1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Denumirea de drept civil provine de la cuvintele latineşti "Jus civile", care era dreptul propriu al poporului roman şi care se aplica exclusiv cetăţenilor romani, faţă de "Jus gentium", care constituia dreptul ce se aplica cetăţenilor provinciilor. Acest termen este folosit în toate sistemele de drept europene, el variind doar în ce priveşte conţinutul său, în funcţie de sistemul, politic, economic şi cultural.

În doctrina juridică au fost exprimate mai multe definiţii date dreptului civil. Cea mai concisă şi clară pare a fi cea care conţine elementele sale definitorii. Astfel dreptul civil este analizat ca fiind acea ramură de drept care reglementează raporturile patrimoniale şi personal nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică.

Din definiţia de mai sus rezultă următoarele:

  • Dreptul civil este o ramură de drept, adică o totalitate de norme juridice. Este o ramură distinctă de alte ramuri de drept, care reprezintă parte componentă a sistemului juridic al ţării noastre.

--- El reglementează prin normele sale doua mari categorii de relaţii sociale: raporturi patrimonale şi nepatrimoniale. Raporturile juridice care se nasc fie ca urmare a încălcării unor norme juridice, cele care se nasc în procesul aplicării acestor norme sau care decurg dintr-o anumită subordonare a subiectelor raportului juridic, sînt în mare excluse reglementărilor de drept civil. Acestea făcînd obiectul de reglementare unor alte ramuri de drept. Scopul reglementării raporturilor patrimoniale este acela de a asigura satisfacerea, realizarea celor mai variate nevoi materiale ale persoanelor, de a contribui la dirijarea activităţilor economice în condiţiile pieţe libere. Cel al raporturilor nepatrimoniale în a asigura exercitarea şi ocrotirea specială a acestor relaţii sociale prin exprimarea individualităţii persoanelor.

  • Părţile unui raport juridic de drept civil se află pe poziţii de egalitate juridică. Aceasta înseamnă că nici una dintre părţi nu se subordonează celeilalte părţi. Din caracterul polisemantic a termenului, drept civil, nu rezultă doar semnificaţia unei ramuri de drept, ci şi aceea de ştiinţă şi obiect de studiu.

Ca ştiinţă, Dreptul Civil, studiază implicaţiile pe care le poate avea normele juridice asupra relaţiilor sociale pe care sînt chemate să le reglementeze, apariţia şi evoluţia instituţiilor de drept civil, sistemul şi principiile de drept civil, etc.

Ca obiect de studiu, dreptul civil, este o disciplină cu ajutorul căreia se obţin informaţii şi cunoştinţe în domeniu.

Загрузка...