loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Faptul cum managerul înţelege lumea înconjurătoare în mare măsură depinde de o mulţime de factori (spre exemplu, de nivelul studiilor căpătat, de educaţia sa, de experienţa de viaţă etc.). De aceea, elaborând strategia firmei, inclusiv şi modificările structurale, trebuie luate în consideraţie şi calităţile personale ale managerilor, a echipei de conducere.

Ca exemplu vom precăuta părerea unui manager referitor la situaţia creată în domeniul concurenţei. Această părere a fost influenţată de o mulţime de factori, printre care reclamaţiile cumpărătorilor, părerea colaboratorilor din firmele concurente, convingerile altor manageri, de compania publicitară, de darea de seamă ale concurenţilor, de diferite zvonuri. Informaţia primită din aceste surse se interpretează în felul său de echipa de manageri şi se acomodează după chipul deja format şi acceptat de toţi al concurentului existent. Această concepere a mediului înconjurător poate să se bazeze pe convingerile precedente despre mediu concurenţial, pe câştigurile realizate sau pierderile suferite de către firmă în trecut în lupta concurenţială. Şi ca rezultat unii manageri nu sunt predispuşi să considere concurenţa ca factor important, care poate influenţa decizia luată de ei.

Adică principala concluzie pe care o facem la acest compartiment constă într-aceea că managerul după cum înţelege natura lucrurilor ce-l înconjoară aşa şi ia decizii referitor la activitatea firmei. Dacă informaţia care ajunge la el nu se încadrează în limitele închipuirilor sale, atunci ea este sau respinsă, fiind considerată falsă, sau acomodată în aşa fel ca să corespundă modelului deja creat.

Valorile interne acceptate de organizaţie pot fi o forţă foarte importantă în viaţa organizaţiei. Dar să nu uităm de faptul că valorile firmei sunt rezultatul istoriei îndelungate de dezvoltare a acesteia, a experienţei formate şi nu pot fi modificate la necesitate într-un singur moment. În aşa fel sistemul de valori creat şi încercat de curgerea timpului este acea forţă stabilizatoare care ajută firmei să supravieţuiască în situaţiile complicate. Dar problemele pot apărea dacă sistemul de valori intră în contradicţie cu strategia nou elaborată.

Un exemplu reuşi cred că ar fi o firmă care se ocupă de prestarea serviciilor de consultanţă şi audit, pentru care principiile şi valorile de bază sunt următoarele:

  • Reuşesc să supravieţuiască doar companiile mari (dimensiunile companiei asigură linişte şi o feresc de diferite calamităţi concurenţiale).
  • Noi suntem profesionişti şi suntem deprinşi să evităm riscul, ce nu s-ar întâmpla (riscul în lucrul pe care îl efectuăm trebuie să fie cât mai mic.
  • Doar colaboratorii care sunt loiali faţă de firmă pot pretinde la avansarea în post pe scara ierarhică.
  • Managerii superiori cunosc mai bine toate aspectele legate de întreprindere şi de aceea toate acţiunile trebuie să fie coordonate cu ei.

Toate convingerile enumerate se întipăresc în conştiinţa personalului prin efectuarea multiplelor acţiuni de educaţie şi instruire, cu ajutorul modelelor interne de comportament, riturilor şi istorioarelor, care sunt parte componentă a oricărei organizaţii

O strategie nouă presupune un comportament mai riscant al firmei, majorarea simţului de responsabilitate al angajaţilor în procesul de luare a unor decizii şi bineînţeles presupune şi un grad sporit de creativitate. Este curios faptul că, managerii care recurg la astfel de modificări de obicei vin din afara firmei.

Asupra strategiei firmei poate influenţa şi modul de aprobare a acesteia. Să vedem, spre exemplu cum se elaborează o strategie în echipă. În colectiv întotdeauna există nişte reguli nescrise, care determină comportamentul colaboratorilor, dar nu întotdeauna aceste reguli duc la alegerea strategiei corecte. Spre exemplu critica nivelului superior de conducere poate fi tratată ca lipsa educaţiei şi nerespectarea celor superiori ierarhic. Ca rezultat managerii de vârf se grupează într-o echipă, iar ceilalţi devin, în mod automat opoziţie sau în cel mai bun caz nu sunt incluşi în procesul de luare a deciziei. În aşa fel frica urmărilor nedorite şi ambiţiile oarbe ale oamenilor contribuie la evitarea expunerii părerii personale.

Pentru diferite firme este caracteristic stilul său de gestiune. ŞI tot aşa cum şi în cazul valorilor interne ale firmei el poate sau să se încadreze armonios în strategia elaborată sau poate deveni incompatibil cu acesta.

În unele firme predomină un stil original de conducere. Acest stil se cristalizează pe parcursul activităţii de lungă durată.

Atât stilul de gestiune, cât şi sistemul de valori fiind utilizat în exclusivitate poate contribui la progres sau invers la degradarea firmei. În firmele de dimensiuni mari, cu număr enorm de angajaţi, de obicei, predomină stilul autoritar de conducere. Acesta poate primi forma grijii părinteşti a managerului superior, care poartă grija organizaţiei, sau poate primi forma de regim autocratic.

Într-o oarecare măsură stilul autocrat corespunde cerinţelor producţiei în masă. El contribuie la centralizarea procesului de luare a deciziei şi ajută la menţinerea disciplinei în secţii. Evident, acest stil este acceptat de foarte puţini oameni, însă în unele condiţii el devine foarte eficient. Problemele apar atunci când acest stil este aplicat în privinţa secţiilor neproducătoare, cum ar fi cea de cercetare-dezvoltare. În situaţia dată el va contribui la dezorganizarea procesului de producţie, creând conflicte în colectiv, înăbuşind iniţiativa şi micşorând motivarea personalului de profesionism înalt care necesită un comportament mai atent.

Dar cum se poate de păstrat într-un ocean de legi autoritare o insulă cu regim liberalist, consultativ? Chiar dacă managerul de vârf a făcut corect alegerea referito la existenţa unui sector cu alte legi. El oricum va fi nevoit să ia în consideraţie părerea colegilor săi (care îl vor învinui în prea mare liberalism), părerea altor manageri din nivelul superior (acestora le va părea că situaţia a ieşit de sub control) şi cu părerea personalului care nu s-a obişnuit cu aşa comportament.

În fond, cultura internă a firmei şi sistemul de valori pot atât de puternic să se înrădăcineze în conştiinţa managerilor, încât ei să înceapă să neglijeze realitatea de pe piaţă, chiar mai mult apare pericolul de a fi orbiţi. În situaţia creată firma ar trebui să determine unele repere de la care să pornească în redresare situaţiei.

Loading...