Cât de bun este sau nu un lider adevărat se verifică prin prisma rezultatelor obținute. Pentru a-și atinge scopurile propuse alături de echipa sa, el este ajutat de o serie de calități și însușiri.

Caracterul este printre cele mai importante atribute. Oamenii au avut nevoie dintotdeauna de lideri, și își doresc ca acela pe care îl urmează să fie o persoană responsabilă, corecta, curajoasă, atentă. Toate acestea îi fac pe membrii echipei să se simtă în siguranță, și să capate mai multă încredere în propriile acțiuni. Liderul trebuie să fie un exemplu de probitate și profesionalism, trăind el însuși după principiile pe care le afirmă și le susține.

Faptul că leadership-ul presupune viziune nu înseamnă că acei care fac parte din aceasta categorie sunt spirite excesiv de visătoare sau dezorganizate. Idealismului unui lider i se aplică o serie de planuri concrete, de strategii clare.

Capacitatea de concentrare și atenția sunt alte două calități indispensabile, care ajută la o bună organizare, fără a scăpa din vedere amănunte importante.

Dacă vizionarismul poate fi considerat combustibilul care aprinde pasiunea, competența și realismul sunt cele care mențin echilibrul dintre pasiune și organizarea punctuală, dintre acțiunile prudente și cele imprudente, dintre planurile posibile și cele imposibile.

Capacitatea de a comunica eficient este indispensabilă. Este posibil ca în interiorul aceleiași echipe să existe oameni care sunt impulsionați de abordări diferite ale aceluiași mesaj. Liderul trebuie să fie conștient de toate acestea și să se adapteze diferitelor tipologii. Empatia, deschiderea, capacitatea de observație sunt atribute care facilitează comunicarea corectă.

Multe studii pun pe lista calităților esențiale charisma[1]. Dacă despre alte calități se poate spune că pot fi exersate sau învățate, charisma este mai degrabă o însușire înnăscută, un „har”. A fi „fermecător”, a fi o prezență plăcută și confortabilă pentru cei din jur face mult mai ușor de îndeplinit dezideratul de a fi urmat de către alți oameni.

Fundamentală este credința în misiunea organizației. Un șef care nu este convins el însuși de cauza pentru care depune eforturi întreaga structură nu îi poate convinge pe alții să îl urmeze.

Comparând din perspectivă antropologică diferitele perioade istorice, o primă concluzie se conturează cu claritate: liderul autentic este o persoană deținătoare de influență și putere.

Leadership-ul este un proces în care un individ influențează un grup spre atingerea unor obiective comune”. Observația îi aparține lui Peter G. Northouse[2], care identifică patru elemente specifice,  esențiale pentru definirea leadership-ului, indiferent de zona în care acesta se manifestă:

  • este un proces;
  • implică influență;
  • apare în contextul creării unui grup;
  • implică atingerea unor obiective.

În ultimele decenii, cercetătorii au depus multe eforturi pentru a stabili cu claritate dacă leadership-ul presupune calități înnăscute sau acestea se pot dobândi. Deși nu s-a descoperit o formulă unică în care să se încadreze aceleași calități umane, unele caracteristici sunt comune.

Warren Bennis[3] a făcut mai multe studii, ani la rând, reușind să identifice patru atribute comune liderilor autentici:

  • managementul propriei persoane;
  • managementul încrederii;
  • managementul atenției;
  • managementul semnificației.

Managementul propriei persoane se referă la auto-cunoaștere, atât din perspectivă umană, cât și profesională. Gândirea realistă, dar în a celași timp și pozitivă, îi face pe lideri să nu experimenteze blocaje atunci când se întâmplă să greșească. Asta, în primul rând pentru că au încredere în propria persoană. Greșeala este privită ca un impas de moment, care va fi depășit, dar și ca o lecție folositoare pentru viitor, iar drumul său către atingerea scopului va continua folosind alte mijloace sau metode.

Managementul încrederii înseamnă capacitatea de a le inspira celor din jur senzația că pot conta pe liderul lor. Constanța este un aspect foarte important în această ecuație. Siguranța pe care o insuflă se va reflecta pozitiv în atitudinea oamenilor față de atingerea scopului comun. Ei vor dobândi, la rândul lor, încredere în propriile forțe și idei.

Managementul atenției presupune capacitatea de a-și face propriile idei și viziuni interesante pentru echipă. O abordare captivantă este primul pas de făcut către dezvoltarea strategiei ulterioare, care va servi la îndeplinirea planurilor. La fel de important este ca liderul să fie el însuși un exemplu pentru restul echipei, prin acțiunile sale.

Managementul semnificației presupune stăpânirea comunicării, astfel încât mesajul să poată fi înțeles corect și complet. Identificarea modalității potrivite de transmitere a mesajului face să se elimine eventualele neînțelegeri sau întârzieri.

Max Landsberg susține că eficiența unui lider este condiționată în egală măsură de viziune, motivație și elan[4], și că aceste trei caracteristici aparțin tuturor persoanelor care corespund acestei tipologii. Dacă există toate aceste calități principale, celelalte atribute pot exista sau nu, fără ca lipsa lor să influențeze succesul demersurilor făcute, indiferent că ele se aplică vieții personale sau profesionale.

Este foarte important pentru un lider, pentru a avea succes,  să îndeplinească următoarele condiții:

  1. să iși dorească și să se simtă confortabil într-o poziție de conducere;
  2. angajamentul față de organizație și viziunea ei să fie deplin;
  3. să fie integru.
  4. Dorința de a conduce este esențială. Dacă ea generează stress în loc de mulțumire, acest lucru se va simți, iar echipa își va pierde entuziasmul și convingerea că lucrurile pot fi duse cu succes până la bun sfârșit. Chiar și în cazul în care liderul este convins de reușita proiectului comun, dar nu se simte confortabil în poziția pe care o deține, acest lucru este perceptibil și poate fi interpretat în sens negativ, cu referire la proiect. Pe de altă parte, lucrurile iau o turnură favorabilă în cazul în care la conducerea echipei se află o persoană dornică să dețină rolul de „antrenor” pentru ceilalți, dispusă să își asume toate responsabilitățile care decurg de aici și să îi provoace pe cei din jur să vină cu idei proprii și constructive. Este capabil să ia în calcul și să analizeze și părerile opuse alor sale, reușind să le aducă, în final, la un numitor comun. De asemenea, el este primul care se ridică la nivelul propriilor exigențe; acestea se aplică în mod egal atât sieși, cât și celorlalți. Nu cere niciodată altcuiva să îndeplinească o sarcină pe care el, la rândul lui, nu ar putea-o duce la capăt.
  5. Cantitatea de energie consumată pentru atingerea scopului este în relație directă cu credința și dedicația față de misiunea organizației. Determinarea de a atinge scopul este alimentată în mare măsură de identificarea cu sensul profund al organizației. În cazurile studiate, în care liderul a considerat că se poate adapta pe parcurs și că se va convinge treptat de potrivirea dintre propriile convingeri și scopuri și cele ale organizației, s-a constatat că, mai devreme sau mai târziu, aceste încercări s-au soldat cu eșec. La modul ideal, toți angajații unei companii ar trebui să adere la scopul și misiunea acesteia, în așa fel încât dedicația să fie profundă și totală.
  6. Integritatea este o însușire absolut necesară. Oamenii vor respecta mai întâi omul, și mai apoi profesionistul. Dacă persoana în cauză va demonstra că este cinstită, corectă, deschisă, echilibrată, atunci oamenii vor arăta mai multă deschidere către ea, și îi vor acorda mai multă încredere și din perspectivă profesională.Sinceritatea este o condiție sine qua non. Este mai important să îți recunoști limitele, să nu încerci cu orice preț să fii o imagine a perfecțiunii, dacă acest lucru nu este real. Este mult mai apreciată o persoană care nu se ferește să își arate latura umană sau să recunoască atunci când se întâmplă să greșească. Aceste lucruri îi stimulează și pe ceilalți să fie deschiși și sinceri, să își afirme propriile limite și să ceară ajutorul atunci când au nevoie. Un lider este discret și consecvent. Știe să facă diferența dintre o informație publică și una confidențială, este o persoană pe care se poate conta într-o situație dificilă. Caută să aplaneze conflictele, atunci când acestea apar, fără să fie părtinitor.

            Un punct comun în majoritatea studiilor și cercetărilor este observația conform căreia un lider adevărat creează o lume în care oamenii din jur vor să fie incluși. Astfel, principalele așteptări ale subalternilor de la un conducător sunt următoarele:

  • să fie vizionar, energic și ambițios; aceste calități au darul de a-i impulsiona pe cei din jur, crescându-le nivelul de încredere față de lider, de proiect și de ei înșiși;
  • să nu îi fie teamă să își asume riscuri;
  • să împărtășească informațiile pe care le deține cu echipa și să se implice în activitatea comună;
  • să mențină o mișcare evolutivă continuă, atât a oamenilor, cât și a organizației;
  • să le recunoască performanțele, să țină cont de speranțele, dorințele, necesitățile sau, după caz, problemele lor personale.

Liderul modern trebuie să fie receptiv, flexibil, implicat, curajos, adaptabil, corect, capabil de concentrare și de lucru sub presiune. Trebuie să fie el însuși un exemplu de comunicare, moralitate, profesionalism și inovare.

 

[1] CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc. 2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor; < fr. charisme, gr. kharisma – DEX, 2009

[2] Northouse, Peter G., Leadership. Theory and Practice, Sage Publications, Thousand Oaks, CA, 2007

[3] Bennis, Warren G., Organizational Development: Its Nature, Origins and Prospects, Reading, MA: Addison-Weasley, 1969

[4] Landsberg, Max, Leadership. Viziune, motivaţie, elan - Ediţia a II-a, Ed. Curtea Veche, 2008