1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Prin părţi ale raportului juridic civil înţelegem acele persoane fizice sau juridice care sînt titulare ale unor drepturi subiective civile şi obligaţii corelative. Practic, omul, privit individual ca persoană fizică sau organizat într-o entitate în condiţiile legii, ca persoană juridică este subiect de drept civil din momentil apariţiei şi pînă în momentul încetării existenţei sale.

  • Categorii de subiecte ale raportului juridic de drpt civil

Există două mari categorii de subiecte ale raportului juridic civil şi anume: persoane fizice şi persoane juridice.

  1. ) Persoana fizică este subiect individual de drept, adică omul privit ca titular de drepturi şi obligaţii civile. O difiniţie similară o întîlnim, în art.. 17 din C. civ. Din această categorie de subiecte de drept fac part.e diferite subcategorii de persoane:
  • Minorii sub 14 ani lipsiţi de capacitate de exerciţiu. Deşi sînt lipsiţi de capacitate de exerciţiu, minorii de la 7 - 14 ani pot încheia anumite acte juridice de mică valoare, acte juridice gratuite doar în calitate de beneficiar al lor şi acte de conservare, art.. 22 C. civ.
  • Minorii între 14-18 ani care sînt pesoane fizice cu capacitate de exerciţiu restînsă, care pot încheia o gamă mai mare de acte juridice - art.. 21 C. civ.
  • Persoanele peste 18 ani şi femeia căsătorită care a dobîndit capacitate de exerciţiu prin căsătorie înnainte de termen.
  • Persoanele fără cetăţînia Rep. Moldova (apatrizii).
    1. ) Persoana juridică este acel subiect colectiv de drepturi care este organizat în condiţiile legiii fiind titular de drpturi şi obligaţii civile.

Intr-un raport de drept civil persoana care dobîndeşte drepturi se numeşte subiect activ, iar persoana căruia îi incumbă obligaţii se numeşte subiect pasiv. In raporturile obligaţionale subiectul activ poart.ă denumirea de creditor, iar subiectul pasiv de debitor. In raporturile juridice obligaţionale sinalagmatice fiecare part.e a raportului juridic civil poart.ă o dublă calitate atît de creditor cît şi de debitor.

  • Determinarea subiectelor raportului juridic civil

Prin determinarea participanţilor la raporturile juridice civile înseamnă individualizarea părţilor care part.icipă la aceste raporturi juridice. In mod concret, această determinare se va face în funcţie de conţinutul raportului juridic civil, adică dacă acesta priveşte drepturi absolute sau relative.

---In cazil drepturilor absolute întodeauna subiectul activ, titularul dreptului subiectiv este determinat, iar subiectul pasiv fiind format din totalitatea celorlalte subiecte de drept civil, este unul nedeterminat.

--- In cazul în care raportul juridic civil are în conţinutul său drepturi subiective relative, atît subiectul activ (creditorul), cît şi subiectul pasiv (debitorul) sînt de la bun început determinaţi.

  • Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil

De obicei, un raport juridic civil, se stabileşte între o persoană ca subiect activ şi o altă persoană ca subiect pasiv, caz în care vorbim de un raport juridic civil pur şi simplu. Deseori, un raport juridic se stabileşte între mai multe persoane, fie ca subiecţi activi sau ca subiecţi pasivi, cînd sîntem în prezenţa unui raport juridic complex, afecta de modalitate.

De aci, în funcţie de situaţia concretă, distingem:

  • Pluralitate activă, cînd în cadrul unui raport juridic part.icipă mai multe persoane subiecţi

activi;

  • Pluralitate pasivă cînd sîntem în prezenţa mai multor subiecte pasive, şi;
  • Pluralitate mixtă cînd atît de part.ea subiectului activ cît şi cea a subiectului pasiv part.icipă mai multe persoane.

În dreptul civil întîlnim pluralitate de subiecte după cum urmează:

  1. ) In raporturile juridice de proprietate de regulă avem un subiect activ, titularul dreptului de proprietate şi un subiect pasiv, compus din totalitatea celorlalte persoane. În acest caz avem o pluralitate pasivă. Însă, într-un raport de proprietate, putem avea şi o pluralitate activă, cînd bunul, obiectul dreptului de proprietate, aparţine mai multor persoane, cum este cazul proprietăţii comune pe cote părţi sau în devălmăşie. Această pluralitate activă va putea înceta oricînd prin part.aj sau împărţire pe cînd pluralitatea pasivă nu va putea înceta niciodată. Această situaţie este specifică drepturilor civile absolute.
  2. ) In raporturile juridice obligaţionale care au în conţinutul lor drepturi de creanţă, pluralitatea poate fi activă, cînd avem mai mulţi creditori şi pasivă cînd avem mai mulţi debitori.

În cazul raporturilor juridice obligaţionale regula este divizibilitatea atît activă cît şi pasivă. Aceasta înseamnă că în cazul pluralităţii active fiecare creditor poate pretinde de la debitor part.ea ce i se cuvine, iar în cazul pluralităţii pasive fiecare debitor este ţinut numai de part.ea sa din datoria comună. De la această regulă există două excepţii:

--- Solidaritatea este o modalitate a obligaţiei în temeiul căruia fiecare creditor este îndreptăţit să ceară debitorului plata întregii creanţe, iar dacă sînt mai mulşi debitori, fiecare din ei este ţinut să execute întreaga datorie. Solidaritatea este de două feluri:

--- solidaritea este activă cînd obligaţia are mai mulţi creditori, fiecare fiind îndreptăţiţi să pretindă plata integrală de la debitor, care este liberatorie faţă de celelalte subiecte active.

  • soldaritatea este pasivă cînd raportul juridic are mai mulţi debitori. În acest caz între debitor se prezumă existenţa unui mandat tacit reciproc de reprezentare în virtutea căruia, orice act încheiat dintre codebitori în vederea stingerii sau micşorării obligaţiei va profita şi celorlalţi debitori. Această prezumţie operează şi în favoarea creditorului, în sensul că acţiunea introdusă împotriva unui debitor va duce la întreruperea prescripţiei şi faţă de ceilalţi codebitori. Solidaritatea pasivă pasivă poate rezulta din lege, convenţia părţilor sau testament şi încetează prin plata, moart.ea debitorului, prin remitere de solidaritate, ş. a.

--- Indivizibilitatea este o altă excepţie de la regula divizibilităţii obligaţiilor. Potrivit acesteia fiecare dintre creditori este îndreptăţit şi fiecare dintre debitori este obligat la plata integrală a creanţei. Ea apare atunci cînd obiectul raportului juridic este indivizibil natural, în sensul că nu permite decît executarea în întregime, sau cînd părţile prin voinţa lor îl consideră indivizibil - indivizibilitate convenţională.

La rîndul ei indivizibilitatea poate fi activă, cu pluralitate de creditori şi indivizibilitate pasivă, cu pluralitate de debitori .

  •  Schimbarea subiecţilor raportului juridic civil

Pe parcursul existenţei raportului juridic civil subiectele, părţile se pot schimba în condiţiile legii. O astfel de schimbare este posibilă doar în cazul raporturilor juridice patrimoniale deoarece depturile neppatrimoniale sînt inalienabile. În cazul raporturilor juridice patrimoniale trebuie să facem distincţie între raportui care cuprind drepturi reale şi raporturi care cuprind drepturi de creanţă.

a.) In cazul raporturilor juridice reale poate avea loc schimbarea subiectului activ. Subiectul pasiv, cuprinzînd toate celelalte persoane, nu vor pute fi schimbate. O astfel de schimbare poate avea loc prin transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului unei alte persoane. Trebuie de precizat că o astfel de schimbare este posibilă doar în cazul bunurilor aflate în circuitul civil.

b.) In cazul raporturilor juridice civile patrimoniale obligaţionale poate interveni o schimbare atît a subiectului activ cît şi a subiectului pasiv. Subiectul activ poate fi schimbat prin cesiune de creanţă, subrogaţia personală, novaţia prin schimbare de creditor. Schimbarea subiectului pasiv poate fi realizată prin preluarea datoriei, novaţia prin schimbare de debitor, delegaţia şi poprirea.

  • Capacitatea subiectelor raportului juridic civil

Pentru a avea calitatea de subiect a raportului juridic civil persoana fizică şi juridică trebuie să posede capacitate civilă. Capacitate civilă înseamnă aptitudinea generelă şi abstractă de a fi titular de drepturi şi obligaţii civile şi este recunoscută tuturor persoanelor. Capacitatea civilă se compune din două elemente structurale: capacitatea de folosinţă şi capacitate de exerciţiu.

  1. ) Capacitatea de folosinţă este acea part.e a capacităţii civile care constă în aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii civile. Capacitatea de folosinţă diferă după cum este vorba de persoană fizică sau juridică.

--- Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe odată cu naşterea acestuia, iar în unele cazuri şi înainte de această dată - drepturile succesorale ale copilului conceput dar născut viu sau drepturile la despăgubire ale copilului născut după decesul tatălui ca urmare a vătămării grave a integrităţii corporale sau a altei vătămări a sînătăţii, art.. 1419 alin. 1 lit. b, C. civ. Potrivit art.. 18 din C. civ., ea este recunoscută tuturor persoanelor, indiferent de sex, origine, naţionaitate, religie etc. In acest s-a spus că capacitatea de folosinţă a persoanelor fizice este generală şi egală pentru toţi. Ea nu va putea fi înlăturată ci doar limitată, adica restrânsă, în ceea ce priveşte aptitudinea de a avea anumite drepturi, dar numai în cazurile şi condiţiile stabilite de lege - art.. 23, C. civ. Deasemenea ea ete inalienabilă, persoanele fizice neputînd să o înlăture prin acte juridice, nici total, nici parţial.

Capacitatea de folosinţă încetează odată cu constatarea morţii persoanei fizice sau prin declararea judecîtoreascî a morţii.

  • Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice se deosebeşte de cea a persoanei fizice prin acea că este una specială (şi nu una generală şi egală ca în cazul persoanei fizice), şi revine titularului de la data dobîndirii personalităţii juridice. Capacitatea de folosinţă depinde de scopul persoanei juridice. Astfel, din interpretarea art.. 60, alin 2 C. civ., capacitatea de folosinţă a persoanei juridice va fi similară celei persoane fizice numai dacă persoana juridică este cu scop lucrativ. Per a contrario capacitatea de folosinţă a persoanei juridice va fi una specială doar în cazul persoanei juridice cu scop nelucrativ.

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice începe în principiu în momentul înfiinţării ei şi durează pînă la încetarea existenţei sale.

  1. ) Capacitatea de exerciţiu este acea part.e a capacităţii civile care constă în aptitudinea subiectului raportului juridic civil de aşi exercita dreptul subiectiv civil şi de aşi îndeplini obligaţiile civile corelative prin încheierea de acte juridice.
  • Persoana fizică dobîndeşte capacitatea de exerciţiu deplină la împlinirea majoratului, adica la împlinirea vîrstei de 18 ani. Prin excepţie, minorul va putea dobîndi această stare juridică şi înaintea împlinirii acestei vîrste, dacă se căsătoreşte în condiţiile legii. Deasemenea vor dobîndi capacitatea deplină de exerciţiu anticipat dacă au împlinit vârsta de 16 ani şi:
  • lucrează în baza unui contract de muncă, sau;
  • dacă cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului practică activitatea de întreprinzător.

Atribuirea capacităţii de exerciţiu, în aceste două cazuri, cître minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se numeşte emancipare.

În afară de capacitatea de exerciţiu deplină, C. civ., cunoaşte următoarele categorii de capacităţi de exerciţiu.

  • capacitatea de exerciţiu a minorului cu vîrsta între 14 şi 18 ani;
  • capacitatea de exerciţiu a minorului cu vîrsta între 7 şi 14 ani.

Ca şi în cazul capacităţii de folosinţă, capacităţii de exerciţiu nu i se pot aduce atingeri, decît în condiţiile prevăzute de lege şi nu poate forma obiect de renunţare din part. ea persoanei.

--- In cazul persoanelor juridice aceasta dobîndeşte capacitatea de exerciţiu, potrivit art.. 61, C. civ., de la data constituirii ca persoană juridică, executîndu-şi drepturile şi obligaţiile prin administrator. Actele juridice efectuate de administrator, în limita împuternicirilor conferite, se consideră acte ale persoanei juridice.

Загрузка...