Sistemul mass-media reprezintă suportul instituţional care asigură circulaţia informaţiilor, opiniilor, interpretărilor şi abordărilor cu semnificaţii sociale. Sistemul mass-media îndeplineşte misiunea informării diferitelor segmente ale societăţii, prin strângerea informaţiilor, prelucrarea şi difuzarea lor. Mass-media, „a patra putere în stat”[1], este „adevăratul stăpân al spaţiului public”[2], deţinătorul resurselor de informaţii, care mediază comunicarea dintre actorii politici şi actorii sociali, dintre guvernanţi şi guvernaţi.

În lucrarea Sistemul mass-media, teoreticianul român Mihai Coman defineşte acest ansamblu în funcţie de elementele componente de bază:

  • după suportul de transmitere a mesajului: media tipărită (cărţi, ziare şi reviste, afişe) şi media electronică (radio, televiziune, calculatoare);
  • după modul de achiziţionare, produse cumpărate direct (cărţi, reviste, CD-uri), produse pentru care trebuie să achiţi un abonament (televiziune publică, televiziune prin cablu, Internetul) şi produse pentru care plăteşti doar o unitate aleasă dintr-un pachet;
  • după conţinut, media de informare, media de divertisment şi media de publicitate;
  • după mărimea publicului căruia i se adresează mesaje, media de masă, media de grup (presa instituţională) şi media individuală ( lectorul CD, walkman-ul);
  • după caracteristicile tehnice, media de difuzare (cablu, unde hertziene) şi media autonomă (radioul, monitorul TV, lectorul laser);
  • după funcţie, media de informare, media de reprezentare şi media de distribuţie;
  • după modul de corelare a comunicatorilor, media off-line şi media on-line;
  • media „clasică” şi media de tip nou, numită multimedia (considerăm că sfera şi conţinutul noţiunilor multimedia şi new media nu sunt identice, n. I.B.)[3].

Indiferent de caracteristicile tehnice, de modul de funcţionare şi de intenţiile oamenilor care comunică, actul de mediere determină sporirea capacităţii de înmagazinare a datelor, amplifică audienţa unor mesaje, măreşte viteza de transmitere a acestora şi lărgeşte aria lor de difuzare.

Comunicarea mass-media poate fi comunicare mediată tehnologic sau network media (teleconferinţe, videoconferinţe, dialog prin e-mail, discursuri, spectacole amplificate prin diverse tehnologii specifice, şi comunicare de masă (studiouri de televiziune, relee, sateliţi şi instituţii, de genul sistemului editurilor de carte, redacţiilor de presă scrisă, radio sau televiziune, firmelor de publicitate etc.).

Sistemul comunicării de masă prezintă un acces democratizat la informaţii, implicit o cultură de masă ale cărei standarde nu sunt foarte înalte, adresându-se unei societăţi de masă. Termenul de masă are o conotaţie negativă, din cauza utilizării sale excesive în ideologia marxistă, însă „la réhabilitation prophétique des masses ou de foules passe aujourd'hui par la technologie: ainsi dans l'expression de «foule intelligènts» à propos d'Internet”[4]. Societatea de masă,caracterizată prin dispersia spaţială a membrilor săi, eterogenitatea, absenţa valorilor comune, absorbţia unor bunuri culturale eteroclite, izolarea şi chiar alienarea indivizilor –, este conceptul de la care au pornit primele teorii despre efectele sistemului mass-media[5]. În acest sens, cercetătorii olandezi J.J. Cuilenburg, O. Scholten şi G.W. Noomen au întocmit o clasificare a mediei, pe cât de simplă, pe atât de valabilă: folio media (cărţi, periodice, ziare), audiovisual media (radio, televiziune, video) şi new media[6]. Régis Debray optează pentru grafosferă şi videosferă[7]. Sistemul mass-media asigură circulaţia informaţiilor, opiniilor, interpretărilor şi abordărilor considerate a avea o semnificaţie socială şi reprezintă o adevărată legătură informaţională între diverse părţi şi segmente sociale[8].

 

[1] Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Mass - media  şi societatea, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p. 274 – 275.

[2] Ibidem, p. 12.

[3] Mihai Coman, op. cit., p. 24 – 25.

[4] Jérôme Bourdon, Introduction aux médias, Montchrestien, Paris, 2009, p. 27: „Reabilitarea profetică a maselor sau mulţimilor se petrece astăzi prin tehnologie, ca şi în expresia idiotul inteligent apropo de Internet”.

[5] Mihai Coman, op. cit., p. 19.

[6] J.J. Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, op. cit., p. 64.

[7] Régis Debray, Curs de mediologie generală, traducere de Cristina Bâzu, Editura Institutul European, Iaşi, 2007, passim.

[8] Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, op. cit., p. 15.