Viitorul relaţiilor publice trebuie gândit în contextul globalizării, proces în care lumea se comprimă la nivelul timpului şi al distanţelor de comunicare şi se intensifică drept urmare a exploziei informaţionale actuale. Dacă până nu de mult frontierele statelor reprezentau adevărate filtre ale relaţiilor interumane, astăzi, datorită globalizării activităţilor umane, comunicarea a devenit o necesitate şi o realitate de care trebuie să se ţină seama. Dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor de comunicare (telefon, radio, televiziune, computer) a permis organizaţiilor să depăşească graniţele politice şi geografice şi să comunice permanent între ele în orice domeniu de activitate.

Viitorul relaţiilor publice este determinat de noi schimbări calitative şi cantitative ale acestora.

Principalele schimbări calitative în domeniul relaţiilor publice pot fi:

  • creşterea diversităţii lor prin includerea a noi aspecte culturale, politice şi economice, diferenţierile fiind date de accesul la tehnologiile de comunicare în contextul globalizării şi regionalizării şi a adaptării la specificul publicului ţintă;
  • difuzarea mesajelor dobândesc un caracter mondial, în sensul că acestea pot fi transmise în acelaşi timp şi în toate regiunile geografice ca urmare a perfecţionării Internetului;
  • calitatea imaginii organizaţiei are un rol din ce în ce mai mare, iar structurile de relaţii publice deţin un rol strategic tot mai important pentru orice organizaţie;
  • preocupările opiniei publice pentru problemele legate de mediu, sănătate, securitate, acţiuni non-profit şi non-guvernamentale sunt mai accentuate şi determină un nou echilibru între dimensiunea naţională şi cea internaţională;
  • Specialistul în Relaţii Publice este obligat să deţină tot mai multe cunoştinţe despre management, marketing, relaţii internaţionale şi finanţe, dar să posede şi deprinderi tehnice superioare în utilizarea tehnologiilor moderne de comunicare.

Principalele schimbări cantitative în domeniul relaţiilor publice pot fi:

  • costurile din ce în ce mai reduse ale comunicării electronice devin prioritare faţă de posibilităţile clasice de comunicare;
  • serviciile de monitorizare a mass-media devin din ce în ce mai rapide, apropiindu-se de timpul real de transmitere a ştirilor;
  • accesarea rapidă a ziarelor, posturilor de radio, TV de pe orice meridian, în funcţie de dorinţele clienţilor;
  • cercetarea şi evaluarea relaţiilor publice se efectuează mai rapid prin baze de date on-line specializate pe domenii, motoare de căutare puternice, servicii de filtrare a informaţiilor;
  • firmele de consultanţă în relaţii publice cunosc o dezvoltare mai mare în domeniul afacerilor, la nivel guvernamental şi non-profit, ca urmare a faptului că apelul la serviciile de consultanţă oferă mai multe avantaje economice, decât întreţinerea unor structuri proprii;
  • apariţia unor structuri de „companii virtuale”, stabilite prin aranjamente între indivizi, grupuri şi firme în care comunicarea este instantanee cu orice punct de pe glob, fără a mai fi necesar ca oamenii să se deplaseze în diferite arii geografice pentru a rezolva unele probleme, fără a mai fi nevoie să se întâlnească personal, ci virtual. Aceste companii virtuale realizează proiecte comune referitoare la noi produse, servicii în toate domeniile de activitate, în care fiecare membru al organizaţiei are posibilitatea să facă ceea ce ştie mai bine şi să beneficieze de pe urma efortului său.