Sensurile culturii grecesti
Caracteristicile epocii elenistice
Roma -> mostenitoarea elenismului
Cultura greaca se afla in acord cu normele cetatii. Regimul democratic i-a conferit cetateanului sentimentul de demnitate ceea ce a facut ca el sa aiba o dubla responsabilitate fata de sine si fata de cetate. De aici a izvorat originalitatea si respectul traditiei ca trasaturi definitorii pentru cultura greaca. Artistul grec nu doreste cu ostentatie sa fie original; el nu rupe traditia. De aceea, in cultura greaca, temele se repeta. Originalitatea este exprimata prin simbolul transmis, prin tehnica modelului, prin rit, armonie, simetrie. Religia se afla in acord cu legile cetatii. Eschil isi scrie tragedia pornind de la nevoia de reprimare a tiraniei lui Zeus. Cere cu stridenta ca acesta sa fie drept.
Sofocle -> gasim acelasi simbol in tragedia: “ Oedip ”. Acesta releva faptul ca impotriva destinului harazit de catre zei, Oedip isi afirma libertatea sa de om. Prin tragedia “ Antigona ”, Sofocle realizeza un admirabil simbol, ea reprezentand constiinta libertatii.
Euripide: -> “Andromaca”, “Medeea” si “Ifigenia” el exprima soarta tragica a femeilor din polisul grecesc. Destinul lor e realizat in raport cu normele cetatii. Euripide subliniaza consecintele pe care destinul lor tragic il are asupra comunitati politice din Atena.
Comedia a fost exprimata prin lucrarile lui Aristofan. El este intemeietorul satirei politice. A scris 11 lucrari; importante: “Norii” si “Viespile” in care analizeaza efectele negative ale democratiei grecesti mai ales legate de modul in care functionau tribunalele cu jurati.
In acelasi timp, istoriografia greaca din epoca clasica se afla si ea in acord cu normele cetatii. Istoricii, prin opera lor, transmit un simbol interesant pe care il gasim mai ales in opera lui Herodot. Herodot, in istoriile sale, explica victoria impotriva persilor ca fiind o victorie a democratiei impotriva tiraniei. Herodot afirma ca grecii nu aveau alt stapan decat legea, pe cand persii se supuneau unui singur om. Prin aceasta perspectiva explica victoria impotriva persilor. Tucidide, in lucrarea “Razboiul peloponeziac” analizeaza cauzele erodarii democratieie ateniene. Lucrarea lui Tucidide este un tratat de stiinta politica privind modalitatile care genereaza criza unei democratii.
In epoca clasica, filosofia grecilor are un caracter politic. Asta inseamna ca normele cetatii si-au pus amprenta si asupra filosofiei grecesti. Reprezentanti: Socrate, Platon, Aristotel. Socrate a ramas celebru prin modul in care exprima cele mai complicate lucruri prin cele mai simple cuvinte. De la Socrate nu avem nicio lucrare scrisa; cunoastem opera lui prin intermediul scrierilor lui Xenofon, Platon si a lui Aristotel. Socrate a transferat centrul dezbaterilor filosofice de la cosmos la om; de la lumea exterioara la cea interioara. Socrate avea capacitatea de a extrage din minte interlocutorilor sai idei pe care acestia nu stiau ca le poseda. Folosind asa numita metoda socratica sau practica moşitului numit maieutica; metoda pe care o vor dezvolta Platon si Aristotel. Platon a scris 34 de lucrari sub forma de dialog precum si 13 scrisori. Dialogurile lui Platon se impart in dialoguri de tinerete, de maturitate si batranete. Unul din principalel dialoguri din tinerete este “Apologia lui Socrate” si “Gorgias”. Dintre dialogurile din perioada de maturitate amintim “Banchetul” in care el se ocupa de dragostea platonica, iar dintre dialogurile de batranete: “Republica” si “Legile”. In “Republica”, vorbeste despre statul ideal.
Aristotel marcheaza punctul central al filosfiei grecesti. Opera lui Aristotel este imensa. Din 400 de lucrari s-au pastrat doar 47. A scris “Constitutiile celor 158 de cetati grecesti”, din care nu s-a pastrat decat constitutia ateniana. Si in continutul celorlalte constitutii grecesti se gaseau elemente cu caracter democratic, similare cu cea ateniana. Cercetarea intreprinsa de Aristotel cu privire la constitutiile cetatilor grecesti a stat la baza lucrarii celebre a lui Aristotel, “Politica”. Prin aceasta lucrare el afirma ca “omul este un animal politic”. In perspectiva istorica, Aristotel este intemeietorul stiintei politice. Pune bazele domeniilor fundamentala ale filosofiei. Pune bazele logicii formale prin lucrarea “Organon”. Pune bazele eticii -> “Etica nicomahica”. Pune bazele psihologiei prin lucrarea “Despre suflet”.
Arta greaca in epoca clasica este restrans legata de constructiile de pe Acropole. Aceste constructii i-au apartinut lui Fidias, care a fost cel mai mare arhitect si sculptor din epcoa clasica. Edificii: Partenonul, Erechteionul, Templul zeitei Nike si Propilee. In epoca clasica, sculptura a fost reprezentata de cei trei maro sculptori greci: Policlet (Doriforul, Efeb), Miron (Discobulul) si Fidias (sculptura zeitei Atena). In arta greaca, se confrunta spiritul apolinic cu cel dionisiac. Au fost introduse in cultura europeana de catre Nice in “Nasterea tragediei” unde afirma ca in arta greaca spiritul apolinic il gasim in artele plastice, iar spiritul dionisiac in artele neplastice, mai ales in muzica. De aceea ele ne deazvaluie felul in care grecii, intr-o epoca de razboaie au stiut sa-si dezvolte sensibilitatea si sa se bucure de viata.
Marea drama pe care au avut-o grecii, si de aici declinul cetatii grecesti a fost incapacitata lor de a gasi o solutie viabila problemei unirii cetatilor. In timpul razboaielor medice (persane), ei au gasit formula de unire a cetatilor prin liga maritima de la Delos. In cadrul ligii, Atena a dorit sa detina rolul de hegemon. Lupta pentru suprematia in cadrul ligii a generat declinul cetatilor grecesti. Ele au devenit o prada usoara pentru Filip al II-lea si apoi Alexandru Macedon. Odata cu cucerirea cetatilor grecesti de catre Alexandru Macedon, s-a deschide o noua etapa in istoria lumii grecesti. Este vorba de epoca elenistica. Cronologic se situeaza intre 323 BC si 30 BC. In epoca elenisitica, pentru prima oara, Grecia ajune la o unitate teritoriala. In locul polisurilor, apar state de mare intindere sub forma monarhiilor aristocratice. In epoca elenistica apare regatul Ptolemeilor (Egipt, Siria, Palestina), regatul Seleucid (Mesopotamia), Antigonizilor (n Grecia continentala, in Rhodos si Pergam. In epoca elenistica, centrul de greutate al lumii grecesti se transfera in Orient. S-a produs asa cum afirma Toybeem s-a produs o intalnire a civilizatiilor. Cea elenica intra in contact cu marile civilizatii orientale: egipteana, mesopotamiana, sinica (chineza). In epoca elenistica a aparut limba comuna greaca (Koine). Pana atunci existau o serie de dialecte ale limbii grecesti. Koine s-a dezvoltat din dialectul Atic. A contribuit la unificarea spirituala a mai multor popoare, ea fiind limba prin care a inceput raspandirea crestinismului. In epoca elenistica, in locul cetateanului apare supusul regal; locul adunarii poporului este luat de catre palatul regal. Grecia castiga prin extensie dar civilizatia greaca pierde mult din valorile ei anterioare. Monarhiile aristocratie au inasprit foarte mult sclavia, iar dreptul alexandrin era mult mai riguros in privinta formelor de organizare, dar, in continutul sau, cetateanul nu mai avea nicio valoare. In plan spiritual, in epoca elenistica, asistam la o mare efervescenta culturala. Apar muzeele ca locuri destinate muzelor care patronau activitatile intelectuale. Cele mai mari muzee erau muzeul din Alexandria si Biblioteca din Alexandria. Centrele culturale au fost Alexandria in Egipt, Antiohia in Siria si Pergamul. In cadrul bibliotecilor, au fost alcatuite asa numitele canoane alexandrine.
In epoca elenistica au fost dezvoltate stiintele. Bazele au fost puse de catre Arhimede, Euclid. Stiinta elenistica si-a pastrat pana astazi caracterul ei modern. Tot acum se pun si bazele geografiei moderne.
O foarte mare dezvoltare a avut-o filosofia. Acum se contureaza cele trei mari curente filosofice care au avut o influenta asupra filosofiei romane: stoicism, epicureism si scepticism. Toate cele trei curente au avut la origine gandirea lui Socrate. Intemeietorul stoicismului a fost Zenon din Kitto. Stoicismul a reprezentat o morala practica. Acest curent avea menirea de a asigura omului un echilibru si o siguranta interioara in lupta cu vicisitudinile, cu greutatile vietii.
Epicureismul a fost o varianta a stoicismului dezvoltata de Epicur. El socotea ca exita cateva principii fundamentale care pot asigura echilibrul omului in lupta cu greutatile vietii. Epicur spunea: “ Divinitatea sa nu-ti inspire teama”; “sa nu-ti fie frica de moarte”; “este usor sa-ti procuri binele”; “este usor sa suporti durerea ”.
Scepticismul a fost un curent dezvoltat de catre Pyron. Curentul s-a mai numit si pironist. Pyron l-a insotit pe Alexandru Macedon in India. Scepticismul poarta amprenta inteleptilor indieni. Va influenta gandirea europeana in secolul al XVII de catre Bayle. Scepticismul afirma ca omul isi poate asigura seninatatea sufleteasca daca se abtine sa vorbeasca cu certitudine despre lucrurile care il inconjoara.
Arta elenistica se caracterizeaza prin inclinatia spre colosal ca expresie a puterii monarhilor elenisti. Arta elenistica este lipsita de echilibrul si armonia artei grecesti. Marile opere de arhitectura din epoca elenistica fac parte din cele 7 minuni ale lumii. Este vorba de mausoleul din Halicarnas cu friza frumoasa sculptata de catre Scopas. Templul lui Apollo din Milet, templul zeitei Artemis din Efes, farul din Alexandria si Colosul lui Rhodos. Sculptura din epoca elenistica este exprimata prin opera lui Scopas. Praxitele si Lysip.
Arta elenistica are cele trei capodopere importante care s-au transmis peste timp: “Venus din Milo” (sculptura), “Victoria din Samotrace” si grupul “Laoocon”.
Caracteristica principala a culturii elenistice a fot modernitatea. A fost si ramane cosmopolita.
