1. Introducerea in problema abordata. Situatia social-politica inaintea desfasurarii rascoalei.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea , China a fost intr-o situatie dificila . Societatea chineză  din secolul al III-lea, au fost  sub jugul manchurienilor, a dinastiei Qing . Manciurienii au umilit chinezii, si i-au impus propriile lor obiceiuri , de exemplu , chinezii erau  obligați să poarte o panglica speciala. După ce ei au eșuat în primul razboi al opiumului  in anul 1840-1842, situatia economica, sociala, a populatiei sa extins nemijocit spre vectorul situatiei extrem de complicate si dezastruoase. Unul dintre motivele acestei desfasurari, a fost o încercare de autoritatile chineze pentru a opri importul de traficanți de opium britanic în țară .China a fost forțata să semneze o serie de tratate inegale și să plătească despăgubiri uriașe . Pentru plata indemnizației dinastia Qing a pus populației uriase impozite și taxe  noi . Alimentarea unor bunuri industriale europene a subminat  si a ruinat mucitorii chinezi . În fiecare an, numărul  nemulțumitilor a crescut . Și, așa cum a fost în mod tradițional în istoria Chinei , nemulțumiții uniți în societăți și secte secrete , au fost si inițiatorii revoltelor .

Una dintre ele a fost ” Societatea inchinarii puterii ceresti ” cu sediul în sudul Chinei ca un profesor din mediul rural Hung Hsiu Chuan . Hsiu – chuan provenea din țărani , dar a visat intodeauna la o putere și glorie . La baza doctrinei sale, se afla idealurile de egalitate și lupta a celor asupriți împotriva exploatatorilor pentru a construi împărăția cerurilor pe pământ . Sam Hung Hsiu – chuan sa proclamat fratele mai mic al lui Isus și a creat o stare de  îndeplinire în imnuri religioase și revoluționare , care a enunțat obiectivele companiei pe care a fondato și modalități prin care le va atinge .La începutul secolului al XVIII-lea,baza economica a societatii chineze o constituiau relatiile feudale de tip autarhic, ca o mica economie taraneasca, combinata cu o productie mestesugareasca de familie.Însă o dată cu războil opiumului din 1840- 1842, care a marcat o cotiitura importanta si inaugurat era societatii semicolonialiste si semifeudale din istoria Chinei, o data cu patrunderea bruta a relatiilor capitaliste straine, aceasta economie s-a dezintegrat trept, iar China a fost impinsa in vitrejul vietii capitaliste.Ca urmare a acestui razboi al opiumului in China s-a produs o miscare in masa, care a evoluat sub impactul acestor rasturnari politice si economice ale societatii.La contradictiile dintre feudalism si masele populare s-au adaugat contradictiile dintre capitalismul strain si natiunea chineza, care tindeau sa devina precumpanitorii asupra tuturor celorlalte.Incepind cu Razboiul Opiumului poporul chinez si-a asumat dubla sarcina de a lupta impotriva feudalismului intern si a capitalismului strain.

2. Etapele evolutiei razboiului taipin.

Istoria razboiului taipin se imparte in patru etape:

1. De la primele lupte pina la ocuparea Nanchitului si crearea acolo a centrului statal taipin -( 1850 – 1853 );
2. Lupta pentru largirea teritriilor, de la ocuparea Nachitului pina la neintelegerea din tapara taipinilor- (1853 – 1856 );
3. Perioada decaterii razboiului taipinilor- ( 1856 – 1860 );
4. Lupta cu blocul manciuran si a taranilor agresoare -( 1860 – 1864 ) – esecul razboiului.      

Lupta societatii Baishangdihui inpotrva fortelor proprietarilor funiciari inpotriva fortelorproprietarilot fniciari s-a intensificat in 1850,anul urcarii la tron a imparatului Xianfeng, seccesorul lui Daoguang. In provincia Guangxi, bintuita de foamete si zdruncinata de rascoale taranesti, conditiile erau coapte pentru organizarea unei rascoale gnerale.La 11 ianuarie 1851. Hong Xiuquan, in fruntea societatii Baishandihui a dezlantuit o rascoala in satul Jintan.El a organizat Armata Taiping, si-a denumit organizatia Regatului ceresc Taiping ( Regatul ceresc al Pacii ) si s-a numit pe sine Rege ceresc.In septembire 1851, aramata Taiping a cucerit Yong’anzhou. Hong Xiuquan a infiintat un sistem militar si politic si i-a decernat titlurile de print de Rasarit lui Yong Xiuqing, de print de Apus  lui Xiao Chaugui, exercitindu-si controlul asupra celorlalti.

Guvernul Qinga a reactionat trimitind fortele importante pentru  a incercui orasul Yong’an. In aprilie 1852, Armata Taipina a spart incercuirea si inaintat spre nord.Printul de Sud, Feng Yunshan, si printul de Apus, Xiao Chagui, au cazut eraoi in cursul marsului si al bataliilor purtate in provincile Gunagxu, Hunan si Hubei.

Un mare succes al taipinilor a fost crearea unei armat puternice si disciplinate.Avind ca obiectibe, ostasii erau obligatia indeplineasca cu atentie  ordinile conducerii, sa nu se lase atrasi de tradarea for  si sa-si uneasca fortele in lupta.Bazindu-se pe sustinerea poporului, Armata Taipina, a distrus nu putine detasamente ale manciurienilor, dupa care trepta se inarma de pe ele.

In ianuarie 1853, Armata Taiping a cucerit Wuchang, orasul de resedinta al provinciei Hubei, pe care l-a pastrat in luna urmatoare pentr a inainta spre est, de-a lung   fluviului Changjiang.Fortele miliatare ale dinastiei Qing au capitulat fara lupta.La 19 martie 1853, este cucerit orasul Nanjing, care, rebotezat Tianjing ( Capitala cereasca ), a devenit capitala unui stat revolutionar taranesc, opus regimului feudal al dinastiei Qing.

Dupa ocuparea Nanjiului conducerea taipina a publicat sistemul agrar al dinastiei celete.El clasifica terenurile in doua categorii, in functie de fertilitatea lor si le distribuia locuitorilor in mod egal, indiferent de sex.Veniturile provenite din munca agriocola si din ocupatiile susidiare ale fiecarei fmilii, in afara de consumul persona, trebuia predate ,, tezaurului statului’’,carea era insarciant, conform unui anumit sistem, sa plateasca cheltuielile extraordinare ale familiei in caz de casatorie sau fuerlii.

Regatul ceresc taipin, spera prin aplicarea acestui sitem agrar, sa intemeeze o societate ideala, in care ,,terenurile, hrana, imbracamintea si banii lichizi sa fie repartizati in mod uniform, iar toti oamenii de sub cer sa fie bine hraniti si inbracati.’’In sistemul agrar al dinastiei celeste a fost exprimata tendinta la egalitatea in lupta pentru lichidarea relatiilor feudale.Actul principal al taipinilor purta un caracter dublu.Idea egalitatii de ristribuire a pamintului a fost una progresiva, transformarea ei in realitate ar fi putut arata drumul spre capitalism.  

Codul mai prevedea si baza organizatiei militare a taipinilor.De la fiecare familie se lua cite un ostas, astfel 25 de familii formau un detasament sub conducerea liansului ( principiul militar ).

In domeniul relatiilor externe, Regatul ceresc se opunea tratatelor inechitabile si agresiunii straine si interzice cu strictete importul opiului.Ministri plenipotentiali trimisi la Tianjing intre intre aprilie 1853 si iunie 1854 de Marea Britanie, Franta si Statele Unite nu au reusit sa-i faca pe conducatorii Taiping sa recunoasca tratatele inechitabile.

In 1853, in timp ce expeditia din nord incepea, alta pornea spre vest, pentru a apara capitala Tianjing. Trupele au urcat de-a lungul fluviului Changjiang, pina la Hankou si Hanyang, in provincia Hubei.In Hunan, ele s-au lovit de impotrivirea incapatinata a ,, Armatei provinciei Hunan’’, organizata de Zeng Guofan, un guvernator al dinastiei Qing si compusa mai cu seama din fortele proprietarilor funiciari ai provinciei.

Revolutia victorioasa a fortelor Taiping a stirnit in rindurile minoritatilor numeroase rascoale impotriva dinastiei Qing, dintre care cele mai cunoscute  au fost cea a asa-numitei Tiandihui si a flialelor sale in sudul bizainului fluviulu Changjiang si de-a lungul coastei de sud-est.Rascoala etnicilor nian in China de Nord, si a etniilor minoritare din sud-vest.

3.Cauzele infringerii razboiului taipinilor. Decaderea statului Taipin.

Calculele mulitare ale taipinilor au slabit slabit pozitia lor, chiar daca masele populare si taranii ii sustineau.Urmari grave pentru miscarea taipinilor care sa evidentiat mai mult in 1865.

Urmari grave pentru miscarea taipinilor a avut lupta pentru interna in tabara taipina, care a avut loc in 1856.Aceasta lupta nu era nimic altceva decit  decit inrautatirea contradictiilor intre conducerea taipinilor, neputinta lor de asi exprima interesele comune si individuale.O alta cauza era faptul ca taranii nu erau in stare sa mentina ordinea si unitatea.Contradictii intre conducerea rascoalei au isbucnit din cauza ca unii din ei practic au concentrat intreaga putere a statului in miinile lor.

In sirul cauzelor determinate ale razbiului taipinilor se pot enumera urmatoarele:

• Deteriorare severă a Chinei după Primul Război al Opiumului .
• Ruinarea a țărănimii, lupta lor împotriva feudalilor.
• Factorul demografic. Situatia tarii în care a fost mai mare populatia decât ar putea hrănesc
• Lipsa de terenuri agrare pentru țărani
• Dușmănie de moarte de lungă durată din China a dinastiei Qing, cu cuceritorii manciurieni.
• Criza a puterii de guvernământ a statului.

În ciuda faptului că Hong Xiuquan  a fost numit un nou șef de guvern capabil, Zhenganya Hoon  a început o serie de reforme în spiritul de Vest , acestea din urmă nu au reușit să se combine cu principiile statului  Taipin . În același timp, o înfrângere catastrofală suferită de China în al doilea război Opiumului , puterile tradiționale din China obliga populatia să se închine la modernizarea parțială a regulii Qing  in sfera militară . În noile condiții ale dinastiei manciurienilor și a grupurilor de lideri militari shensheskih ,nu mai erau împotriva progresului tehnic în general , ci doar împotriva evolutiei tehnice  a  străinilor . Construcția de  fabrici militare , arsenale și ateliere de lucru , vine în întâmpinarea nevoilor de arme moderne și de  muniții . Sa angajat suprimarea de răscoale țărănești și naționale . Situația militară a dus la un rol de lider în acest sens a comandanților de armate Syansk Huaysk .

4. Concluziile personale asupra subectului abordat in lucrare.

Consecințe ale răscoalei Taipine au fost cu adevărat tragice . Zonele vaste ale țării au fost depopulate și se aflau în ruine . În timpul războiului civil , potrivit diverselor estimări a fost ucisi 15 – 20 milioane de oameni . Se pare că ei au avut șanse suficiente pentru a cita exemplul asociat cu o istorie de venirea la putere a dinastiei Ming . Și faptele sunt convingătoare ,în anul 1856 dinastia Qing abia a  reținut de putere . Pe de altă parte , unele îndoieli cu privire la circumstanțele care au la ajuns putere Taipinii reușesc să -l păstreze pentru mult timp forta si hegemonia lor pe parcursul dominatiei sale .

A fost o provocare prea radicală pentru bazele a statului chinez și culturei chineze,  care le-a făcut pe dușmani și shenyii nemulțumiți cu regula a dinastiei manciurienilor . Tăranii simpli , care nu au vrut să renunțe la convingerile obișnuite ale strămoșilor lor , sau aflat intr-o situatie precara.Cu privire la tipologie acestui evenimen, asa putea spune ca la inceputul manifestarii sale, rascoala taipinilor a avut caracterul unui rascoale taranesti, iar spre sfirsitul acestuia a luat infatisarea unui intreg  razboi al taipinilor.aceasta pagina in istoria chineza  este una desemnata, caci aceasta a determinat in marea amploare si schimbarile economice , spociale, hegemoniale, si desigur istorice in general. Istoria chineza a cunoscut o perioada foarte importanta si semnificativa pentru poppulatia sa, si pentru toate ramurile de dezvolatare statala.

Bibliografie selectiva

1. Илюшечкин В. П. Крестьянская война тайпинов. М., 1967.
2. История Востока в 6 томах. Том IV книга 1 «Восток в новое время (конец XVIII — начало XX в.)». М., «Восточная литература» РАН, 2004. 
3. История Китая/ под ред. А. В. Меликсетова. М., издательство МГУ, издательство «Высшая школа», 2002. 
4. Кара-Мурза Г. С. Тайпины. М., 1950.
5. Непомнин О. Е. История Китая: Эпоха Цин. XVII — начало XX века. М., «Восточная литература» РАН, 2005.
6. Новая история Китая. М., 1972.
7. Тайпинское восстание 1850—1864. Сборник документов. М., 1960.
8. Scurt tratat din Istoria Chinei, Bucuresti 1997
9. Kruger, Rayne, Cârâc Alina , “O istorie a Chinei”, Bucuresti, 2005.