Sfatul Ţării Basarabiei, organ reprezentativ format din delegaţi ai întregii populaţii, indiferent de naţionalitate şi vederi politice, a adoptat, în numele poporului, cu o largă majoritate, Hotărârea de Unire a Basarabiei cu România: din 125 deputaţi prezenţi, 86 au votat pentru unire, 3 împotrivă, au fost 36 de abţineri. La 9 aprilie 1918 a fost semnat Decretul Regal nr. 842 de promulgare a actului Unirii.

Загрузка...