Hitiții au fost un popor de origine indo-europeană, care au migrat în mileniul al III-lea î.Ch. din teritoriile pe care le ocupau în sud-estul continentului european, în Asia Mică. Între istorici există două teorii asupra drumului pe care l-au parcurs hitiții, din zona unde locuiau înspre Podișul Anatoliei: o variantă ar fi trecerea lor prin nordul Mării Negre și traversarea Munților Caucaz, iar cea de-a doua ar fi străbaterea Peninsulei Balcanice și traversarea strâmtorilor Bosfor și Dardanele.
Originile
Originea indo-europeană a hitiților e indicată atât de picturile egiptene care îi arată ca având părul castaniu, în contrast cu cel al egiptenilor, precum și de afinitățile limbii lor cu cea tracă, așa cum au observat profesorul bulgar Vladimir Georghiev și profesorul german S. Bugge.
Asezarea
Ruinele de la Hattusa
Așezați în mileniul al III-lea î.Ch., în noua lor patrie, teritoriu cunoscut azi ca Anatolia, hitiții au format în scurt timp unul dintre cele mai puternice state ale vremii. Primele orașe-cetăți importante, Hattușaș, Neșa, Zalpa și Kușșara, au apărut încă din secolul al XX-lea î.Ch, când unele triburi hitite au început să se impună în lupta pentru supremație. Regele Anitta din Kușșara, a fost primul din cei 29 de regi hitiți care s-au remarcat în mileniul al II-lea în campaniile de cuceriri. Tabarna (cca 1670 î.Ch.) a întins statul hitit spre Marea de sud, reușind cucerirea cetății Arzawa. Hattușil I (1600 î.Ch.) a dus o importantă campanie în zona Eufratului și Siriei de sud și a reușit să aducă o enormă pradă de război.
Imperiul hitit
Imperiul hitit
Imperiul hitit a atins apogeul în timpul lui Suppiluliuma I (1375-1335 î.Hr.) și s-a menținut până în timpul domniei lui Suppiluliuma II (cca. 1200 î.Hr.). În perioada 1200-1000 î.Ch. a avut loc invazia „Popoarelor Mării”, triburi războinice venite dinspre Europa. Suppiluliuma II a fost trădat de regele vasal Medduwata și a rămas singur în fața valului de triburi care au trecut Bosforul revărsându-se spre răsărit, încât capitala hitiților, Hattușa, a căzut în jurul anului 900 î.Hr.
Regele hitit Suppiluliuma II
După destrămarea imperiului hitit au apărut formațiuni statale ale câtorva popoare: în apus – lidinii, cu capitala la Sardas; frigienii, cu centrul la Gordion; în sud – filistinii; în nord-vest – tracii și misienii.
Disparitia
În sud, în zonele neatinse de invazia „popoarelor mării”, s-au menținut mici state hitite care au căzut pe rând, pradă asirienilor. Regele acestora Sargon II, a cucerit în anul 717 î.Ch. ultima mare cetate hitită, Karkemiș, pentru ca 6 ani mai târziu să cadă și statul Maraș.Hitiții înșiși au preluat limba arameilor semitici și, în final, dispar din istorie.
Curiozitati
* Hitiţii au fost primii care au folosit carul de luptă în războaiele lor.
* Căderea Imperiului Hitit, cu ultimul suveran Suppiluliuma al II-lea (1220-1182 î.H), se situează în criza care a răvăşit Orientul Apropiat în secolul XII î.H. şi care este, în general, asociată cu migrarea popoarelor mării.
* În timpul acestei crize, Hattusa, capitala hitiţilor, a fost prădată şi arsă, iar ţara a fost ocupată de muski, identificabili probabil cu frigienii.
* Partea meridională a stăpânirilor, Cicilia şi Siria septentrională, a rămas, în schimb, independentă, dar s-a fragmentat într-o serie de mici state, care au dat viaţă limbii şi culturii hitite în următoarele câteva secole, această perioadă fiind numită neohitită – până în momentul în care au fost supuşi de către asirieni (în secolele XI-VIII î. H.).
* Statul a menţinut structura compozită şi feudală, în timp ce societatea era împărţită în oameni liberi, meşteşugari şi sclavi.
* Economia hitiţilor se baza în mod special pe exploatarea minelor şi prelucrarea aramei, a fierului şi a bronzului.
* Religia hitiţilor era de tip sincretist şi politeist.De fiecare data cand cucereau un nou popor, ei adoptau zeii acestora in propriul sistem religios.
