Tipărire
Categorie: Management
Accesări: 288
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Calitatea deciziilor depinde atât de decident cât şi de mediul în care urmează să se ia decizia.

  1. Decidentul sau factorul de luare a deciziei este reprezentat de un mamager sau de un organism managerial al firmei. În condiţiile complexităţii şi dinamicii vieţii socila economice managerii trebuie să aibă o pregătire profesională deosebită, să participe la un proces continu de îmbogăţire a cunoştiinţelor. Ei trebuie să lucreze în echipe mai mult sau mai puţin complexe şi interdisciplinare. Pentru creşterea capacităţii decizionale întreprinderile apelează la firme de consultanţă managerială. Pregătirea managerială trebuie să ţină seama şi de structura sistemului de obiective urmărit de companie.

În managementul contemportan se manifestă tot mai mult decizia de grup, practicată mai ales în luarea deciziilor strategice.

În România, prin legislaţia privind întreprinderea s-a instituţionalizat decizia de grup sau managementul participativ. Un rol esenţial în conducerea societăţilor economice îl are adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie, comitetul director, etc.

Prin actul constitutiv al societăţii se stabileşte in linii mari strategia generală a acesteia iar hotarârile de bază ale adunării generale a acţionarilor – deciziile acesteia privesc schimbarea obiectului de activitate principal al societăţii, schimbarea formei societăţii, fuziunea sau divizarea societăţii, etc. Consiliul de administraţie, administrtorii sau directorul elaborează şi pun în acţiune decizii tactice şi operative.

Managementul participativ are minusuri şi plusuri. Fundamentarea deciziilor nu se bazează întotdeuna pe informaţii aprofundate. Facilitează implementarea mai rapida şi interesată a deciziilor.

Sporirea potenţialului decizional nu este singura preocupare a întreprinderilor pentru a creşte calitatea deciziilor.

  1. Deciziile se adoptă într-un mediu decizional complex şi din ce in ce mai variat. În acest sens asistăm la adâncirea diviziunii sociale a muncii, la reducerea ciclului de viaţă al produselor, la un volum tot mai amre de cunoştiinţe tehnice, economice şi informaţionale, la creşterea concurenţei atât pe plan naţional cât şi internaţional, la proces inflaţioniste şi de instabilitate monetară, etc.

Pe lânga complexitatea mediului decizional se accentuează şi caracterul contrdictoriu al acestuia. Toate manifestările mediului decizional generaă situaţii decizionale diferite: decizii care se iau în condiţii de certitudine, în condiţii de incertitudine şi în condiţii de risc. Conţinutul şi metodologia adoptării deciziilor în aceste condiţii sunt diferite. Astfel:

  1. În condiţii de certutudine avem de aface cu o probabilitate certă de realizare a obiectivului urmărit, caracteristicile elementelor decizionale sunt şi ele cunoscute, ceea ce face ca evoluţia variabilelor să fie şi ea cunoscută.
  2. În condiţii de incertitudine realizarea obiectivului este în genere posibilă (probabilă). Metodele cu care trebuie însă acţionat sunt diverse şi există dubii în legatură cu alegerea lor. Starea de incertitudine implică un număr mare de variabile, unele din ele puţin studiate şi controlabile, iar anticiparea evoluţiei lor este cu anticipare.
  3. În condiţii de risc există o posibiliate de realizare a obictivelorcu grad de probabilitate apreciabil. Metodele de urmat au un grad sporit de nesiguranţă, apar mai multe variabile de luat în considrare dintre care multe necontrolabile. Chiar şi unele variabile controlabile sunt dificil de anticipat.

În procesul decizional al marilor întreprinderi sau al IMM-urilor cu un management deficitar apar adesea situaţii decizionale de risc şi incertitudine. Aceste situaţii privesc în mare măsură angajare a de acţiuni de introducere a progresului ştiinţifico-tehnic, restructurarea întreprinderilor sau activităţilor acestora, pătrunderea pe pieţele internaţionale,etc.

Condiţiile de risc sunt date şi de perioada de timp limitată în care trebuie luate decizia.

Adoptarea şi aplicarea deciziilor într-o întreprindere se realitează printr-un sistem decizional. Acesta priveşte atît structura deciziilor cât şi factorii implicaţi în decizii. Printre acestea din urmă se enumără serviciile şi direcţiile întreprinderii care contribuie cu informaţii şi procedee specifice la realizarea complexului decizional.

Eficienţa activităţii decizionale a unei intreprinderi depinde în mare măsură de calitatea deciziilor dar şi de modul de aplicare al acestora. Finalitatea procesului decizional este eficienţa obţinută în urma replicării, deci a realizării scopurilor propuse prin decizii.