Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Deseori, termenii de „conducător”, „lider” și „manager” generează confuzie, mulți oameni considerând că au aceeași semnificație și că presupun aceleași calități și atribuții.

Dacă ar trebui să îi diferențiem în câteva cuvinte, cea mai simplă abordare este următoarea: conducătorul este mai degrabă ”diplomatul” organizației, managerul este cel care veghează la îndeplinirea sarcinilor(el este „gestionarul”), iar liderul ajută la evoluția organizației și a oamenilor prin viziune și elan creator(el este ”inspirația”).

Conducătorul (președinte/CEO/director general) este cel care are ca scop principal îndeplinirea misiunii organizației în special în relaționarea cu factorii externi.

Managementul este implicat mai mult în aspectele de planificare, organizatorice, structurale și de execuție standardizate prin proceduri(în cele mai multe cazuri, deține funcția de director executiv).

Leadership-ul se diferențiază de celelalte două prin faptul că se manifestă prin implicare directă în interiorul grupului. Liderul poate îndeplini sau nu funcțiile formale de conducător sau de manager, dar, în orice caz, el este cel care motivează și inspiră oamenii aflați în subordinea sa. Structurile umane au avut nevoie de lideri din cele mai vechi timpuri, iar acest lucru a rămas neschimbat. Ca să i se recunoască acestă calitate, un individ trebuie să fie convingător și să demonstreze faptul că se califică, prin aptitudinile deținute, pentru această poziție.

Cei trei termeni se suprapun în anumite zone, din punct de vedere semiotic, păstrând, totuși, caracteristici separate, generate în principal de funcțiile specifice la care se referă.

 

LIDER versus MANAGER

 

”Un management bun controleaza complexitatea; un leadership eficace produce schimbarile dorite.”

(John P. Kotter, Ce fac adevaratii lideri?)

Max Landsberg susține că un lider nu este doar mai înclinat să se adapteze la schimbare, ci și caută situații în care este nevoie de aceasta[1]. El are încredere în forțele proprii și o transmite și echipei, pe care are capacitatea să o coalizeze în jurul viziunii sale. Managerul, în schimb, face lucrurile ca la carte și se bazează mai mult pe influența poziției sale de putere.

Abraham Zaleznik, în articolul “Managerul și liderul: Sunt ei diferiți?”[2], face o analiză și o expunere a diferențelor dintre un lider și un manager, pe care îi vom reprezenta mai jos cu majusculele „M” și „L”:

  1. M se implică social, iar L – emoțional;
  2. M caută controlul acțiunilor, L preferă riscul;
  3. M preferă stabilitatea și acționeaza rapid în rezolvarea problemelor, L este mai degrabă ambiguu;
  4. M se focusează pe folosirea corectă a procedurilor în cadrul acțiunilor, L - pe rezultate;
  5. Cel mai bun cuvânt pentru M este echilibrul, iar pentru L - schimbarea;
  6. M vizează optimizarea acțiunilor, L - dinamizarea proceselor de grup;
  7. M este orientat spre executie, iar L spre idei;
  8. M este orientat către rezolvarea problemelor prezente, iar L încurajează orientarea către viitor.

Teoreticianul Joseph C. Rost subliniază faptul că, deși ambele ipostaze presupun folosirea influenței, managerul o exercită unidirecțional, ca autoritate, iar liderul funcționează multidirecțional, având mai multă deschidere către oameni și către ideile inovative[3].

După observația lui John Kotter, „management” este un concept strâns legat de revoluția industrială, în timp ce sensul cuvântului „lider” are o istorie mult mai veche, evoluând de-a lungul secolelor[4].

Warren Bennis și Burt Nannus[5] au concluzionat că managerul respectă rutina și vizează îndeplinirea sarcinilor de către subalterni, în timp ce liderul este mai puțin tributar procedurilor standard care organizează grupul, și caută mijloacele potrivite, chiar și neconvenționale, pentru a influența pozitiv oamenii și traiectoria comună. Tot Bennis, pe care revista Forbes l-a numit cel mai mare guru al leadership-ului, consideră că liderii „se fac, nu se nasc”[6], și subliniază următoarele diferențe între lider(L) și manager(M):

- M este o copie, în timp ce L este un original;

- M adoptă modele deja existente, L le creează;

- M are viziune pe termen scurt, iar L - pe termen lung;

- M se ocupă de chestiuni organizatorice și administrative, L de zona inovativa;

- pentru M, sistemul și structura sunt prioritare, iar pentru L, cei mai importanți sunt oamenii;

- M menţine, L dezvoltă;

- M contează pe poziția sa de putere ca să controleze, iar L se bazează pe capacitatea sa de a inspira încredere;

- M întreabă: „Cine? Cum?”; L întreabă: „Ce? De ce?”

 

Diferențele dintre lider și manager se situează, așadar, mai degrabă în zona procedurală. Dacă referitor la aptitudinile necesare unui conducător (înnascute sau dobândite) s-au constatat puncte comune, în cazul modalităților folosite pentru atingerea scopului au fost observate acele diferențe care îl fac pe manager tributar logicii, iar pe lider – intuiției.

Managementul se aplică mai mult în zona de afaceri, în timp ce leadership-ul se poate manifesta în oricare zonă a vieții (sociale, politice, economice etc.).

Cei doi termeni se diferențiază și din punct de vedere etimologic și semiotic:

  • Manager(lat. „manus”+„agere”) = Persoană care conduce o entitate economică, îndeplinind, integral sau parțial, funcțiile de previziune și organizare a activității, de coordonare și antrenare a personalului subordonat și de control asupra obiectivelor propuse. 2. Persoană care se ocupă cu problemele administrative și organizatorice ale unui sportiv, ale unei echipe sportive ori ale unui colectiv artistic(DEX, 2009)
  • Lider(eng. „lead”) = 1. Conducător al unui partid, al unei organizații etc. Personalitate dominantă dintr-un grup. 2. Sportiv sau echipă sportivă care se găsește în fruntea unei competiții(DEX, 2009)

Cercetătorii au identificat cinci tipuri de abordări asupra relației dintre cele două noțiuni, de-a lungul timpului:

  1. Sunt sinonime
  2. Sunt diferite
  3. Cele două coincid parțial
  4. Leadership-ul este parte integrantă a managementului
  5. Managementul este parte integrantă a leadership-ului

 

Cele mai recente studii de specialitate pun accentul pe importanța leadership-ului față de management, ca parte integrantă, dar și complementară, a acestuia. În principiul, managerul trebuie să fie, prin definiție, un bun strateg, iar liderul să extragă cele mai bune rezultate din zona aspirațională a întregii echipe. Pe de altă parte, liderul formal, care este managerul, poate fi sau nu și lider informal, în sensul în care își poate exercita doar atribuțiile de conducere, sau poate fi și persoana cere impulsionează, stimulează, face să evolueze atat echipa cât și organizația. Varianta ideală rămâne, totuși, cea complementară, în care conducătorul este simultan și una, și alta. Este ceea ce caută în prezent marile companii la persoanele deținătoare de funcții de conducere. Leadership-ul este considerat astăzi componenta principală a managementului, având propriile caracteristici și o influență covârșitoare asupra succesului organizațiilor.

 

[1] Landsberg, Max, Leadership. Viziune, motivaţie, elan - Ediţia a II-a, Ed. Curtea Veche, 2008

[2] Zaleznik, Abraham, Managers and Leaders: Are They Different?, Harvard Business Review, 1977

[3] Rost, Joseph C., Leadership for the Twenty-First Century, Praeger Publishers, 2000

[4] Kotter, John, Ce fac liderii cu adevărat, Meteor Press, 2008

[5] Bennis, Warren & Nannus, Burt, Liderii. Strategii pentru preluarea conducerii, Ed. Business Tech International, 1999

[6] Bennis, Warren, On Becoming a Leader, Addison-Wesley Pub. Co., 1989

Загрузка...