Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Autoapărarea este acel mijloc de ocrotire a dreptului subiectiv, constînd în săvîrşirea unor acţiuni îndreptate spre luarea, sustragerea, distrugerea sau deteriorarea unui bun; reţinerea persoanei culpabile care ar putea părăsi locul faptei, sau înlăturarea rezistenţei celui obligat la abţinere, dacă nu se poate obţine în timp util asistenţa organelor competente şi care în lipsa acestor acţiuni ar exista pericolul eminent ca realizarea acestor drepturi să devină imposibilă sau periclitată.

Acest mijloc de apărare a drepturilor civile este prevăzut la art.. 13 alin. 1 C. civ. unde dispune: " Nu sînt ilicite acţiunile persoanei care, în scopul autoapărării, ea, sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau, în acelaşi scop, reţine persoana obligată, care ar putea să se ascundă sau înlătură rezistenţa celui obligatsă tolereze acţiunea dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi dacă, fără o intervenţie imediată, există pericolul ca realizarea dreptului să devină imposibilă sau substanţial îngreueată".

Din această definiţie rezultă necesitatea îndeplinirii a următoarelor condiţii:

  1. Autoapărarea poate fi exercitată în cazul în care dreptul subiectiv a fost încălcat sau prelungeşte a fi încălcat.
  2. Circumstanţele exclud la momentul respectiv posibilitatea adresării la organele competente pentru a fi solicitată apărarea dreptului subiectiv încălcat.
  3. Autoapărarea trebuie să fie exercitată nemijlocit de cître persoana al cărui drept a fost încălcat. Ea poate fi exercitată şi cu ajutorul unor terţe persoane, dacă se încadrează în limita condiţiilor autoapărării.
  4. d) Autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare înlăturării pericolului. In cazul în carea ea depăşeşte aceste limite, autoapărarea va fi calificată drept samovolnicie, care în conformitate cu art.. 352, din C. penal atrage răspunderea penală.

Modalităţile de autoapărare poate fi realizată prin sustragere, distrugere sau deteriorare a bunurilor sau prin reţinerea persoanei obligate, care ar putea să se ascundă, sau înlăturarea rezistenţei celui obligat să tolereze acţiunea.

Dacă proprietarul a presupus în mod eronat că are dreptul la autoapărare, el va fi obligat să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Repararea prejudiciului se va efectua chiar şi atunci cînd eroarea nu se datorează culpei celui ce a apelat la autoapărare, C. civ., art.. 13, alin. 5, C. civ.

Загрузка...