Isi intemeiaza conceptia sa pozitivista despre societate pe doua premise fundamentale:
1.individul prin ratiunea sa poate proiecta ordinea sociala morala viitoare intr-o maniera mai eficienta decat a facut-o traditia.
2.prin metoda empirica pe obs. stiinta este suverana peste tot ceea ce se intampla in societate.
Orice incercare de cunoastere a esentelor sau a cauzelor fen. este imposibila, pozitivismul in general si O.C. s-au concentrat pe observatii, pe descrierea faptelor observabile nemijlocit, a faptelor juridice, scopul fiind acela de4 a descoperi legalitati si legitati care sa exprime relatii constante intre fapte si fenomene.Asemenea legitati au rolul de a servi la proiectarea unei noi ordini morale si sociale, care sa nu se mai intemeieze pe drept, ci pe un sitem de norme si valori comune.
El a manifestat o atitudine ostila fata de drept si de reglementarile acestuia.
Insasi ideea de drept ar trebuie sa dispara in mod irevocabil, fiecare individ urmand sa aiba datorii sau obligatii fata de altii, nimeni neavand drept ca atare.
Acesta are o decizie si anume: nimeni nu are alt drept decat acela de a-si indeplini datoria.Atitudinea lui era ostila doar fata de dreptul subiectiv prin care indivizii pretind sau revendica ceva.Nu era ostila fata de dreptul obiectiv care reprezenta adevarata ordine civila dupa parerea lui.
In fond el a contribuit substantial la aproprierea dintre drept si sociologie prin aceea ca apreciind ca legile si normele juridice nu trebuie extrase din concepte a priori sau metafizice, sugerand faptul ca acestea trebuie sa fie deduse din experienta sociala.In acest fel el afirma in mod explicit primatul realitatii sociale din care dreptul trebuie sa se inspire, din care trebuie sa fie deduse nirme juridice.
