1. Cultul personalitatii – generalitati

Cultul personalitatii este un termen care a  aparut  pentru prima data in discursul secret  al conducatorului  rus  Nichita Hrusciov denumit : „Despre  cultul personalitatii si consecintele sale” (О кулъте личности и его последствиях).Acest discurs a avut loc pe 25 februarie 1956 la al xx-lea congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice si a reprezentat un raspuns demascator  a politicii implementate de catre Iosif Stalin. Nichita Hrusciov a explicat  in raportul sau ca Stalin  a reusit sa  creeze o imagine falsa si sa manipuleze multi oameni : „Dupa moartea lui Stalin ,Comitetul Central a inceput sa implementeze o politica de explicare concisa si consistenta ca este nepermis si strain de spiritul marxism-leninismului sa aduci slavi unei persoane,sa o transformi intr-un supraom cu puteri supranaturale,asemenea celor ale unui zeu.Un astfel de om,chipurile,stie totul,vede totul,gindeste pentru toata lumea,poate face orice,si nu poate gresi .”

Dictionarul explicativ al limbii romine defineste cultul personalitatii ca pe o atitudine de admiratie sistematica fata de un conducator politic.Consider ca  definitia  data nu cuprinde intreg ansamblul de elemente definitorii cultului personalitatii.Astfel expresia data  este de fapt  sistemul de tehnici,manifestari si produse (artistice ,intelectuale,ideologice)  care imbinate au ca scop construirea unicitatii simbolice a unui conducator politic.

  Desi termenul a aparut abia in 1956,totusi in decursul istoriei fenomenul dat a existat si in  trecut,astfel egiptenii isi venerau faraonul  considerindu-l de origine divina iar romanii il idolatrizau pe Iulius Caesar.Aparitia cultului personalitatii este explicata de unii istorici ca o necesitate a oamenilor de avea un ideal sau un Dumnezeu  real, astfel  atit in trecut cit si in prezent  se manifesta cultul personalitatii  insa in moduri diferite.Cercetatorii sustin ideea potrivit careia aceasta forma de venerare era caracteristica mai mult statelor cu regim totalitar sau statele care au fost marcate de revolutii.Acest lucru se explica prin faptul ca  in urma unei rascoale societatea nu mai vede in liderul lor un simplu programator a actiunilor  lor ci il considera un „eliberator”.

Cultul personalitatii a fost o metoda necesara folosita de conducatori pentru a le impune maselor ascultarea desavirsita si supunerea neconditionata.Odata ce societatea accepta ceea ce i se oferea,liderul primea acces la orice forma de putere si-si  putea incepe experimentele asupra lor.Conducatorii care se foloseau de personalitatea lor in scopul manipularii oamenilor,foloseau orice forma care sustinea propaganda ,astfel  in perioada enuntata  cultura statelor afectate au avut de suferit grav. Dictatorii au introdus in viata  maselor chipuri imortalizate in picturi si sculpturi,creatii literare,biografii falsificate,sloganuri  si muzica care reflectau viata liderului.

 O explicatie posibilitatii impunerii cultului personalitatii  a oferit-o  Adolf Hitler in renumita sa lucrare „Mein Kampf” cind a scris : „Propaganda trebuie sa fie populara si nivelul sau intelectual ajustat dupa cea mai limitata inteligenta a indivizilor carora le e adresata.Prin urmare cu cit este mai mare masa la care trebuie sa ajunga,cu atit mai redus trebuie sa fie nivelul sau intelectual. Arta propagandei consta in a intelege emotiile maselor si a gasi intr-o forma psihologica corecta calea spre atentia si de aici spre inima lor.Este o greseala sa faci propaganda pe mai multe planuri.Receptivitatea maselor este foarte limitata,inteligenta lor este redusa si capacitatea lor de a uita este enorma.Deci propaganda eficienta trebuie limitata la citeva puncte si trebuie sa insiste asupra lor cu sloganuri pina cind ultimul individ din public va intelege ce vreti sa-l faceti sa inteleaga cu acel slogan.”Astfel dictatorul german explica  faptul ca in impunerea cultului  poate fi posibila doar in cazul in care liderul este un bun psiholog si  manipulator .Deci,    conducatorii  statelor totalitariste urmareau  un singur scop: determinarea indivizilor sa  adopte stilul de gindire a liderului .Acest lucru  a fost posibil datorita interventiei suveranului  in toate domeniile,chiar si in sistemul educational. Revolutionarul Lenin in 1923 chiar afirma : „Dati-ne un copil  de 8 ani si va garantez ca va fi bolsevic toata viata”

  Gustave Le Bon in „Psihologia maselor” a  demonstrat de ce  societatea poate fi atit de usor influentata de cultul personalitatii, astfel in lucrarea sa el delimiteaza citeva caracteristici indivizilor printre care :

-oamenii au sentiment de siguranta in interiorul maselor

-masele sunt naive iar unele sentimente le pot fi induse

-masele nu doresc sa-si piarda siguranta de aceea pot fi hipnotizati

Printre cei mai cunoscuti conducatori  care au practicat cultul personalitatii au fost : Adolf Hitler (Germania), Kemal Ataturk(Turcia), Ho Chi Minh (Vietnam), Tito (Iugoslavia),Nicolae Ceausescu (Romania ),Enver Hoxha (Albania),Dalai Lama (Tibet)

2. Adolf Hitler

Adolf Hitler este unul dintre cei mai cunoscuti dictatori care a reusit sa-i manipuleze pe oameni datorita personalitatii sale distincte.Acest conducator s-a bucurat de  faima sa aproape un deceniu iar germanii chiar il considerau o creatie extraordinara .Adolf Hitler a preluat de la Max Weber conceptul potrivit caruia un adevarat lider trebuie sa conduca prin charisma sa. Astfel, aceasta idee se fundamenta pe perceptiile eroismului,misiunii divine si maretiei pe care  se presupunea ca le are conducatorul german enuntat. Cei ce se aflau in preajma lui Hitler nu puteau ramine indiferenti la ceea ce facea liderul intrucit acestia erau si ei hipnotizati de charisma lui. Insusi seful nazist Hermann Goring spunea : „Inima mea se opreste de cite ori sunt in prezenta lui.Adesea nu mai puteam sa maninc pina la miezul noptii.Ordinele Fuhrerului erau indeplinite fara ezitare.” 

Un aspect important al cultului personalitatii in Germania nazista a fost impactul pe care il avea Hitler ca orator asupra oamenilor.Cunoscindu-si puterea de convingere pe care o avea asupra celor carora le vorbea  dictatorul a reusit sai determine pe oameni ca vinovati de situatia in care a ajuns Germania dupa  Primul Razboi Mondial  sunt doar evreii care s-au implicat dintotdeauna in viata lor sociala.Mai tirziu , in cartea sa „Mein Kampf” Adolf prezinta realitatea cu privire la evrei pe care ii ura in realitate doar el : „Am inceput sa dau peste termenul de „evreu” doar cind aveam paisprezece sau cincisprezece ani, rostit frecvent mai ales in discutii politice. M-a umplut de un usor dezgust,si nu am putut sa scap de un sentiment neplacut care ma incerca mereu atunci cind in preajma mea aveau loc certuri din motive religioase”.

 Pentru a-si asigura puterea Adolf Hitler s-a preocupat si de intelectualii germani existenti la momentul dat,astfel cei care il sustineau au ramas in viata iar ceilalti au avut o soarta asemanatoare cu cea evreilor. In anul 1935 ,Hitler era prezentat in singura  presa existenta in Germania ca „simbolul Ntiunii” care fiind un proletar a reusit sa lupte pentru libertatea sociala si nationala a tarii.

Adolf Hitler a devenit pe parcursul anilor o divinitatea pentru germani iar acesta a continuat sa se implice in orice aspect. Familiile germane erau obligate sa introduca in orice sarbatoare o nota care aducea omagii liderului iar deseori se cerea glorificarea armataei si armelor folosite de germani in razboi. Cultul personalitatii nu a ocolit nici Craciunul ,de aceea  deseori printre ramurile brazilor se regaseau jucarii cu chipul suveranului iar uneori steaua de Craciun  sau ingerul din virful  bradului  erau inlocuite cu capul lui Adolf Hitler.

Adolf Hitler scrie ca impunerea cultului personalitatii a fost posibila nu doar charismei sale ci si a faptului ca germanii au devenit limitati in alegeri  avind doar optiunea de a se supune. Oricare lucru se afla in Germania,de la cartea aflata in biblioteca pina la  lucrurile personale reflectau  scopurile si imagini a dictatorului nazis. El scrie in cartea sa : „Ce s-ar spune despre un afis menit sa laude un sapun si care ar arata in acelasi timp ca si alte sapunuri sunt bune?Lumea ar clatina pur si simplu din cap.Totusi, exact asa au stat lucrurile cu reclama noastra politica.Scopul propagandei nu este, de exemplu ,sa dozeze dreptatea diverselor partide ,ci sa o sublinieze exclusiv pe cea a  partidului pe care il reprezinta.Ea nu trebuie sa caute adevarul in mod obiectiv, daca aceasta este favorabil celorlalti ,si nici sa-l prezinte maselor sub pretextul unei echitati doctrinare ,ci sa-l urmareasca exclusiv pe cel care ii este favorabil.”

In concluzie, putem spune ca  desi Hitler a fost considerat la inceput un geniu totusi dupa dezastrul de la Stalingrad acesta a incetat sa mai fie divinizat .Spre sfirsitul razboiului Hitler era inconjurat doar de oameni falsi care nu aveau curajul sa-l critice. Astfel  cultul personalitatii s-a manifestat  si asupra lui iar liderul nazist nu a mai putut sa deosebeasca realitatea de neautencitate crezind astfel ca este imun la orice atac.Aceasta idee a fost fatala pentru dictator iar ca rezultat Germania a pirdut razboiul iar Adolf s-a sinucis.

3. Iosif Stalin

Iosif Stalin a fost un conducator sovietic si la fel ca si Adolf Hitler a folosit cultul personalitatii ca  instrument propaganadistic sau ca o masura necesara impunerii autoritatii proprii. Stalin era privit in Rusia ca tiran dar in acelasi timp ca si „parinte a natiunilor” . Primul care a denuntat cultul personalitatii lui Stalin a fost Nichita Hrusciov care intr-un raport prezentat timp de 4 ore a explicat intreaga tactica a conducatorului sovietic. In urma acestui raport  delegatii congresului au ramas socati iar mai tirziu Alexandr Iakovlev,care avea sa devina ,in anii 1980 unul dintre arhitectii  perestroikai a povestit ca discursul l-a zdruncinat si totusi a simtit ca Hrusciov spunea adevarul ,dar acest adevar il inspaiminta.  Potrivit raportului care a fost facut public mai tirziu Stalin la fel ca Hitler se implica in orice activitate ,astfel sociatatea nu a cunoscut altceva decit pe conducatorul lor : „In aceeasi idee,sa luam de exemplu filmele noastre istorice si militare si unele creatii literare.Ni se face rau cind le vedem.Adevaratul lor obiectiv este propagarea temei laudei lui Stalin ca geniu militar.Sa ne amintim de filmul Caderea Berlinului.Aici joaca doar Stalin.El da ordinele intr-o sala cu multe scaune goale.Stalin actioneaza pentru toata lumea,nu da socoteala nimanui.Nu cere sfatul nimanui.Totul este prezentat poporului in lumina falsa.De ce?Pentru a-l incununa pe Stalin cu glorie –contrar faptelor si contrar adevarului istoric”

Portivit istoricilor chiar si  literatura a avut de suferit o mare schimbare ,astel in timpul conducerii lui Stalin ,in 1932 se constitue Uniunea Scriitorilor Sovietici care aveau ca scop idealizarea tiranului sovietic si a membrilor partidului comunist. Cartiele scrise in aceasta perioada reflectau viata proletarului  ce se implica in politica doar la comanda celor de sus .Unele opere de mentionat sunt : „Fluviul sovietic” de Leonid Leonov (1930); „Profesorul Skutarevski „ (1932); „Pamint destelenit”.

La fel,atita timp cit Stalin detinea puterea acesta a infiintat in onoarea sa Premiul Stalin si Premiul Stalin pentru Pace iar numeroase orase si sate au fost redenumite cu numele dictatorului sovietic.Numele lui Stalin a ajuns la o asa grandoare in fata  societatii incit in noul imn national sovietic a fost introdus si el. Scriitorul  Jan Plamper in eseul sau „The Stalin Cult:A Study in the Alchemy of Power” explica ca Stalin era total implicat in construirea propriului cult insa in conversatiile sale mereu pretindea ca il irita acest lucru si ca  le considera excesive.Astfel  Plamper scrie ca acest tip de comportament a lui Stalin se numeste „modestie lipsita de modestie” . Stalin chiar afirma : „Eu sunt focul ,Rusia e otelul.Impreuna suntem invincibili „.

Richard Pipes considera  ca cultul personalitatii lui Stalin s-a manifestat diferit de cea a lui Hitler sau Mussolini, astfel el afirma ca Stalin nu urmarea  divinizarea sa ci accentuarea rolului  Partidului ca entitate providentiala sau  ca agent mesianic al necesitatii istorice. De aceeasi parere este si politologul Ken Jowitt care scrie ca charisma lui Stalin era dedicata Partidului.

Cultul personalitatii lui Stalin este o tema destul de vasta si profunda, insa ne vom limita a spune ca personalitatea lui ,la fel ca si in cazul lui Hitler nu a putut sa-l libereze de la tradarea care a avut loc la sfirsitul vietii lui. Stalin aflindu-se pe patul de moarte nu a fost salvat intrucit garda  lui a avut nevoie de o aprobare de cel mai inalt nivel pentru a chema un simplu medic. Stalin era atit de infricosator ,incit nimeni nu si-a permis un gest normal,omenesc care l-ar fi salvat.

Imnul lui Stalin

A.V.Avidenko

Iti multumesc,Stalin.Iti multumesc pentru ca sunt fericit.Iti multumesc pentru ca imi este bine.Indiferent cit de batrin voi fi,nu voi uita niciodata cum l-am primit pe Stalin acum   doua zile.Vor trece secole iar generatiile  care vor urma ne vor vedea ca fiind cei mai fericiti dintre muritori,cei mai norocosi dintre oameni,pentru ca am trait in secolul secolelor,pentru  ca am fost privelegiati sa il vedem pe Stalin,liderul nostru inspirat…Totul iti apartine tie ,seful marii noastre natiuni.Iar cind femeia pe care o iubesc imi va oferi un copil primul cuvint pe care il voi exclama va fi :Stalin.

Cultul personalitatii in Coreea de Nord

Cultul personalitatii in Coreea de Nord se bazeaza pe dinastia Kim care a domit in Coreea mai multe decenii la rind.In 1948 la putere a venit Kim-II-sung care a domnit pina in anul 1994.El a fost cel care a pus baza grandomaniei iar orice activitate a coreenilor era contolata de autoritai puse de el. Succesorul lui Kim-II-Sung a fost Kim-Jong-il  care a reusit sa faca mai multe decit predecesorul.Coreenii inca din perioada  nasterii si a invatamintului au fost educati in spiritul devotamentului total si a supunerii oarbe. Astfel,in manualele de istorie nasterea lui Kim –Jong-II  este falsificata sub aspectul aparietiei in mod supranatural pe un munte considerat sacru Paekdu.La fel in carti se scrie ca in acel moment a aparut un curcubeu dublu si un aisberg vorbitor. Ca si Hitler, Kim-Jong –II a incercat sa curete rasa lui astfel toti care erau mici de statura au fost deportati pe insule nelocuite. O cauza a cultului personalitatii o explica profesorul Sung Chull Kim in volumul „Coreea  de Nord sub Kim Jong-il” : „Pierderea timpurie a mamei sale si a afectiunii materne aparent i-au cultivat neincredere fata de cei din jur,mai ales dupa ce Kim-II-sung s-a recasatorit .Drept urmare,Kim-Jong-II a cautat pe cit de mult sa se asocieze cu tatal sau  si cu puterea acestuia.A devenit priceput in a se prezenta drept fiul obedient al Marelui Lider,tatal sau.Apoi a exploatat noul sau statut pentru a obtine puterea „

In  Coreea de Nord regimul comunist  a continuat sa  existe iar conducatorul divinizat ca si in  trecut. Kim Jong –Il  dupa moartea  succesorului sau Kim II- Sung a declarat doliu national timp de trei ani.

Kim-Jong-II a acumulat  pe parcursul vietii mai mult de 54 de titluri care nu corespundeau adevarului printre care : „Raza de soare calauzitoare „ ; „Steaua socialismului „ ; „Secretar general etern al Partidului „ ; „General iubit si respectat”; „Marele soare al vietii”.

 La 17 decembrie 2011  Kim-Jong-II a decedat  din cauza unei crize cardiace produse in timpul unei calatorii cu trenul. Fiul sau cel mai mic ,Kim Jong-un a preluat puterea imediat. Timp de 100 de zile a fost declarate zile de doliu iar toti au fost impusi sa plinga la inmormintarea  lui.

Persoanele care nu erau sincere in ceea ce faceau puteau fi pedepsiti sau chiar executati .

Dupa  moarte in numele lui Kim –jong-II au fost create peste 3.200 de statui cu chipul liderului politic.Aceste statui au fost denumite „Turnuri ale vietii etene”.

 Consideram ca desi Kim-jong-II a incetat din viata cultul personalitatii lui  nu a incetat ci continua sa existe mai departe in fiul sau care duce o politica asemanatoare .

 

Bibliografie

1. The Guardian „Marile discursuri ale secolului al XX-lea”,2007
2. Dictionar explicativ al limbii romane
3. „Acel Ceausescu pe care l-am creat :despre un fascinant si pagubitor cult al personalitatii”17 mai 2010,Adrian Cioroianu
4. Pentru o imagine asupra amestecului de mindrie si de teama existent la Bucuresti dupa august 1968, Dumitru Popescu „Panorama rasturnata a mirajului.Cronos autodevorindu-se.Memorii „vol II ,editura 136-139
5. „Mein Kampf” Adolf Hitler ,1990,editura Beladi
6. „Psihologia multimilor”Gustave le Bon ,traducator Mariana Tabacu,editura Antet xx Press
7. Adevarul „Nebunia lui Hitler :Craciunul in viziunea unui dictator „
8. Ian Kershaw „The Hitler Myth” in „History Today „,vol 38 ,nr 11 ,1985
9. „Dosarele istoriei „an III ,nr 4 (20)1998
10. „The Stalin cult :A study in the alchemy of power” Jan Plomper
11. „This is Paradise :My North Korean Childhood”Hyok Kang